9:14 sa incepem iarasi sa calcam poruncile Tale, si sa ne incuscrim cu aceste popoare uracioase? N-ar izbucni atunci iarasi mania Ta impotriva noastra, pana acolo incat ne-ar nimici, fara sa lase nici ramasita nici robi izbaviti?
Sa calcam poruncile Tale. Ezra vede pacatul in care a cazut poporul ca fiind crescut "pana la ceruri" (v. 6). Pacatul lor era echivalent cu parasire totala a poruncilor lui Dumnezeu, situatie in care nu puteau sta inaintea lui Dumnezeu (v. 15). Marturisirea publica a lui Ezra in favoarea poporului sau (vezi Daniel 9,5-16) este intemeiata pe de o parte pe natura pacatului insusi si pe de alta pe faptul ca ei manifestasera o nerecunostinta nerusinata, intorcandu-I spatele lui, de indata ce El le iertase pacatele care-i dusesera in captivitate si revarsase indurare asupra lor, dupa ce revenisera in Palestina. Recaderea in acelasi pacat era, dupa aprecierea lui Ezra, de neiertat, iar pedeapsa urma cu certitudine sa fie nimic altceva decat nimicirea ireversibila a natiunii.