5:1 Prorocii: Hagai, prorocul, si Zaharia, fiul lui Ido, au prorocit Iudeilor care erau in Iuda si la Ierusalim, in Numele Dumnezeului lui Israel.
Proorocii. [Atunci proorocii, KJV]. Aceasta este prima mentionare a lucrarii profetilor printre iudei, dupa intoarcerea lor din exil. Se pare ca profetia nu si-a facut auzita vocea timp de aproape 16 ani, din "anul al treilea al lui Cir", cand Daniel a rostit ultima lui solie (Daniel 10,1). Acum ea a reaparut. Intrucat avem chiar scrierile celor doi profeti mentionati aici, Hagai si Zaharia, cunoastem foarte bine cum au contribuit ei prin incurajare si calauzire la reluarea lucrului la Templu. Este evident din cuvintele lor ca indelunga amanare a implinirii sperantelor lor arzatoare de rezidire a Templului avusese un efect nefavorabil asupra poporului. Deoarece staruintele lor evlavioase de a fi placuti lui Dumnezeu si de a reface Templul si serviciile lui au starnit impotrivire, ei au ingaduit ca entuziasmul lor sa se stinga. Dorinta egoista de a fi mangaiati a luat locul zelului pentru onoarea lui Dumnezeu.
In loc sa pandeasca un prilej de a incepe din nou lucrul si de a se folosi de el, poporul a acceptat ideea amanarii zicand: "N-a venit inca vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului" (Hagai 1,2). Lasand deoparte ideea de a continua lucrul cu hotarare, ei si-au canalizat eforturile urmarind scopuri practice de a-si intemeia case confortabile (Hagai 1,4.9). Rezultatul acestei complaceri a constat din pedepse divine: recolte slabe, dificultati economice (Hagai 1,6.9-11) si o mare nesiguranta politica (Zaharia 1,12-2,9). Poporul n-a recunoscut in aceste starile semnele neplacerii lui Dumnezeu. De aceea, agenti omenesti au fost chemati de Dumnezeu ca sa arate poporului semnificatia imprejurarilor in care se gaseau si sa le inspire un nou zel.
Hagai, proorocul. Despre el nu se stie, cu exceptia numelui si a lucrarii lui in decursul a foarte putine luni, in timpul acesta extrem de critic. Numele, care apare ocazional in istoria israelita timpurie, apare mult mai des in perioada de dupa exil. Unsprezece diferiti iudei mentionati in documente aramaice din secolul al V-lea de la Elefantina purtau numele acesta, care a fost gasit si in documente descoperite in urma sapaturilor in Palestina. Probabil ca numele era ajunsese sa fie preferat datorita faimei pe care o obtinuse profetul Hagai ca rezultat al succesului lucrarii lui.
Zaharia, fiul lui Ido. Intrucat, in uzanta ebraica, cuvantul "fiu" este folosit si in sensul de nepot, nu este gresit a-l numi pe Zaharia fiul lui Ido, desi de fapt era nepotul lui (Zaharia 1,1; vezi la 1 Cronici 6, 13.14). Tatal lui Zaharia fie fusese mai putin important decat bunicul sau, fie murise de timpuriu, iar ca urmare Zaharia fusese probabil crescut in casa bunicului sau.
Au proorocit. Profetia nu consta mai ales in a face preziceri, asa cum de obicei, dar necorespunzator este inteles cuvantul. Cele mai multe solii profetice au fost indemnuri sau invataturi. Cei care dadeau aceste solii erau numiti profeti datorita faptului ca vorbeau ca raspuns la indemnul lui Dumnezeu, si tot ceea ce rosteau ei ca rezultat al acestei iluminari divine era numit profetizare.