8:21 Acolo, la raul Ahava, am vestit un post de smerire inaintea Dumnezeului nostru, ca sa cerem de la El o calatorie fericita pentru noi, pentru copiii nostri, si pentru tot ce era al nostru.
Am vestit un post. Postul era de obicei simbolul pocaintei si insotea adesea o nenorocire care avusese loc sau era asteptata. In cazul acesta, insa, a fost tinut in legatura cu rugaciunea in vederea unei calatorii sigure. Marea raspunderea de a duce aceste mii de oameni cu bine in Iudea apasa greu pe inima lui Ezra, asa cum arata v. 21.22. Nevoia urgenta ca expeditia sa aiba ocrotirea divina pe cale era indeosebi reala pentru membrii caravanei, deoarece Ezra, care dorea sa-l convinga pe imparat de puterea adevaratului Dumnezeu, fie nu ceruse escorta inarmata, fie refuzase sa primeasca una (v. 22). Totusi, Neemia n-a sovait sa calatoreasca insotit de o escorta (Neemia 2,9), care nu era un lux nefolositor intr-o calatorie atat de primejdioasa care parcurgea portiuni de teritoriu putin populat. Ezra isi dadea pe deplin seama de primejdiile existente care confruntau o grupa neinarmata de exilati si de marea lor cantitate de bunuri. Stiind ca aveau nevoie de protectia divina mai mult decat orice altceva, dar stiind de asemenea ca prezenta lui Dumnezeu urma sa le fie asigurata numai daca nici un pacat nu exista intre popor si Dumnezeul lor, le-a poruncit sa posteasca si sa-si "smereasca" sufletul, adica sa-si cerceteze viata si sa indeparteze orice pacat cunoscut, inainte de a porni la drum.
Copiii nostri. Aceasta arata ca, pe timpul lui Ezra, toti barbatii erau insotiti de familiile lor, in timp ce pe vremea lui Zorobabel, cele mai multe familii au ramas pe loc pentru un timp (vezi Ezra 2,64).