2:68 Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului in Ierusalim, au adus daruri de buna voie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o aseze din nou pe locul unde fusese.
La venirea lor. Scriitorul nu spune nimic despre calatorie (vezi la Genesa 24,7.62), cu toate ca trebuie sa fi durat cateva luni. Nu este precizata ruta, desi topografia Orientului Apropiat lasa loc pentru putine incertitudini in privinta aceasta (vezi la Genesa 12,5). Caravana s-a urmat probabil malurile Eufratului pana la paralela 36 sau a mers prin vechea tara a Asiei pana la Arbela, apoi a urmat cursul aproximativ al actualei granite turco-siriene, pana a ajuns la Eufrat. De acolo a fost strabatut pustiul dintre Eufrat si raul Orontes, cu oaza Aleppo ca loc de oprire, la mijlocul drumului prin desert. Ajungand la Orontes probabil ca a urmat cursul raului acestuia pana la izvoarele lui si apoi a traversat Beqa', valea dintre muntii Liban si Anti-Liban, pana a ajuns la cursul superior al Iordanului, dupa care a intrat in Palestina. Aceasta era ruta pe care o urmasera candva cele mai multe armate ale asirienilor si babilonienilor si pe care parintii si bunicii captivi ai acestei cete se pare ca o parcursesera in directia opusa cu o jumatate de secol in urma (vezi Ieremia 39,5-7; 52,9.10.26.27).
Timpul plecarii a fost probabil primavara anului 526 i.Hr. (vezi la cap. 1,1) si s-a ajuns la Ierusalim probabil in vara aceluiasi an. Optzeci de ani mai tarziu lui Ezra si caravanei lui le-au trebuit aproape patru luni ca sa ajunga la Ierusalim (cap. 7,8.9; 8,31) si pare rezonabil sa se considere ca si calatoria lui Zorobabel a durat tot atat.
Au adus daruri de bunavoie. Sosind pe locul vechiului Templu, membrii expeditiei au tinut un serviciu de multumire, in care capii de familii si poporul au adus daruri pentru planuita rezidire a cladirii Templului in suma de 61.000 darici de aur si 5.000 de mine de argint.
Aceasta era cu siguranta o suma impresionanta pentru o ceata de oameni care isi recapatasera libertatea de curand. Un spirit de darnicie trebuie sa-i fi luat in stapanire, ca acela care a cuprins pe popor la construirea cortului intalnirii la Sinai (vezi Exod 36,5-7). Ei stiau cum Dumnezeu Isi implinise fagaduintele prin profeti si erau gata sa faca un sacrificiu pentru a reinfiinta Templul si slujba lui.
Dumnezeu a oferit totdeauna poporului Sau ocazii de a da din mijloacele incredintate lor. Nu exista remediu mai bun pentru spiritul de egoism, care contamineaza in mod firesc inima omului, decat sa raspunda cu marinimie chemarile pentru inaintarea lucrarii lui Dumnezeu pe pamant si sa-i ajute pe semenii lor. Aceia care Il iubesc cu adevarat pe Dumnezeu vor cultiva spiritul darniciei (vezi 2 Corinteni 9,6.7).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
64.65 PK 598 64-70 �
PK 560