4:3 Dar Zorobabel, Iosua, si ceilalti capi ai familiilor lui Israel, le-au raspuns: Nu se cuvine sa ziditi impreuna cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit imparatul Cir, imparatul Persilor.
Nu se cuvine. [Nu aveti nimic de a face, KJV]. Din trista experienta a exilului babilonian, un lucru il invatasera iudeii bine: sa se opuna unirii cu idolatrii indiferent de lucrare. Necredinciosia fata de Dumnezeu venise in urma legaturilor nesfinte pe care iudeii le facusera inainte de exil cu alte natiuni, iar rezultatul unei astfel de purtari fusese rusine si dezastru. De aceea, iudeii se hotarasera sa nu mai cada din nou in greseala aceea, un legamant pe care, cu putine exceptii, iudeii de dupa exil l-au respectat cu strictete. Daca au facut ceva, este ca au mers la extrema cealalta.
Ruperea legaturilor cu samaritenii cu acea ocazie s-a dovedit definitiva. Rezultatul a fost ura, aversiune si dispret reciproc, care au continuat de-a lungul veacurilor (vezi Luca 9,52-54; Ioan 4,9).