Printable ModeEzra, 7
|
7:1 Dupa aceste lucruri, sub domnia lui Artaxerxe, imparatul Persilor, a venit Ezra, fiul lui Seraia, fiul lui Azaria, fiul lui Hilchia, Dupa aceste lucruri. Autorul face o delimitare clara intre prima si a doua parte a cartii cu ajutorul unei expresii care este folosita decat aici in cartea lui Ezra. Intervalul real de timp dintre evenimentele descrise in capitolul 6 si cele din capitolul 7 este probabil de aproape 58 de ani, din primavara anului 515 i.Hr. (vezi cap. 6,15) pana la primele luni ale anului 457 i.Hr. (vezi cap. 7,7). Artaxerxe. Cu privire la ortografierea numelui imparatului, vezi nota suplimentara de la capitolul 4. Pentru majoritatea invatatilor conservatori, comentariul de fata sustine ca Artaxerxe mentionat aici este Artaxerxe Longimanus, care a domnit intre 465-423 i.Hr. Pentru un rezumat al dovezilor in favoarea acestei opinii, vezi nota suplimentara de la sfarsitul acestui capitol. Ezra, fiul lui Seraia. Ezra era probabil stra-stra-nepotul lui Seraia. In limbajul scriitorilor biblici, fiecare descendent este un "fiu" si fiecare stramos este un "tata". Hristos este "fiul lui David", iar David, "fiul lui Abraam" (Matei 1,1). Ioram "a nascut pe Ozia" (Matei 1,8), stra-stra-nepotul lui (vezi 1 Cronici 3,11.12, unde este folosit celalalt nume al lui Ozia, Azaria). Probabil ca Ezra omite numele tatalui sau, al bunicului si al strabunicului sau, care nu fusesera oameni deosebiti, si pretinde sa descinde din Seraia, ultimul mare preot care a slujit in timpul lui Solomon (2 Regi 25,18). Azaria, tatal lui Seraia, este amintit numai in lista genealogica din 1 Cronici 6,13.14 si Ezra 7,1, dar tatal lui Azaria, Hilchia, este fara indoiala marele preot de pe timpul lui Iosia (2 Regi 22,4-14; 2 Cronici 34,14-22). 7:2 fiul lui Salum, fiul lui Tadoc, fiul lui Ahitub, Verset ce nu a fost comentat. 7:3 fiul lui Amaria, fiul lui Azaria, fiul lui Meraiot, Verset ce nu a fost comentat. 7:4 fiul lui Zerahia, fiul lui Uzi, fiul lui Buchi, Verset ce nu a fost comentat. 7:5 fiul lui Abisua, fiul lui Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, marele preot. Fiul lui Aron. In versetele 1-5, Ezra traseaza genealogia sa pana la Aaron, primul mare preot. O comparatie cu lista genealogica oferita in 1 Cronici 6, 3-15 arata ca Ezra a omis sase nume intre Azaria si Meraiot din v. 3, care se gasesc in 1 Cronici 6,7-10 si un alt nume (Meraiot) dintre Tadoc si Ahitub din v. 2 (vezi 1 Cronici 9,11). Prescurtarea genealogiilor prin omiterea numelor lipsite de insemnatate era o practica obisnuita la iudei. Un exemplu notabil este omiterea catorva nume in genealogia lui Hristos din Matei (vezi la Matei 1,5.11.15.17). Cu toate ca Ezra era un urmas al lui Aaron, apartinand astfel familiei marelui preot, nu era el insusi mare preot, ci numai "preot" (Ezra 7,11.12; Neemia 8,2). 7:6 Acest Ezra a venit din Babilon: era un carturar iscusit in Legea lui Moise, data de Domnul, Dumnezeul lui Israel. Si, fiindca mana Domnului, Dumnezeului sau, era peste el, imparatul i-a dat tot ce ceruse. Ezra a venit. [S-a suit, KJV]. Vezi cap. 2,1, unde aceeasi expresie "s-a suit" este folosita cu privire la prima grupa de exilati care s-a inapoiat. Iscusit. Ebr. mahir, un cuvant folosit si in aramaica si egipteana pentru a reprezenta un scriitor rapid, inzestrat. In papirusurile de la Elfantina, Ahikar se numeste pe sine insusi "un scriitor intelept si iscusit" si foloseste acelasi cuvant mahir. In Egipt, unde mahir devenise un titlu profesional pentru scribi iscusiti, un astfel de om era mai bine educat in orice ramura a invataturii profane. Ezra folosea insa talentele sale in domeniul religiei, fiind un invatat "in Legea lui Moise" (vezi la v. 11). Domnul, Dumnezeul. E caracteristic pentru evlavia lui Ezra de a nu uita niciodata ca Legea nu era un simplu cod omenesc dat de un legiuitor pamantean, ci un dar dumnezeiesc direct - "Legea Domnului" (v. 10), "poruncile si legile Domnului cu privire la Israel" (v. 11), "legea pe care Domnul o poruncise prin Moise" (Neemia 8,14) [KJV]. Tot ce ceruse. Ezra facuse o impresie favorabila asupra imparatului si ii castigase increderea. Nu se stie cum s-a realizat acest lucru. 7:7 Multi din copiii lui Israel, din preoti si din Leviti, din cantareti, din usieri, si din slujitorii Templului, au venit si ei la Ierusalim, in al saptelea an al imparatului Artaxerxe. Copiii lui Israel. Aceleasi sase categorii de colonisti sunt mentionate aici ca s-au intors impreuna cu Ezra, care potrivit cu relatarii anterioare (cap. 2,70) il insotisera pe Zorobabel. Ordinea citarii este aproximativ dar nu exact aceeasi. Al saptelea an al domniei lui Artaxerxe. Ezra a socotit probabil anul al 7-lea al domniei lui Artaxerxe dupa obiceiul iudaic, adica in termenii anului calendaristic civil iudaic, care incepea toamna (vezi vol. II, p. 110, 112, 138, 140). Prin urmare, anul al 7-lea de domnie al lui Artaxerxe I a inceput in toamna anului 458 i.Hr. si s-a sfarsit in toamna anului 457. Pentru o explicatie a acestor date si a acelor din v. 8.9, vezi p. 100-103 ale acestui volum. 7:8 Ezra a venit la Ierusalim in a cincea luna a anului al saptelea al imparatului. A venit la Ierusalim. Din v. 9 reiese ca ziua intaia a lunii intaia (Nisan) a anului religios fusese aleasa pentru inceputul calatoriei. Lucrul acesta nu e surprinzator, intrucat sezonul uscat era folosit in mod obisnuit pentru o astfel de calatorie, care cerea unei caravane cateva luni pentru a o incheia. Tot astfel, toate campaniile militare erau incepute primavara. Ziua plecarii, in termenii calendarului iulian, a fost cel mai probabil 27 martie 457 i.Hr. Timpul necesar calatoriei a fost de aproape patru luni (vezi p. 108). Exilatii au sosit la Ierusalim in ziua intai a lunii a cincea (Ab) sau aproximativ 23 iulie 457 i.Hr. Faptul ca grupa lui Ezra a avut nevoie de patru luni pentru a ajunge la Ierusalim pare, la prima vedere, prea mult, dar nu trebuie uitat faptul ca o caravana de felul acesta avea un numar de popasuri prelungite, dintre care una se spune ca a avut loc la Ahava (cap. 8,15). Raportul marsului ostirii lui Cir cel tanar de la Efes la Cunaxa, aproape de Babilon, ofera un raport real a unei astfel de calatorii. Cu toate ca la Cunaxa s-a ajuns in aproape 91 de zile de mars, intreaga calatorie, incluzand zilele de odihna, a luat aproape o jumatate de an (Xenofon, Anabasis ii, 1. 6). O oarecare intarziere trebuie sa fi fost aproape sigur pricinuita de primejdiile drumului (vezi cap. 8,31). Cat priveste itinerariul probabil, vezi la cap. 2,68. 7:9 Plecase din Babilon in ziua intai a lunii intaia, si a ajuns la Ierusalim in ziua intai a lunii a cincea, mana buna a Dumnezeului sau fiind peste el. Mana buna. Favoarea divina speciala la care se face aici referire include probabil raspunsul imparatesc la cererea lui Ezra (vezi v. 6) si faptul ca au fost scapati de vrajmasii care intentionasera sa atace caravana pe drum (vezi cap. 8,21-23.31). 7:10 Caci Ezra isi pusese inima sa adanceasca si sa implineasca Legea Domnului, si sa invete pe oameni in mijlocul lui Israel legile si poruncile. Isi pusese inima. Ezra era un barbat consacrat. Tinta si ambitia vietii sale erau de a cunoaste voia lui Dumnezeu, de a conlucra cu Dumnezeu si de a invata pe altii sa faca la fel. Acesta era omul pe care il chema Dumnezeu acum sa faca o lucrare speciala. 7:11 Iata cuprinsul scrisorii date de imparatul Artaxerxe preotului si carturarului Ezra, care invata poruncile si legile Domnului cu privire la Israel: Preotului. Genealogia din v. 1-5 da de inteles ca Ezra era preot, dar v. 11 ofera unica afirmatie specifica a acestui fapt. Si Neemia il numeste pe Ezra (cap. 8,2.9). Carturarului. Aici pentru prima data sopher e folosit in sensul N.T. de grammateus, "carturar", insemnand un om instruit sa explice Scripturilor. Ezra se afla in fruntea unui sir de invatati evrei, care pe vremea lui Hristos ii cuprindeau pe Hilel si Gamaliel, pe care iudeii ii considerau vrednici succesori ai lui Ezra. 7:12 Artaxerxe, imparatul imparatilor, catre Ezra, preotul si carturarul iscusit in Legea Dumnezeului cerurilor, si asa mai departe: Imparatul imparatilor. Decretul insusi este citat in v. 12-26 scrise in aramaica exact asa cum a fost emisa de cancelaria persana. El este foarte inrudit in forma si continut cu documentele aflate in cap. 4 la 6, iar acum, dupa descoperirea unor documente similare la Elefantina, este recunoscut ca autentic chiar si de oamenii de stiinta cei mai critici. "Imparat al imparatilor" era un titlu recunoscut al monarhilor persani si se gaseste pe orice inscriptie persana de intindere mai mare. Titlul a fost folosit prima oara de imparatii asirieni, care exprimau prin el faptul ca domneau peste multi regi vasali, pe care ii pastrau pe tronurile lor in tarile cucerite. Titlul a fost mai apoi insusit de imparatii Babilonului (vezi Daniel 2,37) si apoi de imparatii persani cand au devenit stapani ai lumii. Ezra, preotul. E interesant de a nota ca decretul nu foloseste cuvantul obisnuit aramaic kumra', "preot", ci cuvantul de imprumut kahen, luat de la ebr. kohen. In documentele aramaice de la Elefantina, scriitorii fac de asemenea o distinctie clara intre preotii pagani, pentru care foloseau cuvantul aramaic obisnuit kumra', si preotii adevarati ai lui Dumnezeu, pe care ii denumeau folosind cuvantul kahana'. Folosirea acestui cuvant in documentul din Ezra 7 arata deci ca decretul, cu toate ca era aprobat si emis de imparat si in numele lui, era compus de un iudeu din cancelaria imperiala. Exista in acest sens si alte dovezi din acelasi decret. Carturarul iscusit in Legea Dumnezeului cerurilor. Aramaic, saphar datha' di-'elah shemayya'. O explicatie corecta a acestui titlu a fost numai de curand facuta de H. H. Schaeder. Pe temeiul titlurilor analoge, el arata ca acesta denumeste un slujbas superior din cavaleria persana responsabil cu treburilor care tineau de "legea Dumnezeului cerurilor". Potrivit cu aceasta, Ezra era un raportor al treburilor religioase iudaice in guvernarea persana. In mod asemanator il descoperim mai tarziu in guvernarea partica si sasanida pe conducatorul populatiei iudaice (resh galutha', "conducatorul exilatilor") fiind adesea egal cu cei mai inalti functionari ai guvernarii. Si Neemia 11,24 da marturie despre existenta unei altfel de slujbe pe timpul lui Artaxerxe I. Nu putem spune cum a ajuns Ezra pe un astfel de post, dar este evident ca numirea lui in aceasta slujba a facut din el iudeul cel mai influent din Babilon. Faptul ca el si-a folosit influenta in interesul poporului sau e dovedit de continutul decretului. Asa. [Pace desavarsita, KJV]. Aramaica are numai cuvantul gemir, care inseamna "completat" si e considerat de cei mai multi cercetatori ca este fie o formula prescurtata care indica sfarsitul unui document, fie un cuvant care inseamna "emis". In primul caz, cuvantul "pace" trebuie sa fie adaugat, asa cum a facut KJV, iar a doua interpretare considera textul complet, asa cum este el. Mai departe. [Atare timp, KJV]. Vezi la capitolul 4,17. 7:13 Am dat porunca sa se lase sa plece aceia din poporul lui Israel, din preotii si din Levitii lui, care se afla in imparatia mea, si care vor sa plece cu tine la Ierusalim. Aceia din poporul. Decretul lui Artaxerxe este tot atat de cuprinzator ca si proclamatia lui Cir (cap. 1,3) si da permisiunea nu numai iudeilor, dar si tuturor israelitilor din orice semintie sa-l insoteasca pe Ezra la Ierusalim. Faptul ca Israelitii din toate semintiile s-au dus la Ierusalim cu prilejul acesta e subinteles din referirea la cei "doisprezece vitei pentru tot Israelul" pe care i-au jertfit cei care s-au intors cu Ezra la sosirea lor "Dumnezeului lui Israel" (vezi la cap. 8,35). 7:14 Tu esti trimis de imparatul si de cei sapte sfetnici ai lui sa cercetezi in Iuda si Ierusalim, dupa Legea Dumnezeului tau, care este in mainile tale, Sapte sfetnici. In Estera 1,14 cei sapte sfetnici apar ca sapte domnitori care "vedeau fata imparatului" si "aveau locul intai in imparatie". Nici o inscriptie nu s-a gasit pana acum care sa explice mai mult functiile acestui grup. S-a emis ipoteza ca se refera la capii celor sapte mari familii persane, care, dupa Herodot (III, 84), aveau privilegii care le depaseau pe cele de care se bucurau alte familii, inclusiv dreptul de acces nerestrictionat la imparat. Legea Dumnezeului tau. Insarcinarea data lui Ezra privea si indatorirea de a cerceta situatia religioasa din provincia Iudea. De aici, fireste, decurge faptul ca Legea lui Dumnezeu constituia termenul de referinta. Cuvintele cu privire la Lege au fost adesea interpretate de oamenii de stiinta critici ca aratand ca Ezra era autorul sau cel putin redactorul legii la care se face referire. Faptul ca aceasta opinie este incorecta se poate vedea din v. 25, care arata ca legea aceasta era deja binecunoscuta iudeilor palestinieni inainte de sosirea lui Ezra. De aceea este evident ca "Legea Dumnezeului tau" era o carte sau carti, aflate deja in posesia lui Ezra, ca si a iudeilor din Palestina. Natura acestei legi, deja cunoscuta iudeilor din Babilon si Palestina, este revelata in Neemia 8. 7:15 si sa duci argintul si aurul pe care imparatul si sfetnicii sai l-au daruit cu draga inima Dumnezeului lui Israel, a carui locuinta este la Ierusalim, Argintul si aurul. Chestiunile financiare ocupa un rol cat se poate de important in acest decret. Darurile pe care Ezra era insarcinat sa le duca la Ierusalim veneau din trei surse: imparatul si sfetnicii lui, o colecta facuta printre prieteni neiudei din satrapia Babiloniei si daruri de bunavoie facuta de iudeii care locuiau in afara de Palestina (v. 16). In vremurile stravechi, transferarea sumelor mari de bani era facuta de caravane bine pazite. Caile principale de calatorie nu erau niciodata lipsite de talhari, si cu cat era mai mare suma de transferat cu atat mai mare era primejdia sa fie interceptata. Iosif relateaza (Antiquities, xviii, 9. 1) ca darurile transferat anual la Ierusalim de la Babilon pe timpul romanilor erau escortate de un mare numar de oameni inarmati. A carui locuinta. Expresia aceasta este asemanatoare, dar nu identica, cu cea folosita de Cir in capitolul 1,2.3. Aceasta nu inseamna neaparat ca Artaxerxe Il considera pe Dumnezeul iudeilor o divinitate locala, ci doar ca amplasarea Templului Lui era la Ierusalim. Daca un iudeu ca Ezra a fost autorul faptic al acestui decret, care a fost apoi aprobat de Artaxerxe (vezi v. 12), el a folosit fireste o astfel exprimare. 7:16 tot argintul si aurul pe care-l vei gasi in tot tinutul Babilonului, si darurile de bunavoie facute de popor si preoti pentru Casa Dumnezeului lor la Ierusalim. Verset ce nu a fost comentat. 7:17 Ca urmare, vei avea grija sa cumperi cu argintul acesta vitei, berbeci, miei, si ce trebuie pentru darurile de mancare si jertfele de bautura, si sa le aduci pe altarul Casei Dumnezeului vostru la Ierusalim. Sa cumperi. [Sa cumperi grabnic, KJV]. Mai bine "sa cumperi cu pricepere" sau "cu toata sarguinta" (RSV). Artaxerxe nu era preocupat de cat de repede urmau sa fie cheltuiti banii, ci cat de bine. Scopul principal al banilor trimisi prin Ezra era de a mentine ritualul iudaic (vezi cap. 6,9.10). 7:18 Cu celalalt argint si aur sa faceti ce veti crede de cuviinta, tu si fratii tai, potrivit cu voia Dumnezeului vostru. Ce veti crede de cuviinta. Restul banilor urmau sa fie cheltuiti oriunde considera Ezra, care lucra sub calauzire divina, ca sunt necesari. Ezra era astfel liber sa foloseasca cat de multi bani ar fi socotit intelept pentru scopuri pe care le-ar fi socotit necesare, fara a cere permisiune de fiecare data. Decretul ii dadea astfel dreptul sa foloseasca banii pentru lucrari precum repararea Templului sau reconstruirea zidului. La data cand a fost scris decretul, Ezra poate ca a considerat benefica o astfel de libertate de actiune. Mai tarziu, cand samaritenii si-au aratat vrajmasia, este posibil ca el sa fi regretat ca nu a mentionat in decret anumite scopuri precise care urmau sa fie finantate cu aprobarea imperiala. 7:19 Pune inaintea Dumnezeului din Ierusalim uneltele care-ti vor fi incredintate pentru slujba Casei Dumnezeului tau. Uneltele. Nu reiese ca acestea erau unelte sacre care au apartinut primului Templu, ca acelea care fusesera incredintate lui Zorobabel, ci se pare ca faceau parte din darul de bunavoie (v. 15), in care ele erau in mod distinct cuprinse (vezi cap. 8,26-28). Poate ca uneltele sau vasele trimise impreuna cu Zorobabel se dovedisera prea putine pentru sarbatorile cele mari. Se gasesc cazuri similare in istoria antica de regi care au trimis vase de pret ca daruri altor regi sau templelor natiunilor aliate. Darul lui Artaxerxe nu era deci ceva neobisnuit. 7:20 Sa scoti din casa vistieriilor imparatului ce va trebui pentru celelalte cheltuieli pe care le vei avea de facut cu privire la Casa Dumnezeului tau. Ce va trebui. [Orisice altceva, KJV]. Aici flexibilitatea decretului devine vizibila. Lui Ezra i se acorda acces nelimitat la veniturile provinciei Iudea pentru a fi folosite pentru orice scop legat de Templul. In limitele stabilite in v. 22, propria judecata a lui Ezra urma sa hotarasca ce trebuia facut. Casa vistieriilor imparatului. Nu vistieria imperiala din Susa sau Persepolis, unde se aduna tributul din diferitele provincii, ci vistieria locala a Iudeii, la care iudeii aduceau contributiile lor si din care Ezra era acum autorizat sa ia. 7:21 Eu, imparatul Artaxerxe, dau porunca tuturor vistiernicilor de dincolo de Rau sa dea indata lui Ezra, preot si carturar iscusit in Legea Dumnezeului cerurilor, tot ce va va cere, Tuturor vistiernicilor. "Decretul" care includea si autorizatia fusese probabil trimis aparte vistiernicului imperial care locuia in Iudea si celor din anturajul satrapului care se ocupau 0cu treburile financiare ale provinciei. Artaxerxe nu intentiona ca Ezra sa ceara venituri unor provincii precum Samaria sau Amon, ai caror locuitori erau vrajmasii Iudeii. Titlul aramaic tradus "vistiernic" apare si pe obiecte din Persepolis. Ezra... carturar. Cu privire la titlul oficial al lui Ezra, vezi la v. 12. 7:22 pana la o suta de talanti de argint, o suta de cori de grau, o suta de bati de vin, o suta de bati de untdelemn, si sare cata va vrea. Pana la o suta de talanti de argint. Potrivit cu greutatea talantului babilonian usor, acesta putea sa aiba 3.013 kg sau 3,32 tone. In plus, Ezra putea sa ceara 100 de cori de grau (22.000 litri) si cate 100 de bati (2.200 litri) de vin si, respectiv, de untdelemn. Pe tablitele-contract babiloniene untdelemnul si vinul sunt de obicei evaluate in "oale", a caror capacitate nu e cunoscuta. Pretul vinului varia intre unul la opt sicli "oala", potrivit cu calitatea vinului si cu sezon. Compara cu vol. I, p. 169. O cerere catre vistieria de grau, vin sau untdelemn si sare pare ciudata astazi, dar era destul de obisnuita in sistemul persan, in care impozitul era platit partial in natura, si fiecare provincie era obligata sa trimita curtii imperiale produsele cele mai alese. Vinul, graul, untdelemnul si sarea erau produse din abundenta in Palestina, care era "o tara cu grau si cu vin, o tara cu paine si vii, o tara cu maslini de untdelemn si miere" (2 Regi 18,32), iar regiunea din jurul Marii Moarte abunda in sare. 7:23 Tot ce este poruncit de Dumnezeul cerurilor sa se faca intocmai pentru Casa Dumnezeului cerurilor, pentru ca sa nu vina mania Lui asupra imparatiei, asupra imparatului si asupra fiilor sai. Mania Lui asupra imparatiei. In anul al saptelea al lui Artaxerxe I era "manie impotriva imparatiei" Persiei cat se poate de serioasa. Egiptul se revoltase impotriva persilor in anul 460 i.Hr., iar in anul urmator, cu ajutorul atenienilor, alungase ultimii persani din tara. Catre finele anului 459, s-a facut o incercare zadarnica de a-i constrange pe atenieni sa-si retraga trupele. In 458, Artaxerxe s-a hotarat sa faca o incercare de a recastiga tara razvratita. La scurt timp dupa aceasta, el a emis decretul acesta prin care autoriza expeditia lui Ezra la Ierusalim. Istoria raporteaza ca incepand cu anul 457 d.Hr., lucrurile au mers bine pentru persi in Egipt. Memfis a fost recastigat in anul acela, iar in 456 trupele ateniene au fost in cele din urma biruite si provincia Egipt recastigata. Fiilor sai. Cand Artaxerxe a ajuns pe tron era destul de tanar si se stie cati copii avea in al saptelea an al lui. Pana in final, numarul lor a ajuns la 18 (Ctesias Excursus Persika 44). 7:24 Va facem cunoscut ca nu puteti pune nici bir, nici dare, nici vama de trecere, peste nici unul din preoti, din Leviti, din cantareti, din usieri, din slujitorii Templului si din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu. Facem cunoscut. [Certificam, KJV]. Comentatorii mai vechi au vazut in pluralul folosit aici, fie un plural de reverenta, inca folosit in mod obisnuit pe atunci de catre regalitate si probabil comparabil cu editorialul "noi", fie o indicatie ca Artaxerxe se referea aici si la fiii sai. Ambele pareri sunt insa incorecte. O intelegere mai buna a limbii aramaice arata ca subiectul participiului activ "certificam" sau "notificam" este nedefinit si ca expresia ar trebui tradusa in sensul pasiv "sunteti notificati". Nu puteti pune. [Nu va fi legal sa impuneti, KJV]. Cu privire la cele trei impozite pomenite aici, vezi la cap. 4,13. Dovezi documentare releva faptul ca preotimea egipteana a fost scutita de impozite in cea mai mari parte a istoriei (vezi la Genesa 47,22). Cu toate ca nu sunt dovezi documentare care sa confirme acelasi obicei in Persia, faptul ca acest privilegiu a fost acordat personalului Templului iudeu da de inteles ca si preotimea persana era scutita de impozite. Nu ar fi fost posibil ca Ezra sa obtina o astfel de scutire pentru preotii poporului sau daca preotimea persana nu s-ar fi bucurat de privilegii asemanatoare. Faptul ca politica scutirii preotilor de la plata impozitelor isi gaseste paralela chiar si pe vremea persilor se poate vedea dintr-o inscriptie greceasca in care Dariu I mustra pe un anume Gadatas pentru ignorarea politicii imparatesti cerand "tribut de la cultivatorii sacrii al lui Apolo". Si Antioh cel Mare a acordat privilegii asemanatoare preotimii iudaice (Iosif, Antiquities xii 3. 3). 7:25 Si tu, Ezra, dupa intelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecatori si dregatori care sa faca dreptate la tot poporul de dincolo de Rau, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tau; si fa-le cunoscut celor ce nu le cunosc. Judecatori si dregatori. Partea finala a decretului (v. 25.26) il autorizeaza pe Ezra sa reorganizeze sistemul judiciar al Iudeii si sa se ocupe in viitor de numirea slujbasilor judecatoresti in provincia aceea. Cuvantul shaphetin, "magistrati", este doar echivalentul ebraic aramaicizat al cuvantului tradus "judecatori". Cuvantul nu a fost gasit in documente neiudaice scrise in aramaica, dar verbul lui de radacina apare in rapoartele iudaice aflate la Elefantina. Folosirea lui in decretul din Ezra 7 este inca o proba ca un iudeu care vorbea ebraica, probabil Ezra, era raspunzator de redactarea acestui document. Dincolo de Rau. Vezi la Ezra 4,10. Faptul ca in jurisdictia lui Ezra nu era menita sa cuprinda intreg teritoriul de "Dincolo de Rau" este evident din clauza explicativa suplimentara, "tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tau". Ea confera lui Ezra jurisdictie numai asupra partii iudaice a populatiei, inclusiv prozelitii iudei. Fa-le cunoscut. [Invata-i, KJV]. Ezra, care era probabil raspunzator de redactarea decretului, trebuie sa fi cunoscut ceva cu privire la starea spirituala dominanta in Iudea, care l-a convins de necesitatea instruirii in Legea lui Dumnezeu a exilatilor intorsi. Cunoscand ca propria sa convingere asupra chestiunii nu ar fi avut mare greutate inaintea conducerii din Iudea, a obtinut o autorizatie imparateasca pentru lucrarea aceasta, astfel incat iudeii sa nu fie ispititi sa treaca cu vederea acest aspect al programului sau de reforma. Faptul ca initiativa acestei prevederi din decret ii apartinea lui Ezra reiese in v. 6.28. 7:26 Oricine nu va pazi intocmai Legea Dumnezeului tau si legea imparatului, sa fie osandit la moarte, la surghiun, la o gloaba sau la temnita. Sa fie osandit. In fine, Ezra era autorizat sa aplice legea, avand puterea sa amendeze, sa intemniteze, sa exileze sau sa execute pe cei vinovati, asa cum va crede el de cuviinta. Puterile acestea erau intotdeauna acordate de catre persi administratorilor civili ai provinciilor, care guvernau ca autocrati in teritoriile lor, raspunzatori doar fata de imparat. Acordarea unor raspunderi atat de vaste lui Ezra arata ca Artaxerxe nu il considera un simplu conducator religios. El era investit cu autoritate civila in oricare ramura a administratiei provinciei Iudeii, cu exceptia, poate, a celei financiare. 7:27 Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul parintilor nostri, care a pregatit inima imparatului ca sa slaveasca astfel Casa Domnului la Ierusalim, Binecuvantat. Dupa ce a citat documentul important in aramaica, limba in care era folosit la origine, Ezra porneste acum in ebraica, limba care continua neintrerupt pana la sfarsitul cartii. Ca un adevarat om al lui Dumnezeu, el isi exprima recunostinta pentru raspunsul la rugaciune. Sa slaveasca. [Sa infrumuseteze, KJV]. Cuvantul de recunostinta al lui Ezra arata ca Artaxerxe daduse autorizatie pentru continuarea lucrarilor de constructie in legatura cu Templul. Nu se stie daca lucrarea aceasta consta numai din decorari sau cuprindea si cladiri. Fara indoiala ca textul acesta explica motivul pentru care Ezra l-a pus pe Artaxerxe printre imparatii a caror "porunca" a facut ca Templul sa fie cladit (vezi cap. 9,9 si la cap. 6,14). 7:28 si a indreptat asupra mea bunavointa imparatului, a sfetnicilor sai, si a tuturor capeteniilor puternice ale lui! Intarit de mana Domnului, Dumnezeului meu, care era asupra mea, am strans pe capeteniile lui Israel, ca sa plece cu mine. Asupra mea. Multi comentatori moderni au socotit ca numai acele parti ale cartii lui Ezra care sunt scrise la persoana intaia singular pot fi atribuite lui Ezra si ca acele parti care se refera la Ezra la persoana a treia singular au fost scrise de un altul (vezi cap. 7,1-11; 10,1). Totusi, un studiu atent al documentelor vechi arata ca o schimbare a pronumelor nu este o dovada a schimbarii autorului. Se pot da exemple din documente egiptene (istoria lui Sinuhe, vezi la Exod 2,15), asiriene (Annals of Sargon II), aramaice (Istoria lui Ahikar), ebraice (Daniel 4) si grecesti (Tucidide), in care apare aceeasi particularitate. Chiar si in unele lucrari literare moderne scriitorii trec brusc de la persoana intaia la a treia si invers, asa cum a aratat Kittal. Bunavointa imparatului. Vezi la v. 15. Aici e o noua dovada ca Ezra s-a infatisat inaintea lui Artaxerxe si a cabinetului lui ca un petitionar (vezi si v. 6). Cu toate ca trebuie sa se admita ca tactul si intelepciunea lui Ezra au fost responsabile purtat intr-o masura importanta de succesul care a incoronat eforturile lui, mai ales in obtinerea decretului, mana Providentei l-a condus pas cu pas. El a recunoscut din toata inima ca succesul lui se datora bunatatii lui Dumnezeu si ca Dumnezeu lucrase asupra inimii imparatului si a dregatorilor in fata carora se infatisase. NOTA SUPLIMENTARA LA CAPITOLUL 7 Pana aproape de finele secolului al XIX-lea, atat iudeii cat si crestinii considerau ca Artaxerxe din cartea lui Ezra era primul imparat persan care a purtat numele acesta. El a fost numit de greci Artaxerxe Longimanus ("mana lunga") si a domnit intre 465-423 i.Hr. Insa, incepand cu 1890, situatia s-a schimbat radical. In anul acela, un invatat belgian, A. van Hoonacker, a publicat primul sau studiu asupra succesiunii cronologice din Ezra si Neemia, aducand argumente in favoarea rasturnarii succesiunii traditionale si incercand sa faca din Ezra unul dintre succesorii lui Neemia. Opinia aceasta a castigat multi adepti in lumea savantilor. Cei care inverseaza succesiunea traditionala sunt acum in numar aproximativ egal cu cei care adera inca la ea. Avand in vedere importanta acestei chestiuni, indeosebi cu privire la profetia din Daniel 9,24-27 si la datarea ei exacta, avem mai jos o analiza mai detaliata a problemei.Cercetatorii care cred ca Ezra a venit dupa Neemia pot fi grupati dupa cum urmeaza: (1) cei care plaseaza evenimentele din Ezra 7 in ultimii ani de domnie ai lui Artaxerxe I, de obicei in al 37-lea an al lui de domnie (427 i.Hr.) si nu in al-7-lea, ca in textul biblic, si (2) cei care fixeaza expeditia lui Ezra in anul al 7-lea al domniei lui Artaxerxe II (40/045-359/58 i.Hr.). Parerile primei grupe nu au de ce sa fie tratate in acest comentariu, deoarece ele nu implica nimic altceva decat un amendament ipotetic al textului, care respinge data asa cum este redata in Ezra 7 si o inlocuieste cu alta. Majoritatea cercetatorilor care cred ca activitatea lui Ezra in Ierusalim a urmat-o pe aceea a lui Neemia apartine acest primei grupe. Mai impresionante sunt argumentele cercetatorilor care apartin celei de-a doua grupe. Ei atrag atentia asupra faptului ca Biblia nu arata care dintre cei trei Artaxerxe ai istoriei este mentionat in Ezra 7 si ca ei nu forteaza raportul biblic plasand evenimentele din Ezra 7 si 8 in anul al 7-lea al lui Artaxerxe II si nu in anul al 7-lea al lui Artaxerxe I. Desi orice cercetator al Bibliei va recunoaste ca evenimentele raportate nu sunt totdeauna prezentate in ordine cronologica, nimeni nu e indreptatit, a priori, sa respinga idee care fixeaza Ezra 7-10 undeva dupa evenimentele descrise in Neemia. Un studiu atent al tuturor dovezilor este esential pentru o hotarare valabila in privinta aceasta. Pentru inceput, e bine sa cercetam motivele pentru care invatatii au parasit pozitia sustinuta multa vreme ca Ezra a venit la Ierusalim in al 7-lea an al lui Artaxerxe I si Neemia in al 20-lea al aceluiasi imparat. Dintre numeroasele argumente in favoarea inversarii succesiunii traditionale doar cinci sunt deosebit de importante. Ele sustin ca: 1. 1. Neemia nu stia nimic despre Ezra. Daca Ezra venise la Ierusalim inarmat cu puteri administrative, religioase si judecatoresti largite, asa cum da de inteles Ezra 7, de ce nu joaca un rol mai insemnat pe vremea lui Neemia? Este adevarat ca Ezra este mentionat ca cititor al legii (Neemia 8,1-6.9) si ca unul dintre conducatorii celor doua coruri de la sfintirea zidului (Neemia 12,36), dar lucrarile lui sunt complet eclipsate de cele ale lui Neemia. Daca, in shimb, el era un preot relativ tanar de obarsie aaronica pe vremea lui Neemia, era numai natural ca el sa fie un cititor al legii, dar fara un loc important in administratia civila. Mai tarziu, probabil, a castigat atentia imparatului persan si a fost trimis in Iudea cu puterile extinse aratate in Ezra 7 2. 2. Neemia nu spune nimic despre exilatii intorsi impreuna cu Ezra. In efortul lui de a repopula capitala tarii, Neemia trece in revista recensamantul diferitelor grupe care se intorsesera cu Zorobabel in urma cu aproape 100 de ani (Neemia 7), dar pare sa ignore total pe cei care, potrivit cu Ezra 7 si 8, se intorsesera cu numai 13 ani in urma, daca reintoarcerea lui Ezra a avut loc in 457 i.Hr. Daca Ezra a venit insa cu 5.000 sau 6.000 de oameni pe vremea lui Artaxerxe II, Neemia nu putea sa-si bazeze masurile sale de repopulare decat pe unicul recensamant disponibil, acela al lui Zorobabel. 3. 3. Ezra gaseste o comisie instituita de Neemia. Cand Ezra a sosit la Ierusalim, el a inmanat tezaurele incredintate lui de Artaxerxe unui numar de patru leviti, care se pare ca aveau raspunderea fondurilor Templului (Ezra 8,33). Neemia raporteaza ca in cursul celui de al doilea mandat de serviciu al sau a numit o comisie compusa din patru persoane care raspundea de vistierii (Neemia 13,13), dand de inteles ca o astfel de comisie n-a existat inainte de el. De unde se trage concluzia ca Ezra trebuie sa fi sosit la Ierusalim dupa ce comisia fusese instituita, adica dupa primul mandat ca guvernator al lui Neemia. 4. 4. Zidul fusese construit inainte de sosirea lui Ezra. Ezra si-a exprimat recunostinta pentru ca Dumnezeu daduse "un zid in Iuda si la Ierusalim" (Ezra 9,9, KJV) [Un adapost, trd. Cornilescu], care pe cat se parea fusese terminat de curand. Insa Neemia n-a gasit decat ruine si a trebuit sa construiasca zidul in primul an al sosirii sale la Ierusalim. 5. 5. Marele preot Iohanan apartinea unei generatii ulterioare. Iohanan este de obicei citat ca martor principal in favoarea opiniei ca Ezra a urmat dupa Neemia. Iohanan, fiul lui Eliasib, este unul dintre ultimii demnitari, probabil mari preoti, mentionati in cartea lui Neemia (Neemia 12,22.23). Intrucat Eliasib a fost mare preot cand Neemia era guvernator (Neemia 3,1; 20,21; 13,4.7), Iohanan, care era fiul sau nepotul lui (Ioiada e plasat intre Eliasib si Iohanan in Neemia 12,22), apartinea unei generatii ulterioare. Concluzia aceasta e in acord cu faptul ca Iohanan este mentionat intr-un document iudaic ca mare preot in 410 i.Hr. Printre papirusurile elefantine (vezi p. 79-83), exista o scrisoare scrisa la 25 noiembrie 407 i.Hr. (dupa calendarul persan) si adresata lui Bigvai, guvernatorul persan al Iudeii. Scrisoarea aceasta afirma ca scriitorii scrisesera cu trei ani mai devreme lui "Iohanan, marele preot si tovarasilor lui, preotii care sunt in Ierusalim" (editia lui Cowley, nr. 30). Mai mult, Iohanan, fiul lui Elasib, avea o odaie in Templul de la Ierusalim cand Ezra a sosit in cetatea aceea (Ezra 10,6). Daca Ezra a venit la Ierusalim in 457 i.Hr. si l-a gasit pe Iohanan in posesia unei odai din Templu, acesta din urma trebuie sa fi fost un preot slujitor in varsta de cel putin 20 de ani (vezi Ezra 3,8), probabil mult mai varstnic. Daca, potrivit papirusului mentionat, Iohanan era mare preot in 410 i.Hr., pe vremea aceea trebuie sa fi fost de cel putin 67 de ani. De asemenea intrucat succesorul sau Iadua (Neemia 12,11.22) era mare preot cand Alexandru cel Mare traversa Palestina (332 i.Hr.; vezi Iosif Antiquities xi, 8, 4. 5), 78 de ani mai tarziu, Iadua trebuie sa fi fost in varsta de aprox. 100 de ani. Cei care sustin ca Neemia l-a precedat pe Ezra declara ca aparenta dificultate de a presupune ca Iadua functiona ca mare preot la varsta de 100 de ani poate fi rezolvata admitand ca Ezra a sosit la Ierusalim sub Artaxerxe II (405/04-359/58 i.Hr.). Atunci se poate explica faptul ca Iohanan a devenit mare preot cu putin timp inainte de 410 i.Hr., ca succesor al lui Ioiada, fiul lui Eliasib, contemporanul lui Neemia. Presupunand ca Iohanan era de vreo 30 de ani in 410, el avea 43 de ani cand Ezra a sosit la Ierusalim, in anul al 7-lea de domnie al lui Artaxerxe II, si astfel detinea o camera la Templu, pe care Ezra a putut-o folosi (Ezra 10,6). Daca presupunem in continuare ca Iadua s-a nascut tarziu in viata lui Iohanan, poate cand Iohanan avea 40 de ani, el a atins varsta de 70 de ani pe timpul vizitei lui Alexandru. Acestea sunt cele cinci argumente mai importante pe care savantii le prezinta in favoarea inversarii succesiunii traditionale a expeditiilor lui Ezra si Neemia. Argumentele acestea vor fi analizate acum din punctul de vedere al succesiunii traditionale Ezra-Neemia. 1. Pozitia lui Ezra pe vremea lui Neemia era una normala. Ezra a sosit la Ierusalim in 457 i.Hr., inarmat cu mari puteri, dar nu ca guvernator precum Neemia, 13 ani mai tarziu. Ezra castigase favoarea imparatului, care l-a autorizat sa se intoarca in Iudea si sa reorganizeze sistemul judecatoresc potrivit legilor iudaice (vezi Ezra 7,26). De asemenea el a primit sustineri financiare bogate si pe cat se pare dreptul de a intari cetatea. In timpul rebeliunii lui Megabizos, satrap "Dincolo de Rau" (vezi p. 62), de care apartinea provincia Iudea, samaritenii au folosit poate ocazia sa comunice direct cu imparatul asigurandu-l de loialitatea lor, dar in acelasi timp acuzandu-i pe iudei de intentia daunatoare de a reconstrui zidul cetatii lor. Artaxerxe, nestatornic din fire si oportunist, a acceptat poate cu recunostinta declaratia pe care au facut-o samaritenii, nadajduind ca loialitatea lor urma sa-i provoace neajunsuri razvratitului de Megabizos in propria lui satrapie, si le-a ingaduit samaritenilor sa ceara o oprire a reconstruirii zidului Ierusalimului. Nemultumiti numai cu oprirea activitatii iudeilor, totusi samaritenii au demolat poate o parte din acesta si au ars anumite porti (vezi la Neemia 1,3). Dupa ce Megabizos si Artaxerxe s-au impacat, au fost refacut relatiile normale cu satrapia de "Dincolo de Rau", iar Neemia a aflat de la fratele sau (vezi la Neemia 1,2) ce se petrecuse in Iudea in perioada cand legaturile cu provincia aceea fusesera intrerupte. Atunci Neemia i-a cerut imparatului, de a carui bunavointa se bucura, sa fie trimis la Ierusalim cu autoritate deplina pentru a reconstrui zidul (Neemia 1 si 2). Cu toate ca Neemia primise autoritatea deplina sa reconstruiasca zidul, el a actionat cu foarte mare atentie la sosirea lui la Ierusalim, perfect constient de puterea si staruinta vrajmasilor sai. Discretia lui initiala (Neemia 2,12-16), alaturi de hotararea care mai tarziu a respins opozitia fata lucrarea lui, arata cat de calificat era pentru a termina lucrarea la care se angajase Ezra, dar fusese impiedicat de a o indeplini. Pentru motivul acesta Ezra a socotit poate ca e intelept sa nu iasa in evidenta pana s-a terminat construirea zidului. Se poate de asemenea ca Ezra sa fi fost acuzat de vrajmasii sai dintre iudei ca produce neliniste si conflict intre Iuda si natiunile invecinate pentru ca a alungat femeile pagane din casele iudaice, la intoarcerea sa la Ierusalim (Ezra 9 si 10). Poate ca prudenta a dictat un anumit comportament care, la inceput, a dat aparenta ca Neemia nu avea de a face cu Ezra. Totusi, odata zidul terminat si neavand de ce sa se mai teama, Neemia i-a acordat in mod firesc lui Ezra locul indreptatit in treburile natiunii. La sfintirea zidului, el l-a invitat pe Ezra sa conduca unul dintre cele doua coruri de lauda din cadrul ceremoniei, in timp ce el insusi l-a condus pe al doilea (Neemia 12,36.38). Era numai potrivit ca cele doua procesiuni sa fie conduse de cei doi barbati care avusesera un loc atat de insemnat in lucrarea de refacere a zidului. Mai tarziu, cand a sosit vremea sarbatorilor, Ezra a fost conducatorul religios necontestat si a indrumat poporul in activitatile sale (Neemia 8,1-6.9.13). Aceasta arata ca Neemia nu l-a ignorat pe Ezra, ci i-a acordat locul cuvenit de indata ce conditiile au ingaduit-o. Nu e adevarat, asa cum s-a sustinut, ca numele lui Ezra poate fi trecut cu vederea in cap 8-12 din Neemia, fara nici cea mai mica consecinta pentru naratiune. Daca s-ar fi procedat asa, un dintre cele doua procesiuni din timpul zidului nu ar fi avut conducator. Explicatia care face din Ezra intai predecesorul si mai tarziu colaboratorul lui Neemia e pe deplin compatibila cu faptele cunoscute. 1. 2. Neemia a folosit cel mai vechi recensamant cunoscut. Faptul ca Neemia a folosit lista recensamantului de pe timpul lui Zorobabel ca baza pentru masurile lui de a repopula Ierusalimul (Neemia 7) nu vrea sa spuna ca i-a omis pe acei exilati care se intorsesera de curand cu Ezra sau ca acestia nu se intorsesera inca. Noi cunoastem evenimentele din acea vreme doar partial. Este posibil ca exilatii care-l insotisera pe Ezra sa fi fost mai dispusi sa locuiasca in Ierusalim decat cei de pe timpul lui Zorobabel, o situatie care l-ar fi facut pe Neemia sa cerceteze lista recensamantului anterior. Un alt posibil motiv pentru consultarea listei mai vechi ar putea fi faptul ca cei 50.000 de exilati ai expeditiei lui Zorobabel erau mai egal distribuiti prin tara decat grupa relativ mica care sosise la Ierusalim cu Ezra. Intrucat lista lui Zorobabel mentioneaza 45 de grupe, excluzand pe slugile si saltimbancii, iar lista lui Ezra numai 18 grupe, este evident ca prima lista oferea o mai buna reprezentare a contingentelor de populatiei decat cea de a doua. Faptul ca lista lui Ezra nu e mentionata in Neemia 7 nu dovedeste ca ea nu exista pe timpul lui Neemia. 2. 3. Neemia nu a organizat un nou oficiu al trezoreriei. E falsa sustinerea ca Neemia, in cursul celui de al doilea mandat al lui ca guvernator, a instituit pentru prima data vistiernici. Raportul din Neemia 13,10-14 afirma in mod clar ca la sosirea lui la Ierusalim a doua oara Neemia a aflat ca de un timp poporul nu mai daduse zecime si ca, din cauza aceasta, personalul Templului fusese constrans sa lucreze pamantul pentru ca sa-si asigure cele trebuincioase vietii. Neemia a corectat situatia imediat dupa sosirea sa. Convingandu-i pe iudei sa reia platirea de zecime, a reusit sa-i recheme pe leviti si pe cantareti la Templu. Asadar era nevoie de vistiernici care sa manuiasca fondurile si de aceea au fost numiti patru barbati. Mentionarea a patru vistiernici in Ezra 8,33 nu indreptateste concluzia ca era ceva obisnuit ca toate fondurile Templului sa fie administrate de o comisie de patru. A presupune ca o astfel de comisie nu a existat inainte de a doua perioada de serviciu a lui Neemia nu are la baza fapte reale. 3. 4. Ezra I-a multumit lui Dumnezeu pentru permisiunea de a construi un zid. Daca reconstituirea istoriei activitatii lui Ezra, asa cum e trecuta in revista pe scurt la punctul nr. 1, e in acord cu faptele, Ezra a fost imputernicit sa reconstruiasca zidul Ierusalimului la data reintoarcerii lui, in anul 457 i.Hr. Daca lucrurile stau asa, nu e de mirare ca-l descoperim multumind lui Dumnezeu (Ezra 9,9), deoarece ii influentase pe imparatii Persiei sa dea lui Israel "o noua putere de viata" (Cir si Artaxerxe I), sa ajute pe Israel la construirea Casei Dumnezeului lor (Cir si Dariu I) si sa le "faca rost de un loc de adapost in Iuda si in Ierusalim" [sa le "dea" "un zid in Iuda si la Ierusalim", KJV] (Artaxerxe I). Este de observat ca zidul nu era inca terminat. Cuvintele lui ar putea fi intelese astfel, numai daca alte dovezi ar iesi la iveala, dovedind ca inaltarea zidului fusese deja terminata inainte ca rugaciunea lui sa fi fost rostita. Dar luata singura, afirmatia aceasta poate fi interpretata de asemenea ca prin harul lui Dumnezeu se daduse autorizatia de a se continua reconstruirea zidului. Cuvintele nu dau de inteles ca zidul era deja terminat, si textul acesta nu poate fi luat ca dovada ca reforma lui Ezra, descrisa in cap. 9 si 10, a avut loc dupa evenimentele raportate in cartea lui Neemia. 4. 5. Varsta lui Iohanan nu a fost nelogica. Nu exista motiv sa se puna la indoiala faptul ca Iohanan, mentionat intr-un document iudaic de la Elefantina ca mare preot in 410 i.Hr., este Iohanan, fiul lui Eliasib, din Neemia 12,22.23. Cel mai probabil el a fost si omul in a carei camera a plans Ezra (Ezra 10,6). Chiar pe vremea reintoarcerii lui Ezra la Ierusalim, in anul 457 i.Hr., Iohanan era deja un preot respectat in varsta de aproape 30 de ani si avea propria sa camera invecinata cu Templu. El putea sa fie mare preot si in 410 i.Hr., la varsta de 70-80 de ani, cand scrisoarea amintita anterior, a iudeilor din Elefantina, i-a fost scrisa. Singura dificultate a acestei interpretare este in legatura cu Iadua, daca a fost succesorul lui Iohanan ca mare preot si daca slujea inca pe vremea lui Alexandru, la 75 de ani dupa scrisoarea elefantina catre Iohanan, asa cum ar parea sa sustina Iosif (Antiquities, xi, 8. 4, 5). Totusi, aceasta dificultate pare mai serioasa decat este in fapt. Chiar daca Iosif e corect in sustinerea ca marele preot de pe timpul lui Alexandru era Iadua, nu e dovada ca acesta era acelasi Iadua cu cel mentionat in Neemia 12,11.22. Insasi cartea lui Neemia mai cunoaste un Iadua, mentionat in calitate de cap de familie, care a semnat legamantul de pe timpul lui Neemia (Neemia 10,21). Prin urmare, Iadua din Neemia 12,11.22, care a venit dupa Iohanan ca mare preot, ar fi putut sa fie bunicul unui mare preot cu numele de Iadua, care a oficiat in Templu pe vremea vizitei lui Alexandru. Ar trebui sa se ia in consideratie ca istoricul Iosif a facut cel putin o singura greseala serioasa in naratiunea lui cu privire la istoria timpului sau, facandu-l pe Sanbalat contemporan al lui Alexandru (Antiquities, xi, 8. 2, 3). Stim din Biblie si din rapoarte contemporane aflate la Elefantina ca Sanbalat a trait pe vremea lui Neemia (vezi la Neemia 2,10). De aceea, e foarte posibil ca el sa fi confundat numele marilor preoti iudei. Cu toate acestea, nu e necesar ca din cauza aceasta sa presupunem ca relatarea vizitei lui Alexandru trebuie considerata ca fiind legendara. Din discutia de mai sus este evident ca dovada adusa ca argument in favoarea parerii ca lui Ezra a aparut dupa Neemia este, in cel mai bun caz, foarte slaba. Datorita recunoasterii acestui fapt, multi cercetatori au refuzat sa inverseze succesiunea traditionala. In plus, o astfel de inversare propusa ii pune pe aparatorii teoriei inversarii in situatii dificile, asemanatoare celor pe care cauta sa le evite. 1. Varsta lui Meremot. Cand a sosit la Ierusalim, in anul 457 i.Hr., Ezra a predat visteriileaduse de la Babilon preotului Meromot, fiul lui Urie (Ezra 8,33). Acelasi Meremot e amintit 13 ani mai tarziu, ca un activ sustinator al lui Neemia si un entuziast conducator a doua sectiuni ale zidului (Neemia 3,4.21). Nu intervine nici o problema de pe urma faptului ca acelasi barbat a indeplinit diferitele functii atribuite lui in textele amintite mai sus in decursul celor 13 ani, din 457 in 444. Daca, insa, asa cum se pretinde, Ezra a sosit la Ierusalim in anul 397 i.Hr., in al 7-lea an al lui Artaxerxe II, la 47 de ani dupa ce zidul lui Neemia fusese construit, Meremot care a primit vistieriile de la Ezra era un om foarte batran. Chiar daca Meremot avea 25 de ani cand a purtat raspunderea zidirii a doua parti din zid, el ar fi atins varsta de 72 de ani, cand a activat ca unul dintre vistiernici, pe vremea reintoarcerii lui Ezra. Desi acest ar putea fi posibil, ar fi de observat ca noua teorie ii atribuie lui Meremot o varsta pe care adeptii acestei teorii o considera imposibila pentru Iohanan. Un alt punct demn de reamintit este ca pe vremea lui Ezra si a lui Neemia orice mare preot slujea toata viata, si e numai de asteptat ca cei care detineau slujba sa fie inaintati in varsta catre sfarsitul perioadelor succesive de serviciu. Astfel Aaron a servit ca mare preot pana la varsta de 123 de ani, Eli pana la varsta de 98 si Iehoiada pana la varsta de 130 de ani (Numeri 33,39; 1 Samuel 4,15; 2 Cronici 24,15). 2. Varsta lui Ezra. O dificultate si mai mare pentru sustinatorii teoriei inversarii apare in privinta varstei lui Ezra, in cazul in care a sosit la Ierusalim la 47 de ani dupa Neemia. Adeptii acestei noii teorii il prezinta pe Ezra ca marele conducator religios al activitatilor descrise in Neemia 8 si ca unul dintre cei doi conducatori la ceremonia de sfintire a zidului. Dar cineva ales sa conduca astfel de lucrari, in locul marelui preot, trebuie sa fi fost un om distins si extrem de influent, prin urmare, nu un tanar. E dificil sa ne imaginam ca cineva ales pentru acest rol sa fie mai tanar de 40 de ani sau ca Neemia l-ar fi ales daca nu era cunoscut pentru realizari speciale si importante anterioare. Insa admiterea ca Ezra avea o varsta respectabila pe vremea lui Neemia conduce inevitabil la o varsta absurd de inaintata pentru el pe timpul presupusei lui reintoarceri din Babilon, 47 de ani mai tarziu, in anul 397 i.Hr. Recunoscand aceasta serioasa dificultate, multi invatati care inverseaza ordinea biblica a lui Ezra si Neemia, sterg numele lui Ezra din texte care-l asociaza cu Neemia sau in mod arbitrar plaseaza expeditia lui in al 37-lea an al lui Artaxerxe I. Pentru cititorii acestui comentariu este suficient sa aratam ca ambele propuneri sunt bazate pe modificari deliberate ale textului biblic. Cercetatorul conservator al Bibliei nu gaseste motiv pentru inversarea succesiunii sosirii lui Ezra si a lui Neemia, asa cum e data in Biblie. O astfel de schimbare nu numai ca nu rezolva toate dificultatile pe care isi propune sa le inlature, ci creeaza unele noi si face cat se poate de dificila o reconstituire a istoriei timpului aceluia. Nu putem ignora nici afirmatiile Inspiratiei si nici faptele cunoscute ale istoriei. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1-28 � PK 607-614 1 � DA 233; PK 698 1-5 � � PK 608 6 � PK 609 9 � DA 233; PK 611, 617, 698 10 � � PK 608, 623 11.12 � � PK 610 12.13 � � PK 607 12-26 � � GC 326; LS 58; 1T 52 13 � � PK 611 14.15.20.23 � PK 610 24-26 � � PK 611 27.28 � � PK 612 28 � � PK 614 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: