5:1 Prorocii: Hagai, prorocul, si Zaharia, fiul lui Ido, au prorocit Iudeilor care erau in Iuda si la Ierusalim, in Numele Dumnezeului lui Israel.
Proorocii. [Atunci proorocii, KJV]. Aceasta este prima mentionare a lucrarii profetilor printre iudei, dupa intoarcerea lor din exil. Se pare ca profetia nu si-a facut auzita vocea timp de aproape 16 ani, din "anul al treilea al lui Cir", cand Daniel a rostit ultima lui solie (Daniel 10,1). Acum ea a reaparut. Intrucat avem chiar scrierile celor doi profeti mentionati aici, Hagai si Zaharia, cunoastem foarte bine cum au contribuit ei prin incurajare si calauzire la reluarea lucrului la Templu. Este evident din cuvintele lor ca indelunga amanare a implinirii sperantelor lor arzatoare de rezidire a Templului avusese un efect nefavorabil asupra poporului. Deoarece staruintele lor evlavioase de a fi placuti lui Dumnezeu si de a reface Templul si serviciile lui au starnit impotrivire, ei au ingaduit ca entuziasmul lor sa se stinga. Dorinta egoista de a fi mangaiati a luat locul zelului pentru onoarea lui Dumnezeu.
In loc sa pandeasca un prilej de a incepe din nou lucrul si de a se folosi de el, poporul a acceptat ideea amanarii zicand: "N-a venit inca vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului" (Hagai 1,2). Lasand deoparte ideea de a continua lucrul cu hotarare, ei si-au canalizat eforturile urmarind scopuri practice de a-si intemeia case confortabile (Hagai 1,4.9). Rezultatul acestei complaceri a constat din pedepse divine: recolte slabe, dificultati economice (Hagai 1,6.9-11) si o mare nesiguranta politica (Zaharia 1,12-2,9). Poporul n-a recunoscut in aceste starile semnele neplacerii lui Dumnezeu. De aceea, agenti omenesti au fost chemati de Dumnezeu ca sa arate poporului semnificatia imprejurarilor in care se gaseau si sa le inspire un nou zel.
Hagai, proorocul. Despre el nu se stie, cu exceptia numelui si a lucrarii lui in decursul a foarte putine luni, in timpul acesta extrem de critic. Numele, care apare ocazional in istoria israelita timpurie, apare mult mai des in perioada de dupa exil. Unsprezece diferiti iudei mentionati in documente aramaice din secolul al V-lea de la Elefantina purtau numele acesta, care a fost gasit si in documente descoperite in urma sapaturilor in Palestina. Probabil ca numele era ajunsese sa fie preferat datorita faimei pe care o obtinuse profetul Hagai ca rezultat al succesului lucrarii lui.
Zaharia, fiul lui Ido. Intrucat, in uzanta ebraica, cuvantul "fiu" este folosit si in sensul de nepot, nu este gresit a-l numi pe Zaharia fiul lui Ido, desi de fapt era nepotul lui (Zaharia 1,1; vezi la 1 Cronici 6, 13.14). Tatal lui Zaharia fie fusese mai putin important decat bunicul sau, fie murise de timpuriu, iar ca urmare Zaharia fusese probabil crescut in casa bunicului sau.
Au proorocit. Profetia nu consta mai ales in a face preziceri, asa cum de obicei, dar necorespunzator este inteles cuvantul. Cele mai multe solii profetice au fost indemnuri sau invataturi. Cei care dadeau aceste solii erau numiti profeti datorita faptului ca vorbeau ca raspuns la indemnul lui Dumnezeu, si tot ceea ce rosteau ei ca rezultat al acestei iluminari divine era numit profetizare.
5:2 Atunci Zorobabel, fiul lui Sealtiel, si Iosua, fiul lui Iotadac, s-au sculat si au inceput zidirea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. Si impreuna cu ei erau si prorocii lui Dumnezeu care-i ajutau.
Zorobabel. Conducatorii, politici si spirituali, ai poporului erau aceiasi ca pe vremea lui Cir (vezi cap. 2,2). Prima solie a lui Hagai a fost adresata in special acestor conducatori, si alte solii ale lui Hagai si ale lui Zaharia, date cu diferite ocazii, i-au ajutat si incurajat in lucrarea lor (Hagai 1,1; 2,21-23; Zaharia 3,1-10; 4,6-10).
Au inceput zidirea. Datele oferite de Hagai descopera stadiile succesive care au marcat reluarea activitatii de zidire. Primul apel la actiune a fost dat la 29 august 520 i.Hr. (Hagai 1,1). Apelul acesta s-a dovedit reusit, deoarece conducatorii, pe cat se pare, au inceput sa faca planuri imediat si au pornit lucrarea trei saptamani mai tarziu, pe 21 septembrie 520 i.Hr. (Hagai 1,15). Dupa ce terenul a fost curatat si santurile sapate pentru noua temelie, s-a observat inca o data ca noul Templu nu avea sa se ridice la nivelul maretiei si frumusetii celui al lui Solomon, si s-au auzit unele exprimari ale dezamagirii (Hagai 2,3.9; cf. Ezra 3,12.13). Pentru motivul acesta Hagai a adresat o noua solie de incurajare de asta data poporului, la 17 octombrie (Hagai 2,1). Doua luni mai tarziu totul era gata pentru punerea temeliei, si acea mare ocazie, din 18 decembrie 520 i.Hr. (Hagai 2,10.18), a fost sarbatorita, in conformitate cu obiceiul oriental. In ziua aceea Hagai a tinut doua cuvantari, despre ultima neexistand nici un raport. Intre timp, la doua luni dupa ce Hagai prezentase prima solie raportata a lui, i s-a alaturat Zaharia (Zaharia 1,1). Un studiu al cartilor lui Hagai si Zaharia subliniaza exactitatea declaratiei din Ezra 5,2 ca "proorocii lui Dumnezeu... ii ajutau" la rezidirea Templului. Soliile lor invioratoare, de mobilizare, calauzire si incurajare au contribuit mult la lucrare; de fapt, daca nu ar fi fost activitatea lor inspirata, Templul ar fi putut sa ramana o ruina.
5:3 In aceeasi vreme, Tatnai, dregatorul de dincoace de Rau, Setar-Boznai, si tovarasii lor de slujba au venit la ei si le-au vorbit asa: Cine v-a dat invoire sa ziditi casa aceasta si sa ridicati zidurile acestea?
Tatnai. Satrapul de "Dincolo de Rau" era Ustani, in greceste, Hystanes. El fusese numit in primavara anului 520 de catre Dariu si locuia la Babilon, intrucat era in acelasi timp si satrap al Babiloniei. Pana de curand s-a considerat ca Ustani era numai un alt nume al lui Tatnai, dar un document cuneiform de curand publicat il mentioneaza pe "Tattannai, guvernator la Ebir-nari". Stim acum ca Tatnai era asistentul lui Ustani pentru satrapia de "Dincolo de Rau". Avand raspunderea celor doua satrapii, Ustani nu putea sa aloce timp suficient ambelor; satrapia Babiloniei solicita cel mai mult din atentia sa. E vrednic de notat ca raportul biblic il numeste pe Tatnai pachath "guvernator", exact acelasi cuvant (pahat) pe care inscriptia cuneiforma il foloseste pentru a-l desemna pe Tatnai.
Setar-Boznai. Potrivit cu Herodot (iii. 128), fiecare satrap avea un secretar regal si acesta era probabil slujba detinuta de Setar-Boznai. Numele este atestat in iraniana veche ca Shethrabuzana, iar in documente cuneiforme in forma Shatabarzana si Ushatabuzana.
Tovarasii lor. Ceilalti adjuncti si slujitori care alcatuiau suita obisnuita a unui satrop.
Cine v-a dat invoire? [Cine v-a poruncit? KJV]. Motivul vizitei acesteia pare sa fi fost o alta plangere facuta de vrasmasii iudeilor. Totusi, pe cat se pare un slujbas persan credincios se hotarase sa faca o cercetare personala inainte de a trimite plangere mai departe. Este, totusi, posibil ca Tatnai sa fi venit la Ierusalim nu ca urmare a unei plangeri cu privire la reluarea activitatilor de zidire la Templu, ci intr-un tur obisnuit de inspectie, poate chiar primul, dupa numirea ca satrap asistent pentru regiunea de "Dincolo de Rau". Sosind la Ierusalim si observand desfasurarea planului de construire, a cercetat lucrurile dorind sa cunoasca cine a fost cel care a poruncit declansarea actiunii. Ar putea parea ciudat astazi ca el a intrebat de "porunca" pentru rezidirea Templului si nu de "permis", dar in limbajul oficial al vremii un "permis" era o "porunca".
Casa aceasta. Vezi la cap.1,2.
Zidurile acestea. Cuvantul aramaic tradus aici si in v. 9 cu "ziduri" este deseori folosit si in documente aramaice de la Elefantina (vezi p. 79-83), dar semnificatia lui este necunoscuta. In documentele acestea el poate avea intelesul de "trusou", "decoratie", "amanunt", in trei cazuri, dar in alt document pare sa insemne "specificatie". Totusi, este sigur ca nu inseamna "zid", o traducere derivata din LXX si Vulgata. In lumina textelor de la Elefantina intrebarea lui Tatnai ar trebui probabil sa fie tradusa: "Cine v-a poruncit sa ziditi Templul acesta, si sa schitati detaliile [sau decoratiile] acestea?"
5:4 Ei le-au mai zis: Care sunt numele oamenilor care zidesc cladirea aceasta?
Ei le-au mai zis. [Atunci le-am zis, KJV]. LXX zice: "Atunci [Tatnai si Setar-Boznai] le-au zis [iudeilor]". Aramaica spune lamurit "noi" si nu "ei", dar o astfel de expresie nu poate fi armonizata cu contextul. Pare de preferat sa se zica "ei", facand astfel din prima parte a v. 4 o afirmatie introductiva a intrebarii din ultima parte a versetului ca fiind pusa de Tatnai si Setar-Boznai (vezi v. 6.10).
5:5 Dar ochiul lui Dumnezeu veghea asupra batranilor Iudeilor. Si au lasat sa mearga inainte lucrarile pana la trimiterea unei instiintari catre Dariu, si pana la primirea unei scrisori de la el in aceasta privinta.
Ochiul lui Dumnezeu. [Ochiul Dumnezeului lor, KJV]. "Ochii Domnului sunt peste cei fara prihana" (Psalm 34,15). "Nu-Si intoarce ochii de asupra celor fara prihana" (Iov 36,7). Batranii actionasera ca raspuns la o porunca directa a lui Dumnezeu prin profetii Sai (vezi la Ezra 5,1.2), si Dumnezeu S-a ingrijit ca ei sa nu aiba de suferit cata vreme implineau voia Lui.
In timp ce autorul cartii Ezra a dat toata cinstea lui Dumnezeu pentru rezultatul vizitei lui Tatnai, nu putem sa nu apreciem impartialitatea acestui slujbas important, care s-a comportat potrivit celor mai inalte traditii de integritate ale unui slujbas persan.
5:6 Iata cuprinsul scrisorii trimise imparatului Dariu de Tatnai, dregatorul de dincoace de Rau, de Setar-Boznai, si tovarasii lor din Afarsac, care locuiau dincoace de Rau.
Tatnai. Cu privire la Tatnai si Setar-Boznai, vezi la v. 3.
Din Afarsac. [Afarsahitii, KJV] Unii dintre comentatorii mai vechi au luat cuvantul tradus astfel ca insemnand "persani", dar de curand s-a descoperit ca este un cuvant iranian vechi care insemna
o categorie inferioara de functionari.
5:7 I-au trimis o scrisoare cu urmatorul cuprins: Catre imparatul Dariu, sanatate!
Verset ce nu a fost comentat.
5:8 Sa stie imparatul ca ne-am dus in tinuturile lui Iuda, la Casa Dumnezeului celui mare. Ea se zideste din pietre cioplite, si in pereti se pune lemn; lucrul merge repede si izbuteste in mainile lor.
Casa Dumnezeului celui mare. Aceasta este o expresie remarcabila in gura unui pagan. Persii erau monoteisti, si fara indoiala ca monoteismul iudeilor a fost apreciat de ei ca fiind o religie asemanatoare cu a lor. Aceasta ar putea explica partial de ce imparatii si slujbasii persani aveau, in mare vorbind, o atitudine de simpatie si bunavointa fata de iudei, in general, si fata de dorintele si aspiratiile lor.
Pietre cioplite. [Pietre mari, KJV] Literal, "pietre de cilindrare", indicand pietre marime corespunzatoare astfel incat fie nevoie de un tavalug pentru ca sa fie miscate din loc. Popoare antice foloseau pietre de marime uriasa pentru temple si pentru cladiri publice. Astfel de pietre pot fi vazute in temple egiptene, ca de pilda acelea de la Karnak sau in cladiri mai tarzii, ca de pilda templul roman de la Baalbek sau suprastructura de pe mormantul lui Avraam de la Hebron.
In pereti se pune lemn. O referire la metoda arhitecturala antica de a pune in perete un rand de scanduri la fiecare trei randuri de pietre. Decretul lui Cir a mentionat in mod expres procedeul acesta (cap. 6,4), iar iudeii au respectat minutios ordinul. Metoda de construire a zidurile alternand un rand de scanduri cu trei randuri de pietre este mentionata prima data in legatura cu Templul lui Solomon (1 Regi 7,12). In timpul sapaturilor efectuate la Megido a fost scoasa la suprafata o cladire publica care prezenta amanuntul acesta arhitectural, lemnul folosit fiind cedrul. Singurele locuri unde s-a mai observat practica aceasta sunt Carchemis, o cetate hitita, si vechiul Alalakh in Siria de Nord. Poate ca iudeii mai batrani care vazusera Templul lui Solomon cu randuri de lemn in pereti au dorit sa vada noul Templu cladit la fel si de aceea au facut o cerere corespunzatoare la Cir. Aceasta pare sa fie singura explicatie plauzibila pentru aceasta prevedere din decretul oficial, deoarece nu era deprinderea persilor sau a oricarei alte natiuni din vremea aceea de a construi peretii in felul acesta, atat cat se cunoaste in prezent.
5:9 Am intrebat pe batrani, si le-am vorbit asa: Cine v-a dat invoire sa ziditi casa aceasta si sa ridicati zidurile acestea?
Am intrebat pe batrani. Zorobabel, ca guvernator al Iudeii, era reprezentantul numit al guvernului persan si probabil ca a primit pe Tatnai si suita lui in propriul sau palat oficial. Se pare ca Zorobabel nu i-a descoperit lui Tatnai rolul pe care el insusi l-a jucat in rezidirea Templului si l-a indrumat pe Tatnai cu toate intrebarile lui catre "batranii" poporului (vezi cap. 2,2.68). Faptul ca Zorobabel nu este purtatorul de cuvant al batranilor cu ocazia anchetei reiese din faptul ca ei il numesc dregator (v. 14-16) sub numele prin care el era cunoscut de administratia persana de pe vremea lui Cir (vezi la cap. 1,8). Cand a sosit Tatnai, nici unul dintre iudei nu a stiut care va fi atitudinea lui, si este posibil ca batranii sa fi socotit ca e intelept ca Zorobabel sa ramana in umbra daca avea sa se faca o ancheta. Poate ca ei s-au gandit ca daca Tatnai ar fi oprit lucrarea si ar fi trimis pe conducatorii responsabili in Persia ca sa dea socoteala de faptele lor, statul nu ar fi fost astfel lipsit de Zorobabel, a carui conducere se pare ca insemna atat de mult pentru ei pe vremea aceea.
5:10 Le-am cerut si numele lor ca sa ti le facem cunoscut, si am pus in scris numele oamenilor care sunt in fruntea lor.
Numele. Vezi la v. 4. Tatnai a socotit important sa trimita odata cu scrisoarea sa o lista a numelor barbatilor de seama care raspundeau de noul program de constructie. Slujbasii din capitala persana puteau sa verifice daca vreunul din barbatii enumerati se angajase in activitati subversive si daca ei erau conducatorii recunoscuti ai iudeilor. Din nefericire, lista numelor nu este cuprinsa in cartea lui Ezra si nu stim ale cui nume le-a mentionat Tatnai. Numele marelui preot, Iosua, probabil a fost in fruntea listei, dar poate ca numele lui Zorobabel nu a fost inclus (vezi la v. 9).
5:11 Iata raspunsul pe care ni l-au dat: Noi suntem slujitorii Dumnezeului cerurilor si al pamantului, si zidim din nou casa care fusese zidita acum multi ani. Un mare imparat al lui Israel o zidise si o ispravise.
Slujitorii. Batranii sustineau cu smerenie ca nu sunt decat slujitori ai lui Dumnezeu si ca respecta indrumarile Lui. In felul acesta ei erau obligati sa asculte atunci cand Dumnezeu vorbea. Titlul pe care il folosesc cand se refera la Dumnezeu era acela pe care iudeii il foloseau in mod obisnuit cand vorbeau despre El suzeranilor lor persi, asa cum stim din papirusurile elefantine (vezi
p. 79-83).
Mare imparat al lui Israel. Adica, Solomon, cel mai mare dintre toti regii iudei, in ceea ce priveste intinderea si prosperitatea regatului si pozitia pe care acesta a ocupat-o printre celelalte regate ale vremii.
5:12 Dar, dupa ce parintii nostri au maniat pe Dumnezeul cerurilor, El i-a dat in mainile lui Nebucadnetar, imparatul Babilonului, Haldeianul, care a nimicit casa aceasta si a luat pe popor rob la Babilon.
Parintii nostri au maniat. Mai ales prin idolatria lor evidenta si prin uraciunile lor morale pe care aceasta le aducea cu sine: sacrificarea copiilor si ritualurile destrabalate ale cultului lui Baal. Timp de secole, cu exceptia unor perioade scurte si rare, "capeteniile preotilor si poporul au inmultit si ei faradelegile, dupa toate uraciunile neamurilor" si chiar "au pangarit Casa Domnului, pe care o sfintise El in Ierusalim" (2 Cronici 36,14).
Nebucadnetar. Cu privire la asediul final al Ierusalimului, vezi 2 Regi 24 si 25.
5:13 Totusi, in cel dintai an al lui Cir, imparatul Babilonului, imparatul Cir a dat porunca sa se zideasca din nou aceasta casa a lui Dumnezeu.
Cir, imparatul Babilonului. Cu privire la data decretului la care se face referire, vezi la cap. 1,1. A-l numi pe Cir "imparatul Babilonului" este la fel de corect cu a-i da titlul de "imparat al Persiei" folosit in cap. 1,1. Cir a cucerit Babilonul in octombrie 539 i.Hr. Primavara urmatoare, in absenta sa, fiul sau Cambise a participat la sarbatoarea Anului Nou, la care fiecare imparat al Babilonului primea statutul de imparat prin luarea mainilor lui Bel Marduc, zeul principal. Mai tarziu in acel an si dupa aceea in documente babiloniene gasim adaugat la titlul lui Cir de "imparat al tinuturilor" si pe acela de "imparat al Babilonului".
Imparatul Cir. Repetarea numelui Cir in versetul acesta este semnificativa si pe cat se pare a fost folosita pentru a accentua faptul ca lucrarile de construire nu reprezentau un semn de razvratire, ci erau in acord cu un decret imparatesc.
5:14 Si chiar imparatul Cir a scos din templul din Babilon uneltele de aur si de argint ale Casei lui Dumnezeu, pe care le luase Nebucadnetar din Templul de la Ierusalim si le dusese in templul din Babilon, le-a dat in mana asa zisului Sesbatar, pe care l-a pus dregator,
Uneltele. Vezi la cap. 1,7-11. Le luase Nebucadnetar. Vezi la 2 Regi 24,13. Sesbatar. Vezi la cap. 1,8; 5,9. Din informatia suplimentara de aici intelegem ca Sesbatar sau Zorobabel, asa cum era mai des numit, fusese facut guvernator sau dregator al Iudeii, un fapt care nu e mentionat in raportul mai timpuriu al imputernicirii lui Cir.
5:15 si i-a zis: Ia uneltele acestea, du-te de le pune in Templul din Ierusalim, si sa se zideasca din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era.
Sa se zideasca din nou Casa. Locul Templului era un vechi si sfant loc ales de Dumnezeu Insusi. Era locul pe care Dumnezeu i l-a indicat lui Avraam cand s-a dus sa jertfeasca pe fiul sau (Geneza 22,2), unde a aparut ingerul si a pus capat urgiei pe timpul lui David (2 Samuel 24,16.17) si unde "slava Domnului a umplut casa" pe vremea lui Solomon (2 Cronici 7,1).
5:16 Acest Sesbatar a venit dar, si a pus temeliile Casei lui Dumnezeu la Ierusalim. De atunci pana acum se zideste ea, si nu s-a ispravit.
De atunci. Nu e clar daca ultima parte a v. 16 face parte din raspunsul dat de batrani lui Tatnai, pe care el il raporteaza lui Dariu (vezi v. 11) sau reprezinta propria parere a lui Tatnai cu privire la fapte. Poate ca ultima este mai probabila. Poate ca Tatnai nu avea cunostinta ca pentru un numar de ani, inainte de cel de al doilea an al lui Dariu, lucrarea fusese intrerupta. S-ar parea ca lucrarea a inaintat repede, altfel Tatnai nu ar fi tras concluzia ca situatia prezenta a lucrarii ar putea sa reprezinte in mod clar peste 15 ani de munca. E de asemenea posibil ca fi trecut destul de mult timp de la reluarea activitatii de constructie din al doilea an al lui Dariu.
5:17 Acum, daca imparatul gaseste cu cale, sa se faca cercetari in casa vistieriilor imparatului la Babilon, ca sa vada daca s-a dat din partea imparatului Cir o porunca pentru zidirea Casei acesteia a lui Dumnezeu la Ierusalim. Apoi, sa ne trimita imparatul vointa lui asupra acestui lucru.
Casa vistierilor imparatului. Sapaturile au aratat ca documentele de natura religioasa sau literara erau pastrate in arhivele templului sau in palate, iar documentele economice si politice in bibliotecile palatelor. Numeroase arhive mari, constand din multe mii de tablite cuneiforme, au fost gasite in siturile lumii antice. Cea mai importanta dintre aceste arhive este asa-numita biblioteca a lui Asurbanipal, gasita in unul dintre palatele lui de la Ninive. Alte biblioteci sau arhive de stat au fost gasite in palate regale la Mari pe Eufrat, in cetatea de capitala hetita de la Khattushash (Boghaz-köy), in palatul de la Ugarit (Ras Shamrah), in palatul lui Ikhnaton de la Amarna si in alte locuri. Nu este inca sigur daca vistieriile imparatesti erau tinute in acelasi loc, dar exista toate premizele sa fi fost asa. De aceea, este posibil ca avand informatii bune Tatnai sa fi propus o cercetare a visteriei imparatesti pentru a gasi decretul lui Cir, ca sa se determine daca afirmatia iudeilor era adevarata.
La Babilon. Gandind ca decretul fusese emis la Babilon, Tatnai sugera o cercetare in arhivele pastrate acolo. Probabil ca nici iudeii care sugerasera cercetarea, nici Tatnai insusi nu stiau ca decretul fusese de fapt dat la Ecbatana, vechea capitala a Mediei. Pare curios ca iudeii nu au fost capabili sa prezinte o copie a documentului pentru a stabili adevarul sustinerilor lor. E posibil ca vrasmasii lor, printr-un atac prin surprindere, sa fi furat si sa fi distrus documentele oficiale ale acestora. Aceasta i-ar fi lasat pe iudei fara nici o dovada legala prin care sa fi putut dovedi dreptul lor de a rezidi Templul.
Ar trebui sa se noteze in legatura cu aceasta faptul ca se pare ca Tatnai si-a format o impresie favorabila cu privire la sinceritatea si buna credinta a iudeilor. El nu a stopat lucrarea si lea ingaduit sa continue sa construiasca pana cand avea sa fie facuta o ancheta amanuntita care sa determine temeinicia sustinerilor lor, dupa care imparatul actual sa aiba ocazia sa se pronunte.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 �
PK 573
2 �
�
PK 577, 579
5.6 �
PK 578