1:15 Dar cand Dumnezeu care m-a pus deoparte din pantecele maicii mele, si m-a chemat prin harul Sau, a gasit cu cale
Dumnezeu – care m-a pus deoparte. Dovezile textuale sunt indreptatite (cf. p. 10) intre exprimarea aceasta si ,,Acela care m-a pus deoparte,” adica, pentru lucrarea de predicare a Evangheliei. De la nastere educatia si instruirea lui Pavel, credinta si practica lui fusese in acord cu traditiile iudaismului (vers. 14). Nu fusese nimic in fondul experientei lui care sa-l fi predispus sa respinga sistemul legal; de fapt, totul tinsese cu putere in directia opusa. Din punct de vedere omnesc nu exista o explicatie satisfacatoare a schimbarii sale de la credinta in mantuirea prin lege la mantuirea prin credinta. Schimbarea nu putea fi atribuita decat interpunerii directe a lui Dumnezeu.
Prin harul Sau. Chiar inainte de nasterea lui fusese planul lui Dumnezeu de a folosi pe Pavel ca reprezentant al Sau pentru neamuri, si potrivit consimtamantului personal al lui Pavel, Dumnezeu prevazuse ca el avea sa raspunsa chemarii atunci cand aceasta avea sa vina. Pavel declara aici ca numirea lui ca apostol era determinata de Dumnezeu si nu de om. El nu facuse nimic pentru a merita aceasta inalta cinste si de aceea el o atribuie unui act al harului. Propriul sai elan pentru viata fusese cu totul diferit. Experienta pe calea spre Damasc ii aparuse o mare surpriza, dar acum
o recunostea ca pe un act special al Providentei care il indemnase sa urmeze planul pe care Dumnezeu il avea pentru viata lui.