4:2 Au venit la Zorobabel si la capii de familii, si le-au zis: Sa zidim si noi cu voi; caci, si noi chemam ca si voi pe Dumnezeul vostru, si-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, imparatul Asiriei, care ne-a adus aici.
Chemam... pe Dumnezeul vostru. Era adevarat ca ei, intr-un anumit sens, Il cautau pe Dumnezeu, desi nu ca exilatii intorsi. Samaritenii, locuitori ai teritoriului ocupat anterior de regatul lui Israel, erau mai ales aramei din Siria si Mesopotamia. Ei aveau o religie amestecata de paganism si inchinare lui Iehova (vezi 2 Regi 17,24-33).
Din vremea lui Esar-Hadon. Nu exista nici o alta informatie in afara de afirmatia aceasta cu privire la o stramutare de populatie in regiunea Samariei de catre Esarhadon, care a domnit peste Asiria intre 681-669 i.Hr. Totusi, profetia din Isaia 7,8 - o prezicere facuta cam cu un deceniu inainte de caderea Samariei - in sensul ca Efraim urma sa fie zdrobit in decursul a 65 de ani, asa incat "nu va mai fi un popor", s-ar putea referi la stramutarea aceasta. Implinirea, deci, trebuie sa fi avut loc inainte de 665 i.Hr., in timpul domniei lui Esarhadon. Se pare ca pe vremea aceea a avut loc o noua rebeliune impotriva puterii asiriene printre semintiile fostului regat israelit, in urma careia asirienii i-au mutat din tara si i-au inlocuit cu contingente de straini, asa cum facuse Sargon II dupa nimicirea Samariei in 723/2 i.Hr. (2 Regi 17,24). O alta stramutare de popor, si mai tarzie, sub "Asnaper" (Asurbanipal) este mentionata in Ezra 4,10.