10:1 Pe cand sta Ezra, plangand si cu fata la pamant inaintea Casei lui Dumnezeu, si facea aceasta rugaciune si marturisire, se stransese la el o multime foarte mare de oameni din Israel, barbati, femei si copii, si poporul varsa multe lacrimi.
Cand sta Ezra. Pentru restul povestirii, Ezra se retrage pe planul al doilea si vorbeste despre sine la persoana a III-a. Despre schimbarea de persoana a pronumelui, vezi la cap. 7,28.
O multime foarte mare de oameni. Multi oameni venisera la Templu pentru a participa la jertfa de seara zilnica. Vazandu-l pe Ezra, conducatorul de curand numit, neinchipuit de mahnit, marturisind pacatele poporului, barbatii si femeile au fost fireste adanc miscati. Sinceritatea lui Ezra a facut o impresie atat de puternica asupra lor, incat au plans cu totii. La inceput, Ezra ingenunchease in rugaciune, cu mainile ridicate (cap. 9,5), dar curand, simtind din ce in ce mai mult grozavia pacatului poporului, s-a aruncat cu fata la pamant, intr-o atitudine de extrema umilinta. Gesturile emotionante ca acestea nu puteau sa nu impresioneze o adunare orientala in modul cel mai puternic cu putinta.