9:1 Dupa ce s-a sfarsit lucrul acesta, capeteniile s-au apropiat de mine, si au zis: Poporul lui Israel, preotii si Levitii nu s-au despartit de popoarele acestor tari, si au facut uraciunile lor, ale Canaanitilor, Hetitilor, Ferezitilor, Iebusitilor, Amonitilor, Moabitilor, Egiptenilor si Amoritilor.
Dupa ce s-a sfarsit lucrul acesta. Trebuie sa fi trecut ceva timp de la sosirea lui Ezra la Ierusalim. El a ajuns in cetate in ziua intai a lunii a 5-a (cap. 7,9), s-a odihnit 3 zile (cap. 8,32) si in patra zi a aceleiasi luni a transferat tezaurul autoritatilor Templului. Numai in ziua a 17-a a lunii a 9a a fost luat in discutie subiectul casatoriilor mixte (cap. 10,8.9). Nu putem presupune ca actiunea a fost mult timp amanata, dupa ce chestiunea a ajuns la cunostinta lui Ezra.
Capeteniile. E remarcabil faptul ca sesizarea privind o chestiune de abatere religioasa a venit de la autoritatile civile si nu de la cele eclesiastice ale cetatii. Motivul pentru aceasta situatie neobisnuita este faptul ca demnitarii religiosi ai natiunii nu numai ca au iertat practica, dar erau si vinovati (v. 2). Intrucat rude apropiate de-ale lui Iosua, fostul mare preot, se casatorisera cu femei straine, nu e de mirare de observat ca miscarea de reforma nu a pornit de la preoti. Cand conducatorii religiosi insisi erau implicati, era de inteles ca paturile inferioare trebuiau sa taca. Totusi, prin providenta plina de bunatate a lui Dumnezeu, se intampla adesea ca atunci cand lucrurile ajung intr-un astfel de impas, iar pastorii sunt corupti, sunt ridicati membri laici pentru a lua initiativa realizarii unei reforme religioase.
Uraciunile lor. [Dupa uraciunile lor, KJV] Protestul nu sustine ca iudeii adoptasera deja practicile idolatre ale paganilor din jur, ci ca se uneau cu acesti vecini. Sotiile straine ale acestor iudei apostati introdusesera, fara indoiala, ritualuri idolatre in familiile lor.
Canaanitilor. Mentionarea celor opt natiuni din vechime, cu care avusese loc amestecarea, nu inseamna neaparat ca, faptic, fusesera luate sotii din fiecare dintre cele opt grupuri amintite. E posibil ca hetitii, ferezitii, iebusitii si amoritii nici sa nu mai fi existat ca grupuri etnice distincte. Capeteniile au avut in minte restrictia din Pentateuc, cum ar fi cea din Deuteronom 7,1-4, unde sunt enumerate aceste natiuni, si au atras atentia lui Ezra asupra faptului ca aceste restrictii fusesera incalcate.
9:2 Caci si-au luat neveste din fetele lor pentru ei si pentru fiii lor, si au amestecat neamul sfant cu popoarele tarilor acestora. Si capeteniile si dregatorii au fost cei dintai care au savarsit pacatul acesta.
Neamul sfant. Compara Isaia 6,13. Oricat de mult se intinase poporul Israel prin incalcarea legii, era inca poporul Lui, prin vestire profetica si prin harul Lui, intrucat timpul lepadarii lui nu sosise. Iudeii fusesera randuiti ca "o imparatie de preoti si un neam sfant" (Exod 33,16), ca o "semintie aleasa", adica a lui Dumnezeu (vezi la 1 Petru 2,9).
Cei dintai care au savarsit pacatul acesta. Conducatorii erau vinovatii principali (cap. 10,18). O neglijarea asemanatoare sau chiar si mai serioasa a datoriei din partea clasei conducatoare a avut loc pe vremea lui Neemia (Neemia 6,17.18; 13,4.28).
9:3 Cand am auzit lucrul acesta, mi-am sfasiat hainele si mantaua, mi-am smuls parul din cap si perii din barba, si am stat jos mahnit.
Mi-am sfasiat hainele. Sfasierea hainelor era modul oriental obisnuit de exprimare a durerii (vezi Genesa 37,29.34; 1 Samuel 4,12; 2 Samuel 1,2; 2 Imparati 18,37; Iov 1,20; 2,11.12; Matei 26,65). In Babilon, de unde venea Ezra, casatoria cu paganii probabil ca nu devenise inca ceva obisnuit. De aceea, Ezra a fost socat cand a aflat cat de mult patrunsese acest pacat printre exilatii reintorsi. El si-a exprimat sentimentele in felul tipic oriental, intai sfasiindu-si vesmintele exterioare si pe cele de dedesubt, apoi smulgandu-si perii din cap si din barba si, in cele din urma, asezandu-se jos, inmarmurit, nemiscat si fara grai, pana in momentul jertfei de seara. O astfel de manifestare de groaza si uimire era bine calculata ca sa impresioneze pe cei al caror conducator spiritual devenise.
Mi-am smuls parul. Aceasta practica nu e mentionata altundeva in Scriptura, desi se gaseste in Apocrife (Estera apocrifa 14,2; etc.).
Mahnit. [Inmarmurit, KJV] Compara cu Daniel 4,19; 8,27, unde este folosit acelasi cuvant avand acelasi sens.
9:4 Atunci s-au strans la mine toti cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina pacatului fiilor robiei. Si eu, am stat jos mahnit, pana la jertfa de seara.
Se temeau. [Tremurau, KJV] Nu atat de mult o referire la persoane tematoare de Dumnezeu ca acestea (vezi Isaia 66,2), ci la toti cei care erau ingrijorati de calcarea poruncilor lui Dumnezeu (Ezra 10,3) si de amenintarile legii impotriva celor vinovatilor (Deuteronom 7,4).
Jertfa de seara. Intrucat in Orient, dimineata este timpul pentru afaceri, putem admite ca mai marii il vizitasera pe Ezra dimineata devreme, cu siguranta inainte de miezul zilei. Jertfa de seara era adusa in jurul orei trei dupa-amiaza (vezi Iosif, Antiquities, xiv, 4.3; vezi si la Exod 12,6).
9:5 Apoi, in clipa jertfei de seara, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele si mantaua sfasiate, am cazut in genunchi, am intins mainile spre Domnul, Dumnezeul meu, si am zis:
M-am sculat. Timpul jertfei era si timpul randuit pentru rugaciune, indeosebi pentru o rugaciune in care marturisirea pacatului ocupa primul loc sau o rugaciune in care se manifesta preocupare pentru natiune ca intreg. Ezra a considerat probabil ca cererile de iertare ar fi cele mai potrivite la vremea cand se aducea jertfa, care reprezenta marturisire si iertare.
Cu hainele sfasiate. [Mi-am sfasiat hainele, KJV] Aceasta a doua sfasiere a hainelor [KJV] nu era numai un indiciu reinnoit al profunzimii intristarii pe care o simtea, dar, fara indoiala, avea si scopul sa impresioneze poporul care "s-a strans" la el (v. 4) de gravitatea situatiei si sa-l indemne la pocainta.
9:6 Dumnezeule, sunt uluit, si mi-e rusine, Dumnezeule, sa-mi ridic fata spre Tine. Caci faradelegile noastre s-au inmultit deasupra capetelor noastre, si greselile noastre au ajuns pana la ceruri.
Mi-e rusine. Ieremia se plansese ca, in zilele sale, cei care "savarsesc uraciuni ... totusi nu rosesc si nu stiu de rusine" (Ieremia 6,15; 8,12). Poate ca Ezra, avand cuvintele acestea in minte, Il asigura pe Dumnezeu ca este profund cuprins de rusine pentru pacatele poporului.
9:7 Din zilele parintilor nostri, am fost foarte vinovati pana in ziua de azi, si din pricina faradelegilor noastre am fost dati, noi, imparatii nostri si preotii nostri, in mainile imparatilor straini, prada sabiei, robiei, jafului, si rusinii care ne acopera astazi fata.
Verset ce nu a fost comentat.
9:8 Si totusi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a indurat de noi, lasandu-ne cativa oameni scapati, si dandu-ne un adapost in locul Lui cel sfant, ca sa ne lumineze ochii si sa ne dea putina rasuflare in mijlocul robiei noastre.
Un adapost. [Cuiul, KJV] Cuiul sau carligul mentionat aici a fost luat de unii comentatori Luther, Keil si altii - ca fiind un cui in perete (vezi Isaia 22,23.25) de care se pot agata uneltele. Intelesul ar putea fi ca poporul lui Dumnezeu era sustinut de cuiul acesta. Altii au vazut in el un tarus pentru cort si, deci, simbolizand un adapost sigur.
9:9 Caci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a parasit in robia noastra. A indreptat spre noi bunavointa imparatilor Persilor si ei ne-au dat o noua putere de viata, ca sa putem zidi Casa Dumnezeului nostru, si sa-i dregem daramaturile, facandu-ne astfel rost de un loc de adapost in Iuda si la Ierusalim.
Imparatilor persilor. Desi deplangea starea spirituala a poporului, Ezra este recunoscator pentru privilegiile acordate de imparatii persilor. Practic, fiecare monarh de pana acum dovedise bunavointa fata de iudei. Cir acordase prima permisiune de reintoarcere si construire a Templului (Ezra 1). Cambise ii favorizase pe iudeii din Egipt, dupa cum aflam din papirusurile elefantine. Dariu I reinnoise decretul lui Cir (Ezra 6), Xerxe acordase iudeilor din tot imperiul privilegii nemaiintalnite (Estera 8-10) si Artaxerxe I facuse acum donatii noi si mult cuprinzatoare (Ezra 7). Singura exceptie fusese falsul Smerdis, care in mod activ le-a pus piedici iudeilor in cursul celor cateva luni ale domniei lui.
Sa putem zidi Casa. Vezi la cap. 6,14; 7,27.
Un loc de adapost. [Sa ne dea un zid, KJV] S-a aratat deja in nota suplimentara de la cap. 7 ca aceasta afirmatie nu inseamna in mod necesar ca, la sosirea la Ierusalim, Ezra a gasit un zid terminat. El se refera la diferitele subventii facute de imparatii persilor, indeosebi la permisiune de a recladi zidul. Ezra, care fusese investit cu autoritatea de a lucra la zid, putea de aceea sa spuna pe buna dreptate ca Dumnezeu "a indreptat spre noi bunavointa imparatilor persilor ... facandu-ne astfel rost de un loc de adapost, in Iuda si la Ierusalim" ["ca sa ne dea un zid in Iuda si la Ierusalim", KJV]. Poate, asa cum gandesc unii, "zidul" simbolizeaza si inseamna ocrotire (vezi Zaharia 2,5).
9:10 Acum, ce sa mai zicem noi dupa aceste lucruri, Dumnezeule? Caci am parasit poruncile Tale,
Verset ce nu a fost comentat.
9:11 pe care ni le poruncisei prin robii Tai prorocii, zicand: Tara in care intrati s-o stapaniti este o tara intinata de necuratiile popoarelor din aceste tinuturi, de uraciunile cu care au umplut-o, de la un capat la altul, cu necuratiile lor.
Tara. Citatul din "profeti" nu apare in alta parte in VT, deci trebuie sa fie dintr-un scriitor necanonic, dar inspirat, sau un citat liber, dand girul invataturii profetice asupra acestui subiect. Prima parte a citatului se refera la epoca mozaica (vezi Deuteronom 7,1-3). Autorul cartii Regi face referiri asemanatoare la "profeti" (2 Regi 17,23; 21,10; 24,2). Scopul unor astfel de aluzii este de a prezenta adevarul in discutie, ca unul des mentionat (vezi la Matei 2,23).
Este adevarat ca in alta parte in Scriptura (exceptie facand Deuteronom 7,1-3) nu apare o interdictie explicita in privinta casatoriilor cu canaanitii ca atare, cu toate ca in observatiile facute in Judecatori 3,6 (in Biblia ebraica, Judecatori este socotita printre "Profetii vechi", vezi vol. I, p. 37), astfel de casatorii sunt condamnate ca fiind prilejuri de atragere a israelitilor in idolatrie. De asemenea, in descrierile profetice ale desfranarilor lui Israel cu diversi Baali locali si in osandirile generale ale apostaziei, incalcarea acestei oprelisti este implicit inclusa. Aceasta justifica cu siguranta afirmatia generala ca Dumnezeu interzisese israelitilor incheierea unor asemenea casatorii. Este evident deci ca aceste cuvinte ale lui Ezra nu sprijina argumentul autorilor critici ca Deuteronomul a avut cativa autori "profeti".
Necuratiile. Nu necuratii literale, ale trupului, ci simbolice, morale si religioase ale natiunilor Canaanului. Despre religia canaanita, vezi vol. II, p. 38-41.
9:12 Sa nu dati deci pe fetele voastre dupa fiii lor, nici sa nu luati pe fetele lor de neveste pentru fiii vostri, si sa nu va pese niciodata nici de propasirea lor nici de bunastarea lor. In chipul acesta veti ajunge tari, veti manca cele mai bune roade ale tarii, si o veti lasa pe veci mostenire fiilor vostri.
Sa nu dati deci pe fetele voastre. Aceasta interdictie este redactata dupa Deuteronom 7,3. Adaugarea "sa nu va pese" este luata aproape textual din Deuteronom 23,6, cu referire la amoniti si moabiti. "Veti ajunge tari" reaminteste de Deuteronom 11,8, iar fagaduinta "veti manca cele mai bune roade ale tarii" face aluzie la Isaia 1,19. Cuvintele "o veti lasa pe veci mostenire" intruchipeaza idee din diferite alte pasaje biblice (Deuteronom 11,9; Proverbe 10,27; Ezechiel 37,25).
9:13 Dupa tot ce mi s-a intamplat din pricina faptelor rele si marilor greseli pe care le-am facut, macar ca, Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit dupa faradelegile noastre, se cuvine ca, acum, cand ne-ai pastrat pe acesti oameni scapati,
Verset ce nu a fost comentat.
9:14 sa incepem iarasi sa calcam poruncile Tale, si sa ne incuscrim cu aceste popoare uracioase? N-ar izbucni atunci iarasi mania Ta impotriva noastra, pana acolo incat ne-ar nimici, fara sa lase nici ramasita nici robi izbaviti?
Sa calcam poruncile Tale. Ezra vede pacatul in care a cazut poporul ca fiind crescut "pana la ceruri" (v. 6). Pacatul lor era echivalent cu parasire totala a poruncilor lui Dumnezeu, situatie in care nu puteau sta inaintea lui Dumnezeu (v. 15). Marturisirea publica a lui Ezra in favoarea poporului sau (vezi Daniel 9,5-16) este intemeiata pe de o parte pe natura pacatului insusi si pe de alta pe faptul ca ei manifestasera o nerecunostinta nerusinata, intorcandu-I spatele lui, de indata ce El le iertase pacatele care-i dusesera in captivitate si revarsase indurare asupra lor, dupa ce revenisera in Palestina. Recaderea in acelasi pacat era, dupa aprecierea lui Ezra, de neiertat, iar pedeapsa urma cu certitudine sa fie nimic altceva decat nimicirea ireversibila a natiunii.
9:15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu esti drept; caci astazi noi suntem o ramasita de robi izbaviti. Iata-ne inaintea Ta ca niste vinovati, si din aceasta pricina nu putem sta inaintea Ta.
Tu esti drept. In numele poporului sau, Ezra recunoaste sfintenia lui Dumnezeu, cand le cere sa se supuna cerintelor Legii Lui. In contrast cu dreptatea Lui, pacatosenia lor iese in evidenta, in toata ticalosia ei. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-15PK 619-621
1�
�
1T 279
1.2�
�
PK 619
3-6�
PK 620
5�
�
GW 178; PK 48
7-15�
PK 621
13-15�
1T 279