Printable ModeEzra, 4
|
4:1 Vrajmasii lui Iuda si Beniamin au auzit ca fiii robiei zidesc un Templu Domnului, Dumnezeului lui Israel. Vrajmasii. Cu privire la identitatea lor, vezi v. 2. Cu toate ca ei veneau sub o masca prieteneasca, istoricul i-a vazut asa cum erau in realitate, "vrajmasi", ca si Haman (Estera 7,6) sau Sanbalat (Neemia 4,11). 4:2 Au venit la Zorobabel si la capii de familii, si le-au zis: Sa zidim si noi cu voi; caci, si noi chemam ca si voi pe Dumnezeul vostru, si-I aducem jertfe din vremea lui Esar-Hadon, imparatul Asiriei, care ne-a adus aici. Chemam... pe Dumnezeul vostru. Era adevarat ca ei, intr-un anumit sens, Il cautau pe Dumnezeu, desi nu ca exilatii intorsi. Samaritenii, locuitori ai teritoriului ocupat anterior de regatul lui Israel, erau mai ales aramei din Siria si Mesopotamia. Ei aveau o religie amestecata de paganism si inchinare lui Iehova (vezi 2 Regi 17,24-33). Din vremea lui Esar-Hadon. Nu exista nici o alta informatie in afara de afirmatia aceasta cu privire la o stramutare de populatie in regiunea Samariei de catre Esarhadon, care a domnit peste Asiria intre 681-669 i.Hr. Totusi, profetia din Isaia 7,8 - o prezicere facuta cam cu un deceniu inainte de caderea Samariei - in sensul ca Efraim urma sa fie zdrobit in decursul a 65 de ani, asa incat "nu va mai fi un popor", s-ar putea referi la stramutarea aceasta. Implinirea, deci, trebuie sa fi avut loc inainte de 665 i.Hr., in timpul domniei lui Esarhadon. Se pare ca pe vremea aceea a avut loc o noua rebeliune impotriva puterii asiriene printre semintiile fostului regat israelit, in urma careia asirienii i-au mutat din tara si i-au inlocuit cu contingente de straini, asa cum facuse Sargon II dupa nimicirea Samariei in 723/2 i.Hr. (2 Regi 17,24). O alta stramutare de popor, si mai tarzie, sub "Asnaper" (Asurbanipal) este mentionata in Ezra 4,10. 4:3 Dar Zorobabel, Iosua, si ceilalti capi ai familiilor lui Israel, le-au raspuns: Nu se cuvine sa ziditi impreuna cu noi Casa Dumnezeului nostru; ci noi singuri o vom zidi Domnului, Dumnezeului lui Israel, cum ne-a poruncit imparatul Cir, imparatul Persilor. Nu se cuvine. [Nu aveti nimic de a face, KJV]. Din trista experienta a exilului babilonian, un lucru il invatasera iudeii bine: sa se opuna unirii cu idolatrii indiferent de lucrare. Necredinciosia fata de Dumnezeu venise in urma legaturilor nesfinte pe care iudeii le facusera inainte de exil cu alte natiuni, iar rezultatul unei astfel de purtari fusese rusine si dezastru. De aceea, iudeii se hotarasera sa nu mai cada din nou in greseala aceea, un legamant pe care, cu putine exceptii, iudeii de dupa exil l-au respectat cu strictete. Daca au facut ceva, este ca au mers la extrema cealalta. Ruperea legaturilor cu samaritenii cu acea ocazie s-a dovedit definitiva. Rezultatul a fost ura, aversiune si dispret reciproc, care au continuat de-a lungul veacurilor (vezi Luca 9,52-54; Ioan 4,9). 4:4 Atunci oamenii tarii au muiat inima poporului lui Iuda; l-au infricosat ca sa-l impiedice sa zideasca, Au muiat inima. [Au slabit inimile, KJV]. Sau "au descurajat" (RSV). Incurajarea este numita "intarirea inimilor" (Ezra 6,22; Isaia 35,3; Ieremia 23,14 etc). Expresia "slabirea mainilor" (vezi Ieremia 38,4) apare si in asa-numitele scrisori de la Lachis, resturi de vase inscriptionate din vremea lui Ieremia (vezi vol. I, p. 125; vol. II, p. 97). Infricosat. [I-a tulburat, KJV]. Intrucat tulburarea a avut ca rezultat incetarea lucrului, ea trebuie sa fi fost efectiva. Impiedicarea nu pare sa se fi marginit la amenintari, ci probabil a fost de natura mai serioasa. Toti exilatii intorsi locuiau in asezari nefortificate, probabil in case provizorii sau corturi. Amenintarile indreptate impotriva lor si atacurile ocazionale asupra proprietatilor lor au fost probabil de asa natura incat lucratorii care nu locuiau in Ierusalim au socotit ca e necesar sa ramana acasa pentru a-si ocroti familiile si proprietatea. Oricare ar fi fost metoda aleasa de vrajmasii iudeilor, rapoartele de mai tarziu arata clar ca actiunile lor au avut foarte mare succes si ca lucrarea la Templu a incetat pentru multi ani. 4:5 si au mituit cu pret de argint pe sfetnici ca sa-i zadarniceasca lucrarea. Asa a fost tot timpul vietii lui Cir, imparatul Persilor, pana la domnia lui Dariu, imparatul Persilor. A mituit cu pret de argint pe sfetnici. Cu toate ca v. 5 lasa un numar de intrebari fara raspuns, e clar ca anumiti sfetnici imparatesti au fost mituiti de samariteni ca sa-l influenteze pe imparat impotriva iudeilor. Probabil ca Daniel murise - cea din urma viziune a lui a fost data in anul al treilea al lui Cir (Daniel 10,1) -si vrajmasii lui (vezi Daniel 6,4) au avut poate mai mult succes in a-l influenta pe Cir impotriva iudeilor dupa moartea lui. Totusi, se pare Cir nici nu a revocat decretul, nici n-a emis un altul prin care sa impiedice construirea Templului, deoarece daca s-ar fi emis un astfel de contra-decret, vrajmasii iudeilor l-ar fi folosit pe vremea lui Dariu. In plus, imparatii persani aveau o puternica aversiune fata de revocarea unui decret (vezi Daniel 6,8.12.15; Estera 8,8). 4:6 Sub domnia lui Asuerus, la inceputul domniei lui, au scris o para impotriva locuitorilor din Iuda si din Ierusalim. Asuerus. Unii comentatori l-au identificat pe Asuerus din versetul acesta cu Cambise, intrucat numele lui apare in capitolul acesta dupa evenimente care au avut loc pe vremea lui Cir. Altii au aratat ca numele "Asuerus" apare doar in rapoarte vechi ca nume al imparatului cunoscut prin numele grecesc "Xerxe", si de aceea au plasat evenimentul incomplet raportat in versetul acesta la inceputul domniei lui Xerxe. Vezi Nota suplimentara de la sfarsitul acestui capitol. O para. Vrajmasii iudeilor, samaritenii, au profitat de urcare pe tron a noului imparat ca sa le faca greutati iudeilor. Din nefericire, nu se spune nimic cu privire la natura acestor acuzatii sau la rezultatele lor (vezi mai sus, la v. 5). Faptul ca nu se raporteaza nimic cu privire la o decizie contrara a imparatului indreptata impotriva iudeilor s-ar putea interpreta ca petitia a primit un raspuns nefavorabil si ca iudeii n-au avut de suferit. 4:7 Si pe vremea lui Artaxerxe, Bislam, Mitredat, Tabeel, si ceilalti tovarasi de slujba ai lor, au scris lui Artaxerxe, imparatul Persilor. Scrisoarea a fost scrisa cu slove aramaice si talmacita in limba aramaica. Artaxerxe. Comentatorii care l-au identificat pe Artaxerxe din v.6 cu Cambise au vazut in acest Artaxerxe pe falsul Smerdis, care a domnit aproape o jumatate de an in 522 i.Hr. si a fost ucis de Dariu I, preluand apoi tronul. Altii l-au identifiat pe Artaxerxe din v. 7-23 cu imparatul cunoscut in istorie ca Artaxerxe I. Vezi Nota suplimentara de la sfarsitul acestui capitol. Bislam. Numele nu este atestat in alta parte; nu este sigur daca este un nume persan sau semitic. Mitredat e un nume persan (vezi la cap. 1,8). Tabeel ar putea fi semitic (cf. numele asirian Tab-ilu, vezi si Isaia 7,6). Cei trei oameni enumerati aici erau probabil conducatori samariteni. Unul cel putin, Mitredat, era persan, poate guvernatorul sau un trimis persan care il asista pe guvernatorul bastinas, cu numele Bislam. In limba aramaica. [In limba siriana, KJV]. Literal, "in aramaica." Cuvintele traduse "interpretata in limba siriana" pot fi redate fie "expusa [in] aramaica," fie "tradusa [din] aramaica". Intelesul ar fi ca scrisoarea a fost scrisa cu litere patrate aramaice, folosite in corespondenta oficiala in tot Imperiul persan, si fie a fost compusa in limba aramaica, fie a fost tradusa din aramaica in vreo alta limba, poate persana. 4:8 Dregatorul Rehum si logofatul Simsai au scris imparatului Artaxerxe scrisoarea urmatoare la Ierusalim. Dregatorul Rehum. Cu v. 8 incepe cea dintai parte aramaica a lui Ezra. Documentul pe care redactorul cartii - poate Ezra insusi - l-a folosit, a fost pe cat se pare scris in aramaica incepand din punctul acesta si preluat neschimbat. Rehum e un nume semitic purtat si de cativa iudei din zilele lui Zorobabel (Ezra 2,2) si ale lui Neemia (Neemia 3,17; 10,25 etc.). Numele acesta apare si in papirusurile aramaice de la Elafantina. Nu e ciudat sa gasim numele acesta purtat de un samaritean, intrucat multi samariteni erau din neam de aramei (semiti). Cuvantul aramaic tradus "dregator" se gaseste si in documente iudaice de la Elefantina si pare sa insemne "secretar particular" sau "contabil", fiind poate titlul guvernatorului ajutor. Simsai. Numele acesta apare si in textele aramaice de la Elefantina, ca si in textele babiloniene, in forma Shamshai, insemnand "soarele meu". Titlul de "logofat" arata ca scrisoarea era de fapt scrisa de el si ca Rehum, amintit anterior, compusese sau dictase scrisoarea. 4:9 Dregatorul Rehum, logofatul Simsai, si ceilalti tovarasi de slujba ai lor, cei din Din, din Arfarsatac, din Tarpel, din Afaras, din Erec, din Babilon, din Susa, din Deha, din Elam, Din Din. Cuvantul tradus astfel, luat de traducatorii mai vechi ca fiind un popor, apare si in papirusurile elefantine, unde intelesul lui cel mai important este "judecator" sau "magistrat". Asa e tradus si in RSV [si in trd. G. Gal.]. Din Arfarsatac. Cuvantul acesta, regasit si in cap. 6,6, este interpretat de cea mai mare parte a comentatorilor moderni ca termen aramaic sau persan insemnand o anumita categorie de slujbasi, cu toate ca un echivalent exact, in afara de aceste doua cazuri, este necunoscut. Acelasi lucru se poate spune si despre expresia "din Tarpel". Din Afaras. Cuvantul acesta fie reprezinta o categorie necunoscuta de slujbasi, fie trebuie sa fie vocalizat (vezi vol. I, p. 25, 26) in ebraica, asa incat sa se citeasca "persani". Din Erec. Oameni din cetatea Erec (vezi la Genesa 10,10) acum Warka, in partea de sud a Mesopotamiei. Din Deha. Cuvantul tradus in felul acesta, considerat anterior ca reprezinta un popor, ar trebui sa fie vocalizat asa incat sa insemne "adica" (vezi vol. I, p. 25, 26). Atunci ultima parte a v. 9 ar suna astfel "oamenii dn Susa, adica elamitii" (RSV). 4:10 si celelalte popoare pe care le-a mutat marele si vestitul Osnapar si le-a asezat in cetatea Samariei, si in celelalte locuri de dincoace de Rau, si asa mai departe. Osnapar. O forma alterata a numelui Asurbanipal, imparat al Asiriei, 669-626 i.Hr. Cu privire la deportarea de catre el a locuitorilor din Erec, Babilon si Susa nu se stie nimic din nici o alta sursa. Totusi, razboaiele sangeroase ale lui Asurbanipal impotriva Babilonului (652-648 i.Hr.) si Elamului (data incerta) sunt bine atestate din rapoarte asiriene. Ca rezultat al acestor razboaie oamenii din cetatile mentionate au fost pe cat se pare deportati in Samaria. Dincoace de rau. Aceasta este prima aparitie in cartea lui Ezra a numelui oficial al satrapiei persane care cuprindea Siria si Palestina. Numele ei aramaic 'Abar nahara' , "Dincolo de rau" (RSV). ["Dincolo de Eufrat", trd. G. Gal.] este gasit ca Ebirnari in inscriptiile cuneiforme ale timpului. Numele arata amplasarea ei geografica, si anume cuprindea tinuturi care se aflau dincolo de Eufrat, considerate capitale ale Imperiului persan. Si asa mai departe. [Si la un atare timp, KJV]. Vezi la v. 17. 4:11 Iata cuprinsul scrisorii pe care au trimis-o imparatului Artaxerxe: Robii tai, oamenii de dincoace de Rau, si asa mai departe Verset ce nu a fost comentat. 4:12 Sa stie imparatul ca Iudeii plecati de la tine si veniti printre noi la Ierusalim zidesc din nou cetatea aceea razvratita si rea, ii ridica zidurile si-i dreg temeliile. Plecati de la tine. Adica din Babilonia. Zidesc din nou cetatea aceea razvratita. Temeiul acestei acuzatii se afla in diferite comploturi si razvratiri ale iudeilor impotriva stapanilor lor babilonieni, asa cum sunt descrise in 2 Regi 24 si 25. Fusesera si alte razvratiri anterioare impotriva Asiriei (2 Regi 18,7; 2 Cronici 33,11), dar e putin probabil ca samaritenii sa fi avut cunostinta de ele. Totusi, ei cunosteau foarte bine repetatele razvratiri sub ultimii trei regi ai lui Iuda: Ioiachim, Ioiachin si Zedechia, care avusesera ca rezultat ocara si dezonoare si adusesera nimicirea lui Iuda si luarea in robie a locuitorilor lui. In felul acesta, ei aveau un motiv plauzibil sa acuze ca Ierusalimul era o cetate razvratita si rea. Si ridica zidurile. Din aceste cuvinte reiese ca acuzatia aceasta era indreptata impotriva cladirii construirii zidului cetatii, ca si in cazul de mai tarziu, de pe vremea lui Neemia. Cuvantul aramaic tradus "ridica" inseamna literal "termina". Acuzatia aceasta era cu siguranta exagerata, intrucat expresia urmatoare se refera la fundatii si versetul urmator si mai mult. Prin urmare, lucrarea nu putea fi atat de aproape de final, asa cum sustineau samaritenii. 4:13 Sa stie dar imparatul ca, daca se va zidi cetatea aceasta si i se vor ridica zidurile, nu vor mai plati nici bir, nici dare, nici drept de trecere, si vistieria imparateasca va suferi din pricina aceasta. Nu vor mai plati. Concluziile trase din rezidirea fortificatiilor Ierusalimului erau plauzibile. Istoria cunoaste multe exemple de cetati care au refuzat sa plateasca tribut suzeranilor lor, daca se simteau in siguranta sa procedeze astfel. De multe ori simpla reparare a zidurilor cetatii trezea banuiala si era interpretata ca o pregatire a revoltei. Este destul de limpede ca acuzatia era, totusi, cu totul neintemeiata. Iudeii fusesera recunoscatori lui Cir pentru ca li se ingaduise sa se inapoieze in veche lor patrie. Ei primisera favoruri imparatesti si nici nu se gandeau sa se revolte impotriva conducatorilor binevoitori ai Persiei, care le facuse mult bine. Istoria iudeilor sub carmuitorii persani nu scoate la iveala nici o razvratire organizata. Nici bir, nici dare, nici drept de trecere. Cele trei expresii alese de traducatorii KJV nu redau clar sensul cuprins in cuvintele aramaice. Cel dintai, un cuvant acadian de imprumut, inseamna venituri care trebuie sa se plateasca in bani; al doilea, un cuvant vechi persan, inseamna tribut care trebuie sa fie platit in natura sau produse; al treilea, luat tot din acadiana, reprezinta taxele feudale care trebuiau sa fie platite pentru anumite subventii. 4:14 Si, fiindca noi mancam sarea curtii domnesti si nu ne sta bine sa vedem pe imparat pagubit, trimitem imparatului aceste stiri. Mancam sarea curtii domnesti. [Suntem intretinuti de palatul imparatului, KJV]. Literal, "pentru ca mancam sarea palatului," este o expresie idiomatica. Interesele lor erau astfel legate cu acelea ale imparatului, iar bunastarea continua a tronului regesc si sanatatea financiara a vistieriei imparatesti erau chestiuni care ii preocupau personal. 4:15 Sa se faca cercetari in cartea cronicilor parintilor tai; si vei gasi si vei vedea in cartea cronicilor ca cetatea aceasta este o cetate razvratita, vatamatoare imparatilor si tinuturilor, si ca s-au dedat la rascoala inca din vremuri strabune. De aceea a fost nimicita cetatea aceasta. Cartea cronicilor. Marile natiuni ale antichitatii, precum asirienii, babilonienii si persii, pastrau cronici politice, economice si istorice. Multe arhive de felul aceasta au iesit la lumina in ultimii anii. Intrucat cetatea Babilon nu a fost distrusa cand a cazut in mainile lui Cir, arhivele lui Nebucadnetar ajunsesera probabil intacte in mainile persilor si deci puteau sa fie cercetate de regii persani de mai tarziu. O astfel de cercetare, propusa acum, ar fi dovedit corectitudinea acuzatiei aduse. De aceea. Iata un fapt de netagaduit pe care se sprijineau samaritenii. Era un fapt istoric, usor de dovedit, ca Nebucadnetar nimicise Ierusalimul numai in urma unor razvratiri repetate. Lantul acesta de argumente, totusi, nu e dovada ca iudeii urmau sa se razvrateasca impotriva suzeranilor lor persani, care se dovedisera niste adevarati prieteni pentru iudei si ii tratasera in mod generos. 4:16 Facem cunoscut imparatului ca daca va fi zidita din nou cetatea aceasta, si daca i se vor ridica zidurile, prin chiar faptul acesta nu vei mai avea stapanire dincoace de Rau. Nu vei mai avea stapanire. [Nu vei mai avea parte, KJV]. Primejdia unei razvratiri posibile era atat de exagerata incat acuzatia apare aproape ridicola. Samaritenii pretindeau ca o razvratire a iudeilor urma sa aiba ca rezultat pierderea de catre Persia a intregii satrapii de "Dincolo de rau" (vezi la v. 10), care cuprindea toate tarile care se aflau intre Babilonia si Egipt si dintre care Iudea era una dintre cele mai mici. 4:17 Iata raspunsul trimis de imparat dregatorului Rehum, logofatului Simsai, si celorlalti tovarasi ai lui de slujba, care locuiau la Samaria si in alte locuri de cealalta parte a Raului. Sanatate, si asa mai departe. Raspunsul. Faptul ca imparatul coresponda direct cu slujbasii de provincie, trecand peste satrap, atrage atentia asupra unei situatii politice cu totul neobisnuite. In imprejurari obisnuite imparatul nu ar fi scris in nici un caz direct unor slujbasi inferior de stat dintr-o provincie indepartata. O astfel de solie ar fi fost transmisa pe caile diplomatice obisnuite, in cazul de fata biroul unui satrap. Rehum. Cu privire la Rehum si Simsai si titlurile lor, vezi la v. 8. Sanatate, si asa mai departe. [Pace si la un atare timp, KJV]. Cuvantul aramaic shelam, tradus "pace", este salutul universal folosit in cele mai multe parti ale Orientului Apropiat pana in momentul de fata, fie ca e pronuntat salam, salAm sau in vreun alt fel. Cuvantul aramaic tradus in KJV prin "si la un atare timp" a fost gasit in scrisori aramaice scurte pe resturi de vase din secolul al V-lea i.Hr. si se pare ca facea parte dintr-o formula obisnuita de salutare. Ar trebui sa fie tradus "si acum" (RSV), care prezinta mesajul scrisorii. 4:18 Scrisoarea pe care ne-ati trimis-o a fost citita intocmai inaintea mea. Intocmai. [Lamurit, KJV]. Unii comentatori au sugerat traducerea cuvantului aramaic meparash ca "in persana", care aici ar putea sa aiba sens. Totusi, intrucat acelasi cuvant apare in alt document aramaic, unde doar intelesul "lamurit" se potriveste cu contextul, traducerea din KJV trebuie acceptata ca fiind corecta. 4:19 Am dat porunca sa se faca cercetari; si s-a gasit ca din vremuri vechi cetatea aceasta s-a rasculat impotriva imparatilor, si s-a dedat la rascoala si la razvratire. Sa se faca cercetari. [Si s-au facut cercetari, KJV]. Sugestia samaritenilor de a se cerceta istoria iudeilor din arhivele babilonienilor a fost urmata. Cronicele lui Nebucadnetar erau inca la indemana pentru a putea fi cercetate oficial. 4:20 Au fost la Ierusalim imparati puternici, stapani peste toata tara de dincolo de Rau, si carora li se platea bir, dare, si drept de trecere pe drum. Imparati puternici. Daca vorbele imparatului inseamna ceea ce par sa insemne, ele se pot referi numai la David si la Solomon, doar lor putandu-se aplica o astfel de descriere. Pe atunci, Israel se intindea de la hotarul Egiptului pana la Eufrat (1 Regi 4,21.24) si pretinsese tribut de la diferiti printi si conducatori (2 Samuel 8,6-12; 1 Regi 10,14.25). Daca intr-adevar se au in vedere David si Solomon, cronicile Babilonului trebuie sa fi fost extrem de puse la punct si exacte. Singurul conducator in afara de acestia care ar mai fi putut fi considerat "imparat puternic" la Ierusalim a fost Iosia, care s-a socotit destul de tare ca sa riste o batalie cu ostirile Egiptului (2 Regi 13,29). Bir, dare si drept de trecere. Vezi la v.13. 4:21 Ca urmare, porunciti sa inceteze lucrarile oamenilor acelora, si sa nu se mai zideasca cetatea aceasta pana ce nu vor avea o invoire din partea mea. Porunciti. Insarcinarea este intr-adevar ciudata. Imparatul scrie unei provincii indepartate si ordona slujbasilor ei sa emita un decret. De ce nu a actionat imparatul in nume propriu si nu si-a implinit vointa prin reprezentanti care raspundeau in fata lui si care de obicei actionau in numele lui? Se pare ca aceasta scrisoare imparateasca se potriveste numai pentru timpul cand autoritatea imparateasca din satrapia de "Dincolo de rau" era cat se poate de slaba si depindea de orice slujbasi care ar fi vrut sa aleaga sa-i fie loial. In plus, ar trebui sa se noteze ca permisiunea imparateasca data samaritenilor era limitata in scop si timp. Scrisoarea le permitea sa ordone ca lucrarea de rezidire de la Ierusalim sa se opreasca, dar nu le dadea voie sa distruga ceea ce fusese deja construit. De asemenea, imparatul isi rezerva dreptul de a contramanda prezenta lui decizie printr-o alta. ulterioara. O invoire. Pe cat se pare imparatul intentiona sa-i invite pe iudei sa-si sustina cauza, sa-si afirme loialitatea fata de el, asa cum se pare ca facusera samaritenii, si pe baza carora sa primeasca noi inlesniri imperiale. Astfel, scrisoarea constituia o porunca imperiala de suspendare temporara sau un ordin restrictiv. 4:22 Vedeti sa nu va abateti de la porunca aceasta, ca sa nu creasca raul acela spre paguba imparatilor. Verset ce nu a fost comentat. 4:23 Indata ce s-a citit cuprinsul scrisorii imparatului Artaxerxe inaintea lui Rehum, inaintea logofatului Simsai, si inaintea tovarasilor lor de slujba, s-au dus in graba la Ierusalim la Iudei, si i-au oprit cu sila si cu putere de la lucrarile lor. Rehum. Cu privire la Rehum si Simsai si titlurile lor, vezi la v.8. Cu sila si cu putere. La primirea scrisorii imparatului, vrajmasii iudeilor n-au pierdut timp pentru a actiona in virtutea ei. Ei s-au dus de indata la Ierusalim si, printr-o manifestare ostentativa de forte, i-au constrans pe iudei sa asculte de prevederile ei. 4:24 Atunci s-a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim, si a fost oprita pana in anul al doilea al domniei lui Dariu, imparatul Persilor. Atunci s-a oprit lucrarea. Se poate vedea ca se realizase foarte putin pana in momentul cand lucrarea s-a oprit din faptul ca a fost necesar sa se puna o noua piatra de temelie in anul al doilea al lui Dariu, cand a fost reluata construirea Templului (Hagai 2,18). Nu era voia lui Dumnezeu ca lucrarea de reconstruire sa inceteze. Credinta activa a poporului ar fi fost sprijinita de puterea divina exercitata ca sa tina in frau pe vrajmasii poporului Sau. Dariu. Dariu este forma greceasca a numelui, care in ebraica era scris Dareyawesh. Forma veche persana este Darayavaush, in timp ce numele acesta este scris Darijawush in textele babiloniene. In hieroglifele egiptene, in care nu apar vocalele, numele imparatului este scris Drjwsh, iar in inscriptiile aramaice avocalice Dryhwsh, Drywhsh sau Drywsh. Nu exista nici o indoiala ca este vorba de Dariu I, care a domnit intre anii 522-486 i.Hr. Dupa socoteala persana, al doilea an de domnie al lui Dariu a inceput la l Nisan (3 aprilie) 520 i.Hr., si s-a sfarsit in ultima zi a lunii Adar (21 febr.) 519 i.Hr. (vezi p. 98, 99). NOTA SUPLIMENTARA LA CAPITOLUL 4 Ezra 4, 6-23 vorbeste despre impotrivirea vrajmasilor iudeilor "sub domnia lui Asuerus" si despre o scrisoare de plangere "pe vremea lui Artaxerxe" care a adus un ordin imparatesc fortandu-i pe iudei sa opreasca lucrarea de construire. Versetul 24 incheie capitolul cu aceasta afirmatie: "Atunci s-a oprit lucrarea Casei lui Dumnezeu la Ierusalim si a fost oprita pana in anul al doilea al domniei lui Dariu, imparatul persilor". La prima vedere, referirea aceasta la Dariu din v. 24 pare sa fie o continuare a pasajului anterior (v. 5-23), si daca lucrurile stau astfel, "Asuerus" si "Artaxerxe" au fost imparati care au domnit intre Cir si Dariu I. In conformitate cu aceasta, v. 24, care vorbeste despre "anul al doilea la domniei lui Dariu", ar marca sfarsitul unei naratiuni consecutive, cu referire la Dariu din v. 5, afirmand doar dinainte cat au durat dificultatile care urmeaza sa fie povestite in v. 6-23. Prin urmare, succesiunea imparatilor din cap. 4 ar fi: Cir (v. 5), Asuerus (v. 6), Artaxerxe (v. 7), Dariu (v. 5.24). Cei care inteleg in felul acesta cap. 4 atrag atentia asupra faptului ca istoria antica descopera ca doi imparati acopera golul dintre Cir si Dariu I, si anume, Cambise si falsul Smerdis (vezi p. 56, 57). Ei atrag atentia de asemenea asupra faptului ca Smerdis se pare ca a fost cunoscut sub diferite nume, babilonienii numindu-l Bardiya, in timp ce autorii greci par sa-l fi cunoscut nu numai sub numele Smerdis, dar si de Merdis, Mardois, si Tanuoxarkes sau Tanaoxares. De aceea, ei trag concluzia ca Asuerus din v. 6 este Cambise si Artaxerxe din v. 7 este falsul Smerdis. Totusi, astazi se sustine in general ca faptele descrise in cap. 4 nu sunt redate in ordinea lor cronologica, si anume, evenimentele din v. 6-23 au avut loc mai tarziu decat acelea din v. 1-5. 24. In continuare, se sustine ca v. 24 si naratiunea din cap. 5 despre lucrarea lui Hagai si Zaharia, care erau activi in anul al 2-lea al lui Dariu I, ar fi fost o continuare a secventei de evenimente intrerupta la cap. 4,5. Cei care iau pozitia aceasta insista ca nu arunca o umbra asupra inspiratiei; scriitorii biblici se abat adesea de la secventialitatea stricta in timp a naratiunilor lor. Cei care sustin ca evenimentele din cap. 4 nu sunt prezentate in ordine cronologica subliniaza faptul ca succesiunea reala a numelor din v. 5-7 este: Cir, Dariu, Asuerus, Artaxerxe. De asemenea, ei subliniaza faptul corolar al istoriei ca cei doi imparati care au urmat lui Dariu I au fost Xerxe (fiind identificat in mod autorizat cu Asuerus sau Ahasveros al Esterei) si Artaxerxe I. De aceea, ei afirma ca "para" din v. 6 a fost adusa la inceputul domniei lui Xerxe, probabil cand acesta a trecut prin Palestina in drumul spre Egipt, si ca "scrisoarea" din v. 7 a produs un edict nefavorabil din partea lui Artaxerxe I, acelasi imparat care il trimesese pe Ezra la Ierusalim printr-un decret extrem de generos. Tocmai scrisoarea catre Artaxerxe (v. 7) e cea care creeaza probleme de ambele laturi ale problemei identificarii imparatilor enumerati in v. 6.7. Cei care sustin ca Asuerus si Artaxerxe sunt Cambise si, respectiv, Smerdis descopera ca se confrunta cu problema explicarii numelor imparatilor si a faptului ca scrisoarea de nemultumire se ocupa doar de construirea cetatii si a zidurilor si nu se refera deloc la inaltarea Templului. Pe vremea lui Smerdis, Templul se construia, dar nu este nici o dovada biblica ca zidurile erau construite, afara de cazul ca se gaseste in Ezra 4, 7-23. Pe de alta parte, celor care privesc incidentul acesta al petitiei ca avand loc in timpul lui Artaxerxe I, li se cere sa explice totala schimbare de atitudine a imparatului fata de iudei, de la una favorabila in anul al 7lea de domnie, la una defavorabila lor intr-un an necunoscut, si iar la una favorabila in anul al 20lea de domnie. Intrucat multi cercetatori biblici de azi sustin ca Asuerus (v. 6) este Xerxe si Artaxerxe (v. 7) este Artaxerxe I, sunt enumerate mai jos motivele care ii determina sa aiba conceptia aceasta in folosul acelor cititori care doresc sa studieze mai amanuntit aceasta problema: 1. Stabilirea identitatii lui Asuerus. Numele Asuerus [Ahasveros] se gaseste in trei carti din VT: Daniel, Estera si Ezra. Referirea lui Daniel la Ahasveros ca tatal lui Dariu Medul (cap. 9,1) poate fi trecuta cu vederea aici, intrucat identitatea lui Dariu din Daniel n-a fost inca stabilita din rapoarte contemporane. Din aceasta cauza stabilirea identitatii tatalui lui este la fel de nesigura. Ahasveros din Estera (cap. 1,1) este in general identificat cu imparatul pe care grecii il numesc Xerxe. Ebraicul 'Achashwerosh este o transliterare mult mai potrivita a persanului Khshayarsha sau a formei babiloniene Achshiyarshu decat este grecescul Xerxes. Nu trebuie sa se uite ca vocalele n-au aparut in manuscrisele Bibliei ebraice decat prin secolul al VII-lea d.Hr. De aceea, autorul evreu al Esterei a reprodus numai consoanele lui Khshayarsha si a scris 'Chshrwsh. Iudeii din Elefantina, Egipt scriau numele Chshy'rsh sau Chshyrsh in scrierea lor aramaica avocalica. Ortografierea numelui Ahasveros din Ezra 4,6 este aceeasi in Estera si din punct de vedere lingvistic dintre toti imparatii persani cunoscuti se potriveste doar cu Xerxe. Nu exista nici o baza lingvistica pentru identificarea numelui Ahasveros (Asuerus) cu Cambise. Numele lui Cambise apare in forma de Kambujiya sau Kabujiya in persana veche, Kambusiya in elamita, Kambuziya in acadiana, Kambyt in egipteana hieroglifica si Kambyses in greaca. Iudeii din Elefantina ortografiau numele in scrierea lor aramaica avocalica Knbwzy. Este prin urmare imposibil de a pune semnul egal intre forma ebraica 'Chswrwsh si oricare transliterare a lui Cambise. Este de asemenea nejustificat sa se presupuna ca el era cunoscut sub un alt nume printre iudeii palestinieni. Numele lui apare pe numeroase tablite cuneiforme babiloniene, pe inscriptii babiloniene in piatra, pe monumente hieroglifice egiptene, in papirusuri aramaice si in lucrari istorice ale grecilor, dar totdeauna in forma Cambise. 2. Stabilirea identitatii lui Artaxerxe. Numele "Artaxerxe" apare in Biblie numai in cartile lui Ezra si Neemia. Istoria cunoaste trei imparati persani cu numele acesta, numiti Artaxerxe I, II si III. Faptul ca Artaxerxe din Ezra 7 (v. 1.7.11.21), Ezra 8,1 si Neemia (cap. 2,1; 5,14; 13,6) trebuie identificat cu Artaxerxe I este aratat in notele suplimentare de la Ezra 7 si Neemia 2. Astfel, discutia de fata se ocupa doar cu stabilirea identitatii lui Artaxerxe din Ezra 4,7.8.11.23 si 6,14. Ebraica ortografiaza numele Artaxerxe in forma 'Artachshast', 'Artachshaśt' si 'Artachshaśta'; persana veche, Ardakhcashca sau Artakshastra; babiloniana, Artakshatsu si Artahshassu; elamita, Irtakshasha; hieroglifele Egiptene, 'Rtchshssh; si frecvent in papirusurile aramaice ale iudeilor din Elefantina ortografierea este 'Rtchshssh. Aceste transliterari in diferite limbi se refera la cei trei imparati cunoscuti ca Artaxerxe I, II si III. Cititorul ar trebui sa noteze urmatorul fapt: consoanele din diferite transliterari sunt fundamental aceleasi si numai vocalele se schimba, o schimbare de importanta secundara in cele mai multe limbi. Cei care-l identifica pe falsul Smerdis cu Artaxerxe sustin ca Smerdis a fost cunoscut sub nume extrem de diferite. Dar o cercetare atenta a numelor lui cunoscute in lumina regulilor lingvistice arata ca nu este adevarat in cazul lui. Numele lui original, potrivit lui Dariu I, era Gaumata, dar el a pretins ca e Bardiya, fratele lui Cambise, si este numit doar cu numele acesta doar in rapoarte contemporane cunoscute. Numele acesta apare ca Birtiya in elamita, Barziya in acadiana, iar in papirusurile iudee de la Elefantina, Brzy (fara vocale). Grecii l-au numit pe acest fals Bardiya "Smerdis". Dar "Bardiya" arata cu totul diferit de "Smerdis", dar deosebirea este mai mult aparenta decat reala. S-ul initial din Smerdis ramane neexplicat. B-ul din Bardiya exprimat printr-un m in Smerdis respecta un fenomen lingvistic obisnuit, potrivit caruia in diferite limbi b, v si m se schimba adesea intre ele. R si d din Bardiya sunt pastrate neschimbate in forma greaca Smerdis, care contine finalul grecesc is in locul persanului iya. E clar, deci, ca numele Smerdis si variantele lui Merdis si Mardois, sunt numai variante transliterate ale lui Bardiya, nu nume diferite. Se spune mai departe ca Tanuoxarkes al lui Ctesias si Tanaoxares al lui Xenofon nu trebuie sa fie identificati cu falsul Smerdis, ci cu adevaratul fiu al lui Cir, pe care Cambise l-a ucis si care, potrivit cu Dariu, era adevaratul Bardiya. Cele doua nume aparent diferite, Tanuoxarkes si Tanaoxares, au acelasi inteles: "Cel cu trup de urias" si sunt nume grecesti, care au fost date lui Bardiya, intrucat legendele lor ii atribuie un trup de urias. De aceea cei care se opun identificarii lui Artaxerxe din Ezra 4 cu Smerdis sustin ca nu exista nici o dovada ca falsul Bardiya sau Smerdis a fost cunoscut ca Artaxerxe in timpul scurtei lui domnii sau ultereior. 3. Motive pentru succesiunea aparent ciudata a evenimentelor relatarii. Autorul lui Ezra trebuie sa fi avut un motiv temeinic sa prezinte evenimentele din 4 in succesiunea respectiva. Capitolul, in forma aceasta, se ocupa de impotrivirea "vrajmasilor" fata de iudeii reintorsi. Traind pe vremea lui Artaxerxe I, scriitorul nu s-a limitat sa vorbeasca doar despre actiunile ostile din timpul lui Zorobabel, ci a adaugat experiente asemanatoare de data mai recenta pentru a le arata cititorilor sai ca samaritenii, vrajmasii principali ai iudeilor, au lucrat impotriva lor cu intreruperi, inca de la incheierea exilului. Intai, "au muiat inima poporului lui Iuda; l-au infricosat ca sa-l impiedice sa zideasca" Templul in timpul domniei lui Cir si a urmasilor lui "pana la domnia lui Dariu I" (Ezra 4,1-5). Mai tarziu, "sub domnia lui Asuerus", fiul si urmasul lui Dariu I, s-a facut o alta incercare ascunsa de a-i hartui pe iudei (v. 6). In cele din urma, i s-a trimis o scrisoare de invinuire lui Artaxerxe, imparatul sub care a trait Ezra, in urma careia lucrarea a fost oprita temporar de un decret imperial (v. 7-23). Doar dupa ce a relatat aceste diverse acte de ostilitate savarsite de dusmanii poporului sau in decursul unei perioade de aproape 90 de ani, Ezra a continuat relatarea sa legata la construirea Templului sub conducerea lui Zorobabel si a lui Iosua. Prin urmare, v. 23 reia povestirea de acolo de unde fusese lasata in v. 5 si repeta unele dintre gandurile deja exprimate, pentru a-i conduce pe cititori inapoi la istorisirea care fusese intrerupta de v. 6-23. Este demn de a se nota, in trecere, ca Ezra prezinta dovezi documentare doar pentru unul dintre cele trei incidente ostile relatate in cap. 4. Natura acestor acte savarsite din timpul lui Cir pana la Dariu este aratata doar in termeni generali, dintre care mituirea "cu pret de argint" a sfetnicilor impotriva lor este singura acuzatie mentionata in mod clar. Cu privire la rezultatul "parei impotriva locuitorilor din Iuda si din Ierusalim" pe vremea lui Asuerus (v. 6) cititorul nu primeste nici un fel de lumina. Incidentele acestea avusesera loc inainte de vremea lui Ezra si probabil nu mai existau documente legate de ele. Totusi, faptul ca se prezinta dovezi detaliate si documentate despre evenimentele care avusesera loc pe timpul lui Artaxerxe da greutate conceptiei ca Ezra fusese implicat in ele. 4. Explicarea schimbarii politicii lui Artaxerxe fata de iudei. Unul dintre motivele oferite pentru identificarii lui Artaxerxe din Ezra 4, 7-23 cu Smerdis este acesta: Artaxerxe I al istoriei este cunoscut din Ezra 7 si Neemia 2 ca un imparat care a aratat bunavointa de doua ori fata de iudei, lucru care face ca purtarea sa fata de ei sa fie asemanatoare cu cea a imparatilor persani anteriori. De aceea pare dificil de inteles ca el ar fi putut sa se manifeste nefavorabil fata de iudei, lucru pe care el l-ar fi facut daca ar fi Artaxerxe din Ezra 4. Pe de alta parte, e un fapt istoric ca Smerdis a distrus temple care fusesera sustinute de predecesorii sai de pe scaunul de domnie persan. Cu toate ca afirmatia lui Dariu ca Smerdis, fostul mag, distrusese temple, se refera probabil in primul rand la sanctuarele lui Zoroastru, aceasta ar putea sa cuprinda si altele. De aceea, se sustine ca este just sa se traga concluzia ca Smerdis a emis un decret care a afectat defavorabil planul de constructii al iudeilor din zilele lui Zorobabel, desi nu exista dovezi biblice sau nebiblice contemporane care sa sustina plauzibil aceasta idee. Totusi, motivele deja prezentate de identificare a lui Artaxerxe din Ezra 4 cu Smerdis nu sunt atat de puternice cum ar parea. Artaxerxe I istoric este cunoscut ca un personaj capricios si nestatornic, care putea oricand sa aiba o schimbare de atitudine. Un studiu istoric al vietii lui ajuta la intelegerea modului cum dintr-un imparat binevoitor se transforma intr-unul lipsit de intelegere. Dintre diferitele istorisiri care releva caracterul lui nestatornic si imprevizibil, urmatoarele sunt reprezentativ: Rebelului egiptean Inarus i se daduse asigurarea solemna ca viata ii va fi crutata daca se preda. Primind garantia aceasta, Inarus s-a predat, pentru ca totusi mai tarziu sa fie omorat de Artaxerxe I. Actul acesta de perfidie imparateasca, nedemn de un domnitor persan, a maniat asa de tare pe Megabizos, cumnatul lui, incat s-a razvratit impotriva coroanei, ca urmare imperiul a ajuns aproape de distrugere. Odata, cand imparatul a fost atacat pe neasteptate de un leu, Megabizos s-a asezat intre ei si a scapat viata imparatului omorand leul. Totusi, Artaxerxe, caruia pe cat se pare nu era deloc incantat ca avusese nevoie de ajutorul cuiva intr-o situatie de pericol, si-a pierdut cumpatul si a ordonat ca Megabizos sa fie omorat. In cele din urma, a schimbat ordinul si l-a exilat. Cu toate ca, potrivit normelor vremii sale, Artaxerxe nu era un om rau, totusi nu era demn de incredere, intrucat lucra sub imperiul impulsurilor capricioase, al simtamintelor si impresiilor de moment. Prin urmare, Artaxerxe ar fi procedat in mod firesc, daca dupa ce s-a aratat binevoitor fata de iudei, intr-o alta ocazie s-ar fi manifestat total opus. Evenimentele relatate in Ezra 4, 7-23 corespund conditiilor politice care existau pe timpul revoltei lui Megabizos, guvernator al provinciei de "Dincolo de Rau", de care apartineau atat Samaria cat si Iudea. Aceasta rebeliune a inceput probabil pe la 448 i.Hr. si a durat cativa ani. Aceia care sustin ca relatarea din pasajul acesta de Scriptura a avut loc in timpul lui Artaxerxe I atrag atentia ca se pare ca numai in timpul acelei perioade imparatul persan ar fi tratat direct cu functionarii locali, ar fi primit scrisori de la ei si le-ar fi trimis deciziile sale ocolind canalele obisnuite de comunicare ale sediului satrapului, asa cum pare sa fie cazul in aceste scrisori. Samaritenii ar fi folosit ocazia rebeliunii lui Megabizos ca sa-l asigure pe imparat de loialitatea lor neintrerupta si in acelasi timp ca sa-i acuze pe iudei de rezidirea tradatoare a fortificatiilor lor cu scopul clar de a se revolta impotriva imparatului. In acest caz, Artaxerxe, care se agata de orice mijloace i se ofereau ca sa-l ajute in situatia aceasta delicata, mai ales daca putea concomitent sa creeze neliniste si probleme pe teritoriul lui Megabizos, este posibil sa fi aprobat cererea samaritenilor de a opri lucrarea iudeilor de re construire a Ierusalimului. Ca urmare, vrajmasii iudeilor, nemultumiti de permisiunea aceasta, aveau sa se duca la Ierusalim si sa foloseasca "forta si puterea" impotriva vecinilor lor pe care-i urau. Daca cele spuse pana acum reprezinta o reconstituire corecta a istoriei, atunci ele s-au intamplat atunci cand au fost daramate parti din zidul partial refacut, iar unele din portile terminate au fost arse de foc (Neemia 1,3). 5. Actele ostile din capitolul 4 trateaza diferite subiecte. Natura "acuzatiei" din timpul domniei lui Asuerus este necunoscuta. In zilele lui Cir (v. 1-5) opozitia fata de lucrarea de constructie provenea din faptul ca ei rezideau Templul (vezi v. 1 si 3). Motivul mentionat al vrajmasiei samaritenilor de pe vremea lui Artaxerxe era ca iudeii rezideau cetatea si zidul (vezi v. 12.13.16.21). Unii comentatori care l-au identificat pe Artaxerxe din capitolul 4 cu Smerdis sustin ca "zidul" din versetele 12.13.16 se refera doar la zidurile exterioare de aparare din jurul Templului. Totusi, aceasta este o interpretare bazata nu pe fapte, ci pe ipoteze. 2. 6. Artaxerxe din cap. 6,14. In capitolul 6,14, Artaxerxe este mentionat ca unul dintre imparatii persani a caror "porunca" le-a ingaduit iudeilor sa zideasca si sa termine Templul. Se pare ca nu nici nu poate fi vorba de a-l identifica pe acest Artaxerxe cu Smerdis, intrucat Smerdis a domnit mai putin de sapte luni. Daca drept raspuns la o scrisoare de plangere, el a emis un decret care oprea zidirea Templului, el trebuie sa fi dat si o alta "porunca", favorabila iudeilor, toate acestea in cuprinsul domniei lui de sapte luni, ceva cu totul improbabil. Pentru motivul acesta multi dintre comentatorii care au declarat ca Artaxerxe din capitolul 4 este Smerdis, au declarat totusi ca Artaxerxe din cap. 6,14 este Artaxerxe I. Dar daca Artaxerxe din cap. 6 este acelasi cu Artaxerxe din cap. 7, si acest fapt este in general acceptat, nu exista temei biblic sau istoric pentru a-l identifica pe Artaxerxe din cap. 4 cu oricine altcineva decat cu Artaxerxe I. Aceste sase puncte prezinta pe scurt considerentele oferite de cei care sustin ca Asuerus din Ezra 4,6 este Xerxe si ca Artaxerxe din versetele 6-23 este Artaxerxe I. Faptele istoriei si raportul sacru concorda intotdeauna unele cu celelalte. Orice nepotrivire aparenta intre cele doua se datoreaza cunostintelor si intelegerii noastre marginite in privinta unei sau alteia. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1-24 PK 567-573 1.2 � PK 567 3 � � PK 568 1-5 � 1T 281 4 � � PK 594 4.5 � PK 571 7 � � PK 572 21-24 � PK 573 23 � PK 594 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: