1:13 Ati auzit, in adevar, care era purtarea mea de altadata, in religia Iudeilor. Cum, adica, prigoneam peste masura de mult Biserica lui Dumnezeu, si faceam prapad in ea;
Purtarea. [,,Conversatia,” KJV]. Literal, ,,purtarea,” (cf. Efes 4:22). Experienta lui Pavel dinainte de convertire ca persecutor al bisericii, dintr-un spirit de loialitate fanatica fata de iudaism, dovedeste ca el nu-si formulase conceptia cu privire la Evanghelie inainte de convertirea sa. El aminteste galatenilor ca ei cunosc purtarea lui notorie. Aceasta pare sa fi fost o cunostinta comuna, deoarece in apararea lui inaintea regelui Agripa el a declarat ca felul sau de viata din tinerete era binecunoscut tuturor iudeilor (Fapte 26:4.5). zelul sau anterior pentru iudaism si pentru sistemul lui legal era diametral opus la ravna lui prezenta pentru libertatea Evangheliei (Fapte 2:6, 9-11). Aceasta aluzie la trecutul lui s-ar putea ca de asemenea sa fi fost intentionata sa atraga atentia la faptul ca opozitia lui prezenta fata de iudaism nu e rezultatul necunoasterii credintei iudaice, ci dimpotriva, din experienta lui personala.
Peste masura de mult. Ravna lui Pavel de a persecuta intrecea pe aceea a altor iudei. Aceasta era pentru el o pasiune, asa cum predicarea Evangheliei a devenit mai tarziu. El nu fusese multumit cu tulburarea bisericii; el era pus s-o distruga total (vezi Fapte 8:3; 22:19; 26:10.11). Daca n-ar fi intervenit Dumnezeu, s-ar fi putut ca Pavel sa desfiinteze biserica aflata in fasa.
Prapad. Gr. portheo, ,,a nimici.”