2:14 Cand i-am vazut eu ca nu umbla drept dupa adevarul Evangheliei, am spus lui Chifa in fata tuturor: Daca tu, care esti Iudeu, traiesti ca Neamurile, si nu ca Iudeii, cum silesti pe Neamuri sa traiasca in felul Iudeilor?
Nu umbla drept. Umblarea lui Petru, Barnaba si a altor iudei urma sa aduca confuzie si dezbinare in biserica. Chestiunea cuprindea mult mai mult decat purtarea conducatorilor. Binele credinciosilor dintre neamuri era in cumpana, si chiar si soarta Evangheliei insasi. Daca partidei iudaizante se permitea sa-si faca voia, atunci Evanghelia – mantuirea prin credinta in moartea ispasitoare a lui Isus – ar fi fost inlocuita cu doctrina mantuirii prin faptele Legii. In felul acesta ”adevarul Evangheliei” n-ar fi fost proclamat.
In fata tuturor. Mustrarea era publica pentru ca ofensa era publica. Toti sau aproape toti, erau interesati. Lui Timotei, Pavel i-a scris mai tarziu ca o mustrare publica pentru pacat public ar infrana in mod efectiv pe altii de a urma aceeasi cale (vezi 1Tim 5:20). Actiunea lui Petru si a altor iudei a creat o fisura in comuniunea bisericii si ameninta sa strice unirea dintre neamuri si iudei in Hristos. Perspectiva era dezastruoasa. Pavel a adresat observatiile sale lui Petru deoarece cursul actiunii sale era in primul rand responsabil pentru criza care aparuse cu ocazia acea.
Ca neamurile. [,,Dupa felul neamurilor,” KJV]. Fusese nevoie de un miracol pentru a convinge pe Petru ca neamurile trebuia sa fie admise in fratietatea crestina pe picior de egalitate cu iudeii (vezi Fapte 10:20.28.29.34). De la experienta aceasta evident el se simtise liber sa se asocieze cu neamurile, contrar obiceiului iudaic. Aparenta lui tacere, cand a fost mustrat, implica faptul ca el recunoaste eroarea gestului sau pripit si seriozitatea implicatiilor pentru viitorul bisericii ca o organizatie universala, unita. Numai atat mai poate fi spus in favoarea lui Petru.
Cum silesti? [,,Pentru ce constrangi?” KJV]. Brusca schimbare de atitudine a lui Petru ar cere neamurilor sa se conformeze cererilor iudaizantilor ca sa fie circumcisi si sa tina ritualurile daca legaturile amicale dintre ei si crestinii iudei urma sa continue. Aceasta ar fi constrans de fapt neamurile sa traiasca asa cum traiesc iudeii. Pavel atrage aici atentia la inconsistenta care rezulta din aceasta atitudine a iudeilor crestini fata de neamurile din biserica.