2:12 In adevar, inainte de venirea unora de la Iacov, el manca impreuna cu Neamurile; dar cand au venit ei, s-a ferit si a stat deoparte, de teama celor taiati imprejur.
De la Iacov. Tot ce se poate deduce fara ezitare cu privire la acesti credinciosi despre care se spune ca venisera de la Iacob e ca ei erau membri ai bisericii din Ierusalim al carui conducator era Iacob. Intrucat nu se afirma ca el ii trimisese, ar fi o presupunere neintemeiata de a spune ca ei venisera au autorizatie oficiala de la Iacov. Pare ca ei reprezentau partida circumciderii si erau probabil crestini farisei (vezi Fapte 15:5). Se poate ca ei sa fi venit la Antiohia fara aprobarea lui Iacob. Cu certitudine ei nu aveau autorizatia lui de a starni tulburare, deoarece in cele spuse de el la conciliu daduse dovada de sincera sa dorinta de armonie printre credinciosii de pretutindeni (Fapte 15:13-21).
Impreuna cu neamurile. Inainte de vedenia sa si experienta lui ulterioara in casa lui Corneliu (Fapte 10:9-48), Petru nu s-ar fi asociat cu neamurile asa cum a facut acum la Antiohia. Precautia lui de a lua cu sine sase martori (Fapte 11:12) reflecta temerea lui ca fratii din Ierusalim ar ezita sa accepte marturia sa daca s-ar fi infatisat singur. Dar dupa demonstratia neobisnuita a aprobarii divine evidente in darul Duhului inainte de botezarea lor, Petru era convins de primirea neamurilor in biserica crestina. Aceasta incredere a fost confirmata de atitudinea Conciliului de la Ierusalim cativa ani mai tarziu (Apte 15). Nu mai era loc pentru indoiala legitima asupra acestor lucruri. De aceea cand Petru s-a dus in Antiohia s-a simtit liber sa se ataseze fratilor sai in comuniune cu credinciosii dintre neamuri
S-a ferit si a stat de-o parte. [,,S-a retras si s-a separat,” KJV]. Aparent, Petru pe tacute s-a despris din legatura cu neamurile, fara explicatie. Probabil ca despartirea aceasta nu cuprindea in sine mai mult decat o simpla intrerupere in relatiile sociale.
De teama. [,,Temandu-se,” KJV]. In apararea de sine Petru a cautat sa evite noi conflicte cu acesti frati iudaizanti din Ierusalim. Era acelasi grup care starnise tulburare in Antiohia inainte de conciliu, staruind asupra circumciziunii neamurilor care cautau intrarea in biserica crestina (vezi Fapte 15:5). Reprezentanti ai aceste partide distrusese loialitatea multora din biserica din Corint (vezi 2Cor 11:22). Teama lui Petru s-ar fi datorat, cel putin in parte , aceluiasi duh de precautiune care il determinase sa ia alti sase semeni iudei la locuinta lui Corneliu (Fapte 11:12. La urma urmei, Conciliul din Ierusalim nu prevazuse ca iudeii ar fi putut intretine legaturi libere cu neamurile (vezi Gal 2:11), si Petru se poate sa se fi temut ca acesti frati iudaizanti ar interpreta actiunile lui intr-un fel in care ii va fi dificil sa se explice cand s-ar fi intors la Ierusalim.