10:2 Atunci Secania, fiul lui Iehiel, dintre fiii lui Elam, a luat cuvantul si a zis lui Ezra: Am pacatuit impotriva Dumnezeului nostru, ducandu-ne la femei straine care fac parte din popoarele tarii. Dar Israel n-a ramas fara nadejde in aceasta privinta.
Secania. Probabil un om cu influenta, deoarece apare aici ca purtator de cuvant al poporului. Cu toate ca numele lui nu apare printre cei care aveau femei straine si, deci, trebuie considerat nevinovat de acest pacat, el era adanc intristat de faptul ca tatal sau facea parte dintre vinovati, caci se pare ca tatal sau, Iehiel, era una si aceeasi persoana mentionata in v. 26 ca numarandu-se printre cei care luasera in casatorie femei idolatre. Amandoi erau din familia Elam. Se poate ca multa vreme Secania sa fi simtit influenta rea a celei de-a doua sotii, straine, a tatalui sau si, prin urmare, putea fi in mod sincer de acord cu toate spusele lui Ezra. El se pare ca s-a bucurat ca problema ajunsese in atentia lui Ezra, care era tot pe atat de framantat de situatie, precum el insusi fusese.
N-a ramas fara nadejde. Pocainta poporului, manifestata prin plansul amar, oferea speranta ca mai puteati sa-si indrepte caile si sa se intoarca la Dumnezeu.