Printable ModeGalateni, 2
|
2:1 Dupa patrusprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim impreuna cu Barnaba; si am luat cu mine si pe Tit. Patrusprezece ani. Firul gandirii lui Pavel continua fara intrerupere. Nu e clar daca aceasta perioada de 14 ani a inceput cu convertirea lui sau cu vizita sa la Ierusalim trei ani mai tarziu. In ce priveste comentarii asupra detaliilor vezi p. 100, Nota aditionala la Fapte 15. scopul mentionarii celor 14 ani este de a scoate in evidenta dupa un cat de lung timp de la convertirea lui a avut Pavel o intalnire mai importanta cu cei doisprezece. El nu imprumutase de la ei Evanghelia pe care o predicase de 14 (sau 17) ani. Din nou la Ierusalim. Daca perioadele de 3 ani si 14 ani sunt succesive, au fost 17 ani de la data convertirii lui Pavel pana la data celei de-a doua vizite la Ierusalim, si cei 14 ani de la scurta intalnire de 15 zile acolo cu Petru (cap. 1:18). Dupa cum deja s-a notat (vers. 18.19), fusese putin prilej pentru Pavel de a invata ceva de la apostoli la data acelei prime vizite. In cap. 2:1-10 Pavel lamureste ca el nu e in nici un caz indatorat apostolilor in ce priveste solia pe care o predica (vezi vers. 6.7). In ce priveste legatura vizitei din Gal 2:1-10 cu aceea din Fapte 11:25-30 vezi p. 318, 319. Acest comentariu favorizeaza egalizarea vizitei din Gal 2:1-10 cu aceea din Fapte 15. Cu Barnaba. Cand apostolul Pavel a fost trimis de biserica din Antiohia sa ia parte la conciliul din Ierusalim a fost acompaniat si de altii, unul din acestia fiind Barnaba (vezi Fapte 15:2). Considerand relatarile din Fapte 15 si Galateni 2 ca sunt paralele, unul din ei a fost Tit. Luca nu mentioneaza pe Tit in legatura cu niciuna din calatoriile lui Pavel. Cea dintai referire la el a lui Pavel este in a doua epistola catre Corinteni, unde el il considera un ajutor de cel mai mare folos (vezi 2Cor 2:13). 2:2 M-am suit, in urma unei descoperiri, si le-am aratat Evanghelia, pe care o propovaduiesc eu intre Neamuri, in deosebi celor mai cu vaza, ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar. o propovaduiesc eu intre Neamuri, indeosebi celor mai cu vaza, ca nu cumva sa alerg sau safi alergat in zadar. In urma unei descoperiri. [,,Prin descoperire,” KJV]. Admitand ca aceasta este aceeasi cu aceea din Fapte 15, declaratia lui Pavel de aici, ca Dumnezeu l-a indrumat sa viziteze Ierusalimul pare sa fie in conflict cu aceea a lui Luca, care spune ca Pavel si Barnaba au fost trimisi la Ierusalim de biserica din Antiohia. Par ca atat Pavel cat si biserica din Antiohia au fost indrumati de Dumnezeu sa faca vizita la Ierusalim la care apostolul face aici referire. Intr-un chip asemanator Duhul Sfant si biserica au fost uniti la trimiterea lui Pavel si a lui Barnaba in intaia lor calatorie misionara (Fapte 13:2-3). Comparati si Num 13:1.2 cu Deu 1:22. Adesea Pavel a primit iluminare cereasca. La diferite ocazii el a fost indrumat, instiintat sau incurajat de Dumnezeu (vezi Fapte 16:9; 20:23; 23:11; 27:22-26). Le-am aratat. [,,Comunicat,” KJV]. Sau ,,declarat,” ,,expus.” Instructiunile pe care Pavel le primise prin descoperire l-au indrumat sa mearga la Ierusalim si sa prezinte inaintea conducatorilor de acolo Evanghelia pe care el o predica in mijlocul neamurilor. Avand in vedere indoiala din mintea unora cu privire la calificarile lui ca apostol si natura Evangheliei sale, procedeul acesta pare cat se poate de corespunzator. Conducatorii de la Ierusalim aveau dreptul si datoria de a cunoaste si aprecia acest lucru. Indeosebi. [,,In particular,” KJV]. In chip intelept, Pavel cauta sa evite trezirea fara rost a opozitiei la felul de actiune la care Dumnezeu il chemase, totusi in acelasi timp, se consfatuia cu conducatorii recunoscuti ai bisericii. Mai cu vaza. [,,Cu reputatie,” KJV]. Adica, aceia care erau conducatori identificati in vers. 9 ca Iacob, Petru si Ioan. Nu exista motiv de a pune la indoiala faptul ca Pavel recunostea pozitia acestor apostoli seniori, desi mai tarziu (vers. 6) el minimalizeaza valoarea oricarei invataturi pe care ar fi primit-o de la ei. Ca nu cumva. Pavel nu sugereaza aici nici o indoiala in mintea sa cu privire al temeinicia Evangheliei sale, ci a succesului vizitei sale la Ierusalim. El se temea ca nu cumva fratii din Ierusalim sa dezaprobe lucrarea lui de predicare a Evangheliei catre neamuri. Aceasta a fi fost o mare biruinta pentru potrivnicii sai iudaizantii si un obstacol serios pentru planurile sale de evanghelizare a neamurilor. Daca iudaizantii ar fi fost in stare sa se opuna lui Pavel cu scrisori oficiale de la cei doisprezece apostoli condamnandu-l pe el si Evanghelia lui, el ar fi fost imediat categorisit ca apostol al ratacirii. 2:3 Nici chiar Tit, care era cu mine, macar ca era Grec, n-a fost silit sa se taie imprejur, Sa se taie imprejur. [,,Sa fie circumcis,” KJV]. Versetele 3-5 sunt parantetice fata de linia principala a argumentatiei. Incidentul cu Tit e o dovada palpabila ca apostolii intelesesera si aprobasera Evanghelia lui Pavel. S-ar putea sa mai fi fost inca un motiv puternic in mintea lui Pavel pentru introducerea incidentului acestuia. Timotei, el insusi un galatean, jumatate iudeu, jumatate dintre neamuri, fusese circumcis la inceputul lucrarii sale ca o concesiune pentru prejudecata iudaica (Fapte 16:1-3). In ce priveste o enuntare a principiului implicat vezi 1Cor 9:21-23. Compromisul era de natura practica intentionat sa faciliteze predicarea Evangheliei printre iudeii din tarile locuite de neamuri. In cazul lui Tit, un om pur-sange dintre neamuri, lucrurile erau diferite. Daca Pavel ar fi consimtit sa circumcida pe Tit si-ar fi tagaduit Evanghelia si ar fi aparut ca admite ca aceste forme exterioare erau esentiale pentru mantuire. Scopul lui Pavel in mentionarea incidentului care cuprindea pe Tit este de a cita un caz cand apostolii insisi nu au cerut ca un om dintre neamuri sa fie circumcis. Evident ei nu au cedat la cererile ,,fratilor mincinosi” care dusesera pe galateni in ratacire si acestia trebuiau acum sa intampine un argument cat se poate de dificil de a raspunde la el. Faptul ca apostolii din Ierusalim nu au impus ca Tit sa fie circumcis este o dovada cu privire la inconsistenta pozitiei iudaizantilor in aceasta privinta. Incidentul descopera atat consecventa lui Pavel, cat si bunavointa conducatorilor de a da la o parte prejudecata si de a recunoaste adevarul atunci cand le-a fost prezentat. Duhul acesta a facut cu putinta ca Dumnezeu sa lucreze prin biserica primara pe o cale minunata. El cauta acelasi duh de iubire si de toleranta in biserica de azi. Trebuie sa fie aceeasi bunavointa de a accepta lumina noua cand e prezentata, daca biserica urmeaza sa ajunga la noi inaltimi de experienta spirituala, si la noi adancimi - o noua intelegere - a planului lui Dumnezeu pentru biserica Sa. 2:4 din pricina fratilor mincinosi, furisati si strecurati printre noi, ca sa pandeasca slobozenia, pe care o avem in Hristos Isus, cu gand sa ne aduca la robie; Fratilor mincinosi. Acesti iudaizanti bigoti erau probabil farisei crestini din Fapte 15:5. Scopul lor era de a influenta pe iudeii care credeau, sa fie contra lui Pavel din cauza indiferentei lui fata de cerintele legii ceremoniale. Sa pandeasca. [,,Sa spioneze,” KJV]. Pretinsa lor prietenie avea un motiv sinistru – gelozia pentru ,,slobozenia” [,,libertatea”] convertitilor dintre neamuri. Slobozenia. [,,Libertatea,” KJV]. Adica scutirea de cerintele legii rituale si de legalism ca mijloc de mantuire (vezi p. 933). Robie. Un mod de a se referi la cerintele legii rituale si la legalism (vezi cap. 4:3.9.24.25.31; 5:1.2). Toti aceia care adopta principiul legalismului – ca mantuirea poate fi dobandita prin conformarea la un cod prescris – evident se leaga sa se conformeze la fiecare cerere a acelui cod. Ei devin robi ai legii, obligati sa faca ,,toate lucrurile prescrise in cartea legii” (cap. 3:10). Daca ar fi fost sa se faca pe voia iudaizantilor, libertatea Evangheliei ar fi fost inlocuita cu robia care vine pe urma dependentei de fapte.. 2:5 noi nu ne-am supus si nu ne-am potrivit lor nici o clipa macar, pentru ca adevarul Evangheliei sa ramana cu voi. Lor. [,,Carora,” KJV]. Adica, iudaizantilor si cererii lor ca Tit sa fie circumcis. Nu n-am supus. [,,Le-am dat loc prin supunere,” KJV]. Sau ,,supus.” Insasi problema care tulbura acum bisericile din Galatia se iscase la Ierusalim cu privire la Tit. Dar apostolii pare ca au refuzat de a sustine cererea iudaizantilor ca Tit sa fie circumcis. In felul acesta, cautand sa impuna circumciziunea galatenilor, iudaizantii – nu Pavel – erau impotriva pozitiei apostolilor. Adevarul. A ceda inaintea iudaizantilor – fie la Ierusalim, fie in Galatia – ar fi insemnat a tagadui marele principiu al indreptatirii prin credinta. In nici un sens nu era o manifestare din partea lui Pavel; ci mai degraba era o pozitie hotarata impotriva unei incercari de a perverti Evanghelia prin punerea indreptatirii prin faptele legii in locul adevarului cardinal al Evangheliei – indreptatirea prin credinta. 2:6 Cei ce sunt socotiti ca fiind ceva orice ar fi fost ei, nu-mi pasa: Dumnezeu nu cauta la fata oamenilor acestia, zic, ei cei cu vaza nu mi-au adaugat nimic. Socotiti ca fiind ceva. [,,Pareau sa fie ceva,” KJV]. Adica, probabil, apostolii insisi, conducatori recunoscuti ai bisericii. Persoanele acestea sunt de asemenea descrise in vers. 2 ca oameni ,,mai cu vaza” [,,cu reputatie”]. Versetul 6 continua firul cugetarii intrerupte de vers. 3-5. Pavel nu vorbeste aici dezaprobator despre acesti oameni ,,cu vaza” asa cum ar apare la prima vedere, deoarece acceptarea lui Pavel de catre ei si aprobarea din partea lor a Evangheliei lui (cap. 1:24; 2:9) constituie o dovada importanta care confirma autoritatea lui ca apostol. Vezi vers. 9. Orice ar fost ei. Scopul acestei paranteze e de a reaminti galatenilor ca subiectul in discutie nu este excelenta apostolilor ci valabilitatea Evangheliei lui Pavel. Personalitatea, si chiar si slujba de rang inalt, are mai putina insemnatate decat adevarul. Fara indoiala cei doisprezece avusesera mari privilegii. Ei fusesera asociati personal cu Isus timp de trei ani. Ei Il auzisera predicand. Fusesera martori la minunile Lui. Pavel nu scade din importanta apostolilor, ci se straduieste sa lamureasca faptul ca pozitia si slujba lor nu puteau sa aiba nici o legatura de nici un fel cu problema aflata in discutie. Dumnezeu nu a consultat pe om cu privire la ce este adevarat, ci il insarcineaza sa faca cunoscut adevarul. La aceasta importanta datorie fusese chemat Pavel, la fel ca si cei doisprezece. Fata oamenilor. [,,Persoana,” KJV]. Literal, ,,fata,” adica la infatisarea exterioara in contrast cu caracterul launtric (vezi 1Sa 26:7). Aceasta fiind metoda lui Dumnezeu de evaluare pentru ce ar trebui ca pozitia sau rangul sa fie considerate mai presus de caracter? Adevarul e de insemnatate capitala. In timp ce pozitia sau rangul celor care il vestesc este de mica insemnatate. Cu toate acestea, Pavel a sustinut totdeauna cu credinciosie pe cei numiti in locuri de raspundere in biserica. El tinea cu cea mai mare stima la aceia care, ca si el, fusesera insarcinati de Dumnezeu sa predice Evanghelia. El considera propria sa chemare ca o mare onoare si credea ca ea era plina de autoritate pe care el era obligata sa o exercite cand ocazia o cerea (vezi Rom 11:13; 2Cor 13:2). Comparati Fapte 10:34. Nu mi-au adaugat. Evanghelia lui Pavel provenise din aceeasi sursa ca si aceea a apostolilor, si era o Evanghelie completa. A adauga la ea sau a scoate din ea ar fi stricat desavarsirea ei. Puterea argumentatiei lui este ca desi Pavel nu convenise in prealabil cu cei doisprezece si nici nu fusese invatat de ei, Evanghelia lui era la fel ca a lor. Examinand cererea iudaizantilor ca Tit si convertitii la crestinism dintre neamuri sa fie obligati sa se supuna la circumciziune, apostolii s-au gasit in complet acord cu Pavel. Ei nu au propus lui Pavel nici sa-si retuseze, nici sa-si modifice pozitia. 2:7 Ba dimpotriva, cand au vazut ca mie imi fusese incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, dupa cum lui Petru ii fusese incredintata Evanghelia pentru cei taiati imprejur, Evanghelia pentru cei netaiati imprejur. [,,Evanghelia necircumciziei,” KJV]. Nu sunt doua Evanghelii diferite, una pentru cei circumcisi si alta pentru cei necircumcisi. Asa cum Pavel lamureste in capitolele 3 si 4, atat iudeii cat si neamurile sunt mantuiti prin credinti si nu prin faptele legii (vezi cap. 3:28). Faptele Legii in realitate nu fac deloc parte din Evanghelie. Diferenta nu era in solie, ci in pozitia anterioara a acelora carora le era prezentata. Lui Petru. Sunt doua cercuri de ascultatori – iudei si neamuri – dar o singura Evanghelie. Pavel fusese trimis ca ambasador la unii si Petru la ceilalti (vezi vers. 7-9). 2:8 caci Cel ce facuse din Petru apostolul celor taiati imprejur, facuse si din mine apostolul Neamurilor Facuse. [,,Lucrase efectiv in,” KJV]. Literal, ,,lucrase in,” adica, insufletise. Cuvantul ,,efectiv” [KJV] a fost adaugat de traducatori. Succesul lucrarii lui Petru era dovada ca Dumnezeu lucra prin el. Dar acelasi lucru era adevarat si cu privire la lucrarea lui Pavel. Ar fi fost inconsistent de a aclama pe unul si de a osandi pe celalalt. Sursa autoritatii si puterii lui Pavel este aceeasi ca si a lui Petru. Daca unul e apostol, tot asa si celalalt. Facuse si din mine. [,,Era puternic in,” KJV; ,,M-a manat si pe mine,” G. Galaction]. Identic in textul grec cu cuvantul ,,lucrase efectiv in,” [KJV], din prima parte a versetului. 2:9 si cand au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa si Ioan, care sunt priviti ca stalpi, mi-au dat mie si lui Barnaba, mana dreapta de insotire, ca sa mergem sa propovaduim: noi la Neamuri, iar ei la cei taiati imprejur. Iacov. Nu fratele lui Ioan, care fusese dat mortii inainte de intaia calatorie misionara a lui Pavel (Fapte 12:1-2), ci fara indoiala ,,Iacob fratele Domnului,” era deja facut cunoscut in Gal 1:19. faptul ca el este numit cel dintai si lasa a se intelege ca el era, la vremea acea conducator intre apostoli, la Ierusalim. In relatarea lui Luca privitor la Conciliul din Ierusalim (Fapte 15) Iacob are locul cel dintai printre conducatorii bisericii (vezi vers. 13, 19-20). Faptul ca Iacob, conducatorul recunoscut al bisericii, nu fusese unul din cei doisprezece, dezumfla acuzatia iudaizantilor ca Pavel nu poate fi considerat un apostol adevarat. Cateva manuscrise si versiuni vechi zic: ,,Petru si Iacob,” evident pentru a face pe Petru sa apara intaiul intre apostoli. Chifa. Vezi Mat 16:18;Mar 3:16. Ioan. Vezi Mar 3:17. Sunt priviti. [,,Parea sa fie,” KJV]. Adica erau in general considerati a fi. Pavel s-ar fi putut ca anume sa fi evitat a spune ca acestia erau conducatori. Succesul sau insuccesul Evangheliei nu depinde de nici un om sau grup e oameni. Nici o persoana nu este indispensabila pentru succesul ei. Stalpi. Adica, conducatori in biserica. Daca Iacob, care nu era dintre cei doisprezece, e tinut intr-o stima atat de mare incat sa fie considerat ,,stalp” in biserica la egalitate cu Petru si Ioan, atunci Pavel de ce sa nu fie? Mana dreapta. Apostolii conducatori au incheiat un acord oficial, amical cu Pavel, recunoscand apostolia lui si aproband Evanghelia lui. Darea mainii drepte era o practica obisnuita la alte natiuni ca si la iudei. Actul acesta evident implica mai mult decat o admitere de forma ca Dumnezeu chemase si binecuvantase pe Pavel si pe Barnaba, si o recunoastere rezervata a vederile lor. Apostolii, prin gestul lor, ii recunosteau ca egali in lucrarea crestina. La fel, Evangjelia lor era acceptata ca fiind curata si vrednica de a fi predicata. De insotire. [,,partasie” KJV]. Gr. koinonia, ,,participare”, ,,parteneriat”, ,,asociere”. La neamuri. [,,La pagani,” KJV]. Apostolii nu erau gelosi pe succesul relatat de Pavel si de Barnaba, ci s-au bucurat de el. Ei au consimtit la continuarea lucrarii lui Pavel intre neamuri. Aceasta este o buna ilustrare a posibilitatii de a se ajunge la o solutie armonioasa la probleme dificile ale bisericii fara disputa si cearta inutila. Multe conflicte care au facut de ocara biserica in secolele de mai tarziu n-ar fi aparut daca credinciosii ar fi fost tot atat de onesti ca si mentalitate solida a conducatorilor din vremurile apostolice. 2:10 Ne-au spus numai sa ne aducem aminte de cei saraci, si chiar asa am si cautat sa fac. Sa ne aducem aminte de saraci. Fara indoiala aceasta se refera la saracii crestini din Iudea. Doua motive sunt evidente din cererea aceasta. Intaiul, evident, este lipsa. Al doilea este o dorinta de a preveni instrainarea noilor convertiti dintre neamuri de crestinii dintre iudei. Faptul ca el fusese primit oficial de conducatorii bisericii ca apostol al neamurilor nu va schimba atitudinea lui fata de conationalii sai, iudeii. Chiar asa am si cautat sa fac. Pavel a onorat plin de zel cererea aceasta facand apeluri repetate la bisericile dintre neamuri din Macedonia si Grecia pentru contributii bogate (vezi Rom 15:25-27; 1Cor 16:3; 2Cor 8). 2:11 Dar cand a venit Chifa in Antiohia, i-am stat impotriva in fata, caci era de osandit. Cand a venit Chifa. [,,Cand a venit Petru,” KJV]. Desi puterea lui Petru (vers. 11-14) ni se pare curioasa dupa experienta lui cu Corneliu (Fapte 10:19 la 11:18( si mai ales dupa decizia Conciliului de la Ierusalim (Fapte 15:9.22.29), este evidenta ca Pavel relateaza aici incidentul in ordinea cronologica proprie. Ar trebui sa se retina ca decizia Conciliului de la Ierusalim, se ocupa numai de credinciosii dintre neamuri. Ea nu elibera pe crestinii iudei in mod specific de cererile legii rituale. Pierzand procesul cu privire la convertitii dintre neamuri, iudaizantii in mod natural refuzau de a vedea mai mult in decizie decat era faptic spus. Dar Pavel si altii judecau in mod drept ca daca neamurile puteau fi mantuite fara legea rituala, tot asa se putea sa fie si cu iudeii. Cand era la Ierusalim Pavel nu a avut obiectiuni serioase fata de participarea lui insusi la ceremoniile rituale (cf. Fapte 21:29-27), ca iudeu. In ce priveste consumarea de alimente oferite idolilor (2Cor 10:27-29), nu era amestecat nici un principiu moral (cap. 8:8). Preocuparea lui Pavel cu ocazia aceasta era de membrii bisericii (cf. 1Cor 10:29-33), si biserica din Antiohia era alcatuita mai ales din persoane dintre neamuri (Fapte 11:19-21). De aceea Petru ar fi trebuit sa stea ferm pe pozitia pe care o luase la inceput, intrand in partasie cu credinciosii dintre neamuri pe baza de deplina reciprocitate. Vizita lui Petru in Antiohia a fost facuta pe cat se pare la scurt timp dupa incheierea Conciliului din Ierusalim. Din Fapte 15:1.2 este evident ca discutia de la Antiohia cu privire la chestiunea circumciziunii procurase ocazia imediata pentru convocarea acestui conciliu. Acum cand dilema fusese rezolvata intr-un fel aparent satisfacator pentru toti cei in cauza, ar fi fost natural ca cel putin unii din conducatori sa viziteze Antiohia. Din raportul participarii lui Petru la conciliu (vezi Fapte 15:6-11), indeosebi experienta lui in casa lui Corneliu, s-ar fi asteptat ca el sa faca tot ce ar fi putut la Antiohia pentru a calma diferentele de opinie si de a ajuta sa se puna in aplicare decizia conciliului. I-am stat impotriva. Incidentul acesta dovedeste clar egalitatea lui Pavel, ca apostol si indreptateste argumentul sau contra cererii ca neamurile sa se conformeze practicilor legale iudaice (vezi vers. 14). Pavel, Barnaba si alti doi fusesera alesi pentru a transmite decizia conciliului inapoi la Antiohia (vezi Fapte 15:22.23). Din cauza ca Petru fusese favorabil deciziei, si fara indoiala contribuise cu toata inima la ea, nu se poate spune ca a fost o controversa intre el si Pavel. Ei erau in acord cel putin asupra principiilor generale, si in fel acesta asupra deciziei luate de conciliului cu privire la statutul neamurilor in cuprinsul bisericii crestine. Decizia aceasta clara si lipsita de echivoc fara indoiala a procurat baza mustrarii adresate de Pavel lui Petru pe fata, si a indreptatit-o. Ar trebui sa fie cu putinta pentru conducatorii bisericii sa discute diferite opinii fara sa creeze resentimente. E logic de a admite ca tacerea lui Petru a reflectat admiterea din partea lui ca gresise in modul sau de gandire. Acesta a fost un lucru nobil. Unitatea de efort e necesara pentru succes in orice intreprindere. Biserica nu poate sa-si implineasca insarcinarea pana cand nu e acelasi fel de onestitate si sinceritate care se da pe fata la conducatorii de la centru. Era de osindit. [,,Era de mustrat,” KJV]. Unii scriitori bisericesti timpurii staruiau ca Petru cel pomenit aici nu era apostolul Petru, ci unul din cei saptezeci. Altii pretindeau ca cei doi apostoli aranjasera scena mai inainte ca o lectie pentru iudaizanti ca ei sa fie tot atat de dispusi sa se supuna cum a fost Petru la argumentele convingatoare. Incercarile acestea cum si altele de a inlatura faptele simple erau nasute din credinta preconceputa in primatul lui Petru si o indispozitie de a admite ca el ar fi putut sa greseasca, ca sa nu mai vorbim de faptul de a fi fost mustrat pe fata de un coleg apostol. Pare ca Petru si-a dat seama de propria greseala si n-a facut incercarea de a se justifica sau a se scuza. O astfel de reactiune e in acord cu ceea ce s-ar fi putut astepta de la Petru dupa marea lui marturisire (vezi Ioan 21:15-17). Ea l-a distins ca un barbat cu o statura spirituala nobila. 2:12 In adevar, inainte de venirea unora de la Iacov, el manca impreuna cu Neamurile; dar cand au venit ei, s-a ferit si a stat deoparte, de teama celor taiati imprejur. De la Iacov. Tot ce se poate deduce fara ezitare cu privire la acesti credinciosi despre care se spune ca venisera de la Iacob e ca ei erau membri ai bisericii din Ierusalim al carui conducator era Iacob. Intrucat nu se afirma ca el ii trimisese, ar fi o presupunere neintemeiata de a spune ca ei venisera au autorizatie oficiala de la Iacov. Pare ca ei reprezentau partida circumciderii si erau probabil crestini farisei (vezi Fapte 15:5). Se poate ca ei sa fi venit la Antiohia fara aprobarea lui Iacob. Cu certitudine ei nu aveau autorizatia lui de a starni tulburare, deoarece in cele spuse de el la conciliu daduse dovada de sincera sa dorinta de armonie printre credinciosii de pretutindeni (Fapte 15:13-21). Impreuna cu neamurile. Inainte de vedenia sa si experienta lui ulterioara in casa lui Corneliu (Fapte 10:9-48), Petru nu s-ar fi asociat cu neamurile asa cum a facut acum la Antiohia. Precautia lui de a lua cu sine sase martori (Fapte 11:12) reflecta temerea lui ca fratii din Ierusalim ar ezita sa accepte marturia sa daca s-ar fi infatisat singur. Dar dupa demonstratia neobisnuita a aprobarii divine evidente in darul Duhului inainte de botezarea lor, Petru era convins de primirea neamurilor in biserica crestina. Aceasta incredere a fost confirmata de atitudinea Conciliului de la Ierusalim cativa ani mai tarziu (Apte 15). Nu mai era loc pentru indoiala legitima asupra acestor lucruri. De aceea cand Petru s-a dus in Antiohia s-a simtit liber sa se ataseze fratilor sai in comuniune cu credinciosii dintre neamuri S-a ferit si a stat de-o parte. [,,S-a retras si s-a separat,” KJV]. Aparent, Petru pe tacute s-a despris din legatura cu neamurile, fara explicatie. Probabil ca despartirea aceasta nu cuprindea in sine mai mult decat o simpla intrerupere in relatiile sociale. De teama. [,,Temandu-se,” KJV]. In apararea de sine Petru a cautat sa evite noi conflicte cu acesti frati iudaizanti din Ierusalim. Era acelasi grup care starnise tulburare in Antiohia inainte de conciliu, staruind asupra circumciziunii neamurilor care cautau intrarea in biserica crestina (vezi Fapte 15:5). Reprezentanti ai aceste partide distrusese loialitatea multora din biserica din Corint (vezi 2Cor 11:22). Teama lui Petru s-ar fi datorat, cel putin in parte , aceluiasi duh de precautiune care il determinase sa ia alti sase semeni iudei la locuinta lui Corneliu (Fapte 11:12. La urma urmei, Conciliul din Ierusalim nu prevazuse ca iudeii ar fi putut intretine legaturi libere cu neamurile (vezi Gal 2:11), si Petru se poate sa se fi temut ca acesti frati iudaizanti ar interpreta actiunile lui intr-un fel in care ii va fi dificil sa se explice cand s-ar fi intors la Ierusalim. 2:13 Impreuna cu el au inceput sa se prefaca si ceilalti Iudei, asa ca pana si Barnaba a fost prins in latul fatarniciei lor. Prefaca. Literal ,,a actionat sub o masca cu [Petru],” adica a actionat de partea unor fatarnici. Petru si acesti ,,alti iudei” stiau ca nu actionau bine ci faceau ei insisi un compromis pentru a evita noi necazuri cu iudaizantii. Ei actionau asa pentru a ascunde adevaratele lor sentimente de aceia care venisera de la Ierusalim. Ei pretindeau ca sunt de partea fratilor iudaizanti. Daca acuzatia lui Pavel de nesinceritate era adevarata – si nu e motiv de a pune la indoiala ca era – Petru a facut bine ca a tacut. Nimic nu se poate spune in apararea purtarii sale, si nici nu poate fi scuzata. Pana si Barnaba. Trebuie sa fi fost o puternica lovitura pentru Pavel cand propriul sau prieten si conlucrator apropiat a sucombat in fata presiunii opiniei publice. Aparent, chiar conducatori crestini puternici sunt in primejdia de a renunta la propriile lor convingeri daca presiunea e suficient de puternica asupra lor. Fatarniciei. [,,Disimularii,” KJV]. Literal ,,ipocrizie,” ,,nesinceritate.” 2:14 Cand i-am vazut eu ca nu umbla drept dupa adevarul Evangheliei, am spus lui Chifa in fata tuturor: Daca tu, care esti Iudeu, traiesti ca Neamurile, si nu ca Iudeii, cum silesti pe Neamuri sa traiasca in felul Iudeilor? Nu umbla drept. Umblarea lui Petru, Barnaba si a altor iudei urma sa aduca confuzie si dezbinare in biserica. Chestiunea cuprindea mult mai mult decat purtarea conducatorilor. Binele credinciosilor dintre neamuri era in cumpana, si chiar si soarta Evangheliei insasi. Daca partidei iudaizante se permitea sa-si faca voia, atunci Evanghelia – mantuirea prin credinta in moartea ispasitoare a lui Isus – ar fi fost inlocuita cu doctrina mantuirii prin faptele Legii. In felul acesta ”adevarul Evangheliei” n-ar fi fost proclamat. In fata tuturor. Mustrarea era publica pentru ca ofensa era publica. Toti sau aproape toti, erau interesati. Lui Timotei, Pavel i-a scris mai tarziu ca o mustrare publica pentru pacat public ar infrana in mod efectiv pe altii de a urma aceeasi cale (vezi 1Tim 5:20). Actiunea lui Petru si a altor iudei a creat o fisura in comuniunea bisericii si ameninta sa strice unirea dintre neamuri si iudei in Hristos. Perspectiva era dezastruoasa. Pavel a adresat observatiile sale lui Petru deoarece cursul actiunii sale era in primul rand responsabil pentru criza care aparuse cu ocazia acea. Ca neamurile. [,,Dupa felul neamurilor,” KJV]. Fusese nevoie de un miracol pentru a convinge pe Petru ca neamurile trebuia sa fie admise in fratietatea crestina pe picior de egalitate cu iudeii (vezi Fapte 10:20.28.29.34). De la experienta aceasta evident el se simtise liber sa se asocieze cu neamurile, contrar obiceiului iudaic. Aparenta lui tacere, cand a fost mustrat, implica faptul ca el recunoaste eroarea gestului sau pripit si seriozitatea implicatiilor pentru viitorul bisericii ca o organizatie universala, unita. Numai atat mai poate fi spus in favoarea lui Petru. Cum silesti? [,,Pentru ce constrangi?” KJV]. Brusca schimbare de atitudine a lui Petru ar cere neamurilor sa se conformeze cererilor iudaizantilor ca sa fie circumcisi si sa tina ritualurile daca legaturile amicale dintre ei si crestinii iudei urma sa continue. Aceasta ar fi constrans de fapt neamurile sa traiasca asa cum traiesc iudeii. Pavel atrage aici atentia la inconsistenta care rezulta din aceasta atitudine a iudeilor crestini fata de neamurile din biserica. 2:15 Noi suntem Iudei din fire, iar nu pacatosi dintre Neamuri. Iudei din fire. Adica, descendenti literali ai lui Avraam. Nu e cu totul clar daca vers. 15-21 fac parte din mustrarea publica adresata de Pavel lui Petru la Antiohia sau daca Pavel din nou se adreseaza bisericilor galatene direct. E rezonabil de a considera ca Pavel repeta aici in substanta ceea ce spusese lui Petru, reexprimat si adresat specific crestinilor iudei, din Antiohia sau din Galatia fara precizarea carora dintre ei. Faptul ca vers. 14 vorbeste despre crestinii iudei din Antiohia poate lasa a se intelege ca Pavel citeaza inca ceea ce le spusese. Nu pacatosii dintre neamuri. Sau ,,neamuri pacatoase,” probabil un termen iudeu obisnuit reflectand o anumita masura de dispret pentru neamurile nerenascute ca fiind dintr-o rasa interioara, fara lege. Pavel admite ca erau anumite avantaje de a fi iudeu (vezi Rom 3:1.2; 9:4.5), dar cand se ajunge la pozitia lor inaintea lui Dumnezeu, toti erau pacatosi in lipsa de mantuire (vezi cap. 3:9). Neamurile, intr-un anumit sens, in dezavantaj, deoarece ei nu se bucurasera de toate favorurile care fusesera acordate iudeilor. Cu toate acestea neamurile sunt fara scuza (vezi Rom 1:20). 2:16 Totusi, fiindca stim ca omul nu este socotit neprihanit, prin faptele Legii, ci numai prin credinta in Isus Hristos, am crezut si noi in Hristos Isus, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta in Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru ca nimeni nu va fi socotit neprihanit prin faptele Legii. Socotit neprihanit. [,,Indreptatit,” KJV]. Sau ,,socotit drept,” (vezi Rom 3:20.28; 4:8.25). Faptele legii. Literal ,,fapte din lege” (vezi Rom 2;12). Pavel aici se refera nu atat de mult la simpla tinere rituala a legii ceremoniale cat la conceptia iudaica cum ca un om s-ar putea mantui prin tinerea meticuloasa (vezi 2Cor 3:3-9) a ,,legii,” care consta din percepte morale, ceremoniale si civile (vezi p. 933, 934). In Epistola catre Galateni, Pavel e preocupat numai de codul moral si ceremonial. Codul civil pe cat se pare nu intra direct in discutie. Iudeii greseau in: 1) considerau ca mantuirea putea fi dobandita prin eforturi personale ale omului, prin conformare la cerintele ,,legii” si prin virtutea unei vieti meritorii in care surplusul de fapte bune ar anula faptele rele, 2) adaugarea la lege, asa cum era data de Dumnezeu, o gramada de obligatii omenesti, indeobste numite ,,traditii” (vezi vol. I, p. 96; vezi Mar 7:3) si 3) extinderea si incercarea de a impune, anumite puncte ale prevederilor rituale si ceremoniale ale ,,legii” dincolo de cruce, unde acestea isi pierdusera valabilitatea. Toate acestea erau fara indoiala in mintea lui Pavel cand scria. Dupa cum deja s-a spus, cuvantul ,,lege” asa cum e folosit de Pavel in cartea Galateni, cuprinde atat legea morala sau Decalogul, cat si legea ceremoniala (vezi EGW Material suplimentar la Gal 3:24). Dar Pavel nu e preocupat aici atat de mult, nici de una nici de alta, cat de sistemul legalist iudaic al dreptatii prin fapte, care e intemeiat pe ele. Credinta in Isus Hristos. [,,Credinta lui Isus Hristos,” KJV]. Adica, credinta in Isus Hristos (vezi Ioan 1:12; 3:16; Rom 4:3; 5:1). Indreptatirea vine ca un dar fara plata al lui Dumnezeu prin Isus Hristos (vezi Ioan 3:16). Faptele n-au nici un rol in tranzactia aceasta. Din partea lui Dumnezeu ea vine ca un dar facut cu putinta prin Isus Hristos. Din partea omului ea cere credinta deplina si incredere in Dumnezeu ca El poate si e dispus sa justifice [indreptateasca] un pacatos. Credinta e mijlocul prin care omul primeste indreptatirea. Am crezut. Lucrul acesta era adevarat si cu privire la Petru ca si cu privire la Pavel. Si Petru stia deja ca tinerea legii nu putea sa indreptateasca pe nimeni. Pentru motivul acesta ei se indreptasera spre Hristos pentru izbavire de pacat. Insasi marturisirea aceasta, face Pavel cunoscut, e o recunoastere ca vechile lor ritualuri erau in ele insele si de la ele insele nule si fara valoare. Nimeni. [,,Nici un trup,” KJV]. Adica, nimeni, nici o fiinta omeneasca. Vezi Rom 3:20. 2:17 Dar daca, in timp ce cautam sa fim socotiti neprihaniti in Hristos, si noi insine am fi gasiti ca pacatosi, este oare Hristos un slujitor al pacatului? Nicidecum! [,,Noi,” KJV]. Adica, ,,noi care suntem iudei,” (vers. 15), insemnand iudei crestini. Iudei care ,,cauta sa fie socotiti neprihaniti in Hristos”. Cautam sa fim socotiti neprihaniti. [,,cautam sa fim indreptatiti” KJV]. Cel putin din punct de vedere al declaratiei oficiale, iudeii crestini recunosteau nevoia de a veni la Hristos pentru mantuire, in felul acesta admitand in mod tacit insuficienta ,,faptelor legii” (vers. 16). Noi insine. In textul grec pronumele este accentuat. Am fi gasiti ca pacatosi. [,,Suntem gasiti pacatosi,” KJV]. Adica alti pacatosi, in afara de pacatosii dintre neamuri din vers. 15. Textul grec spune literal ,,am fi fost gasiti pacatosi,” insemnand la un anumit timp in trecut, dupa ce devenisera crestini. Hristos fagaduise indreptatire celor care ar fi venit la Dumnezeu prin El (vezi vers. 16). Dar daca cei care fac asa ceva sunt inca ,,pacatosi,” atunci prevederea harului facuta de Hristos e insuficienta. El, care a facut o fagaduinta, e neinstare de a o implini, si in felul acesta e socotit raspunzator pentru starea de pacat care dainuie. Slujitor al pacatului. Sau ,,agent al pacatului,” adica cel prin care noi am devenit pacatosi, si in felul acesta El este cel vinovat pentru faptul ca suntem pacatosi. Daca cerintele iudaizantilor ar fi fost urmate, acesta ar fi parut ca este cazul, deoarece, desi se numeau crestini, pastrau necesitatea unei stricte impliniri a legii ceremoniale pentru a fi liberi de pacat. Daca lucrurile ar fi asa, atunci la ce sa mai fii crestin? In felul acesta crestinii ar reveni acolo de unde au inceput, pacatosi vanduti. Daca Hristos cere aceasta de la ei, Pavel trage concluzia, atunci Hristos a devenit un agent, sau complice, al pacatului. Nicidecum. [,,sa fereasca Dumnezeu ,” KJV]. Literal, ,,sa nu fie!” Departe de o asemenea idee! Totusi aceasta era concluzia logica, desi absurda, la care ducea pozitia iudaizantilor. Ideea e absurda si cu totul in dezarmonie cu o conceptie adevarata a ceea ce a facut Hristos pentru a salva omul din starea trista in care il adusesera pacatele. A incerca sa se aseze faptele in locul credintei insemneaza a tulbura si a suci adevarul Evangheliei ca mantuirea e numai prin credinta. 2:18 Caci, daca zidesc iarasi lucrurile, pe care le-am stricat, ma arat ca un calcator de lege. Daca zidesc. Adica daca dupa ce eu, crestin iudeu, am recunoscut extrema ineficatitate a legii ca mijloc de mantuire si m-am intors la Hristos pentru indreptatire, ma reintorc la sistemul iudaic legal intr-o incercare de a gasi indreptatirea. Lucrurile pe care le-am daramat. Adica, datinele rituale al iudaismului ca mijloc de mantuire. Ca un iudeu sa accepte pe Hristos era o admitere tacita ca in el si prin el iudaismul nu putea sa mantuiasca pe om. Chiar daca Pavel scris la persoana intai, este evident ca el gandeste la ceea ce ar fi adevarat cu privire la toti convertitii iudei la crestinism. Un calcator de lege. Ca un iudeu convertit sa se reintoarca la practicile iudaismului ca mijloc de mantuire, ar fi sa admita insuficienta lui Hristos spre a mantui pe om numai prin credinta. Mai departe, ar fi o admitere ca el gresise in a se intoarce de la iudaism, in primul rand, si facand asa, se facuse pe sine un ,,calcator al legii rituale”. Acesta era chiar cazul lui Petru discutat mai inainte (vers. 11-14), si pe care-l repetau toti iudaizantii. 2:19 Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. Caci eu. In textul grec, pronumele ,,eu” este accentuat. In timp ce in vers. 18 Pavel vorbeste ca si cum el era unul dintre iudaizanti, el acum se refera la experienta personala (vers. 19-24). Fata de lege. [,,Prin lege,” KJV]. Prin experienta personala in cautarea mantuirii prin conformarea la cerintele sistemului legalist, Pavel dovedise spre propria sa satisfactie ineficatitatea acelui sistem. In plus, el acum vedea ca legea indrepta luarea amintea a pacatosului la Hristos. Am murit fata de Lege. Adica, nu mai am nimic de-a face cu ea. Mai inainte Pavel asteptase sa fie indreptatit prin ingrijita conformare la cerintele legii. Aceasta fusese tinta vietii sale. Acum cand scopul adevarat al legii devenise clar pentru el, el si-a dat seama ca nu putea astepta nici un ajutor de la acel izvor. In acord cu aceasta el abandonase cu totul sistemul legii ca mijloc de mantuire. Sa traiesc pentru Dumnezeu. Viata lui era acum orientata spre Dumnezeu, asa cum fusese mai inainte catre lege. Scopul sau in viata era acum de a-si insusi mijloacele de mantuire pe care Dumnezeu le prevazuse in chip milostiv (vezi Filp 3:13). 2:20 Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. Rastignit impreuna cu Hristos. Adica, Pavel acceptase ispasirea procurata de moartea lui Hristos pe cruce (vezi Rom 6:3-11; Filp 3:8-10). El se considera mort fata de pacat, fata de lume, si fata de metodele omenesti de a dobandi dreptatea, ca si cum ar fi fost de fapt crucificat. Metodele acestea nu-l mai atrageau, si in inima lui nu mai era nici o reactie de raspuns fata de ele. Si traiesc. [,,Cu toate acestea traiesc,” KJV]. Textul grec tradus ,,cu toate acestea traiesc; dar nu eu,” poate fi redat si ,,nu mai traiesc eu.” Ambele sunt corespunzatoare pentru context, si in oricare fel sensul acestei afirmatii ca un tot e neschimbat. In timp ce era mort fata de unele lucruri, Pavel era foarte viu fata de altele. El era tot atat de activ dupa convertire cum fusese si inainte, deoarece viata de cretin nu e o viata de inactivitate. Isus vorbea despre aceasta viata noua ca despre o viata mai imbelsugata (vezi Ioan 10:10). Intrucat Isus este izvorul vietii, nu poate fi o corecta apreciere a vietii despartit de El. Hristos traieste in mine. Acesta este secretul unei vieti crestine cu succes – Hristos locuind inauntru si dand pe fata in noi aceeasi viata desavarsita pe care o traise El aici pe pamant. Iubirea lui Hristos il constrange (2Cor 5:14), si dreptatea lui Hristos devine o realitate in viata lui (Rom 8:3.4). In trup. [,,In carne,” KJV]. Adica, in viata de acum. Crestinul este inca in lume, desi nu e din ea (Ioan 17:11.14). Credinta in Fiul lui Dumnezeu. [,,Credinta Fiului lui Dumnezeu,” KJV]. Adica, credinta in Fiul lui Dumnezeu. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10), pentru exprimarea ,,credintei in Dumnezeu si in Hristos.” 2:21 Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu; caci daca neprihanirea se capata prin Lege, degeaba a murit Hristos. Nu lepad. [,,Nu frustrez,” KJV]. Sau ,,a zadarnici,” ,,a face nul,” ,,a face fara insemnatate.” A se reintoarce la sistemul legal al neprihanirii prin fapte ar insemna sa faca nul tot ceea ce fusese primit prin harul lui Dumnezeu, prin credinta in Isus Hristos. Pavel refuza chiar si pentru un moment sa cedeze la cererile celor care ca si Petru si iudaizantii, insista la o revenire la faptele legii ca o conditie pentru indreptatire. Aceasta trebuie considerata ca un repros fata de atitudinea luata de Petru (vezi vers. 15). In felul acesta concluzia evidenta a lui Pavel este ca toti aceia care, ca Petru, se separa de crestinii dintre neamuri, vor ,,zadarnici” harul lui Dumnezeu. Daca neprihanirea se capata. [,,Daca neprihanirea vine,” KJV]. Daca harul nu este necesar Evanghelia nu are valoare sau importanta. Ocupandu-se de neprihanirea pe care Avraam a primit-o prin credinta, Pavel argumenteaza ca rasplatirile celui care lucreaza nu sunt o favoare sau un dar; ele ii apartin ca rezultat al propriilor sale eforturi (vezi Rom 4:4.5). dar daca, prin faptele legii, cineva poate dobandi toate foloasele care vin prin Evanghelie, planul de rascumparare a omului prin Isus Hristos a fost facut ineficient. Logica acestei concluzii trebuie sa fi fost aparenta pentru Petru si pentru toti aceia care urmau exemplul lui. COMENTARII ELLEN G. WHITE 11–44AA 198 20 AA 251; CT 36; DA 390, 510; MB 15, 94; MH 62, 457; MM 203; MYP 84; SC 63, 72; TM 389, 400; 2T 145, 321, 443, 566; 4T 349; 8T 317 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: