10:6 Apoi Ezra a plecat dinaintea Casei lui Dumnezeu, si s-a dus in odaia lui Iohanan, fiul lui Eliasib. Cand a intrat, n-a mancat paine si n-a baut apa, pentru ca era mahnit din pricina pacatului fiilor robiei.
Odaia lui Iohanan. Despre odaile Templului, vezi la cap. 8,29. Cu privire la Iohanan, vezi nota suplimentara de la cap. 7. Acest Iohanan pare sa fi fost nepotul lui Eliasib (Neemia 12,22.23), mare preot pe vremea lui Neemia (Neemia 13,4.5). In anul 457 i.Hr., el avea deja o "odaie" in Templu si, deci, trebuia se fi avut peste 20 de ani pe vremea aceea (vezi la Ezra 3,8). Obiectia unor comentatori fata de identificarea lui Iohanan din textul acesta cu cel mentionat de Neemia si in papirusurile elefantine nu e intemeiata.
N-a mancat paine. Posturi stricte de felul acesta au fost de doua ori tinute de catre Moise (Exod 34,28; Deuteronom 9,18) si tot astfel de locuitorii cetatii Ninive (Iona 3,7), dar nu erau ceva obisnuit. De obicei se considera ca fiind suficienta abtinerea de la mancare (1Samuel 1,7; 2 Samuel 3,35). Uneori persoana care postea se abtinea doar de la "bucate alese", "carne" si "vin" (Daniel 10,3). Implicarea profunda a lui Ezra se manifeste prin severitatea postului sau. Mahnirea lui Ezra din odaia lui Iohanan, dupa raspunsul poporului, arata clar ca manifestarile lui anterioare incarcate de emotie erau expresia spontana a unei groaze veritabile si nu o reprezentatie teatrala, bine pusa la cale, asa cum au exagerat unii comentatori.