8:1 In al saselea an, in ziua a cincea a lunii a sasea, pe cand sedeam in casa, si batranii lui Iuda sedeau inaintea mea, mana Domnului Dumnezeu a cazut peste mine.
In al saselea an. Adica al captivitatii lui Ioiachin (vezi comentariul la cap. 1,2), 592/591 i.Hr. (vezi p. 572). O noua serie de profetii incepe aici si se extinde pana la finele capitolului 19. Data arata ca seria a inceput la numai putin peste un an dupa chemarea lui Ezechiel la slujba de profet (vezi cap. 1,2). De la prima lui viziune, timpul lui Ezechiel fusese impartit in 7 zile (capitolul 3,15), 390 de zile (capitolul 4,5) si 40 de zile (capitolul 4,6), in total, afara de cazul ca se suprapunea vreo perioada cu alta, cel putin 437 de zile. S-a sustinut ca aceasta perioada de timp nu poate fi acomodata intre datele celor doua viziuni, o perioada, aparent de 14 luni lunare, sau aproximativ 413 zile. Exista, bineinteles, o considerabila deosebire de pareri cu privire la aplicatia acestor perioade si in plus, nu este nevoie ca o noua descoperire sa astepte pana la expirarea acestor perioade (vezi comentariul la cap. 4,5). Pe de alta parte, pentru a ajusta anul lor lunar cu cel solar, iudeii adauga o luna in plus la fiecare doi sau trei ani. Daca anul al 5-lea sub consideratie era un an intercalar (asa cum foarte probabil era, potrivit cu ciclul de 19 ani), luna in plus ar spori totalul la aproape 442 de zile.
Lunii a sasea. Septembrie, 592 sau 591 (vezi p. 572).
Batranii. Acestia pot sa fi reprezentat o oarecare masura de organizatie civila pastrata in captivitate si care n-a fost suprimata de babilonieni. Este posibil ca ei, impreuna cu preotii exilati, sa se fi consultat adesea intre ei cu privire la treburile publice. Faptul ca batranii au venit sa intrebe pe Domnul cu privire la starea prezenta a lucrurilor (vezi cap. 14,1; 33,31) arata ca Ezechiel era deja cunoscut ca profet si respectat intre captivi.
8:2 M-am uitat, si iata ca era un chip care avea o infatisare de om; de la coapse in jos, era foc, si de la coapse in sus era ceva stralucitor, ca niste arama lustruita.
Foc. Ezechiel nu specifica direct fiinta ca fiind om la forma, dar mentionarea coapselor si ,,ceva ca o mana” (v. 3) lasa a se intelege ca acesta era cazul. LXX zice ,,om” in loc de ,,foc”. Lui Ezechiel i s-a mai dat si o alta teofanie (vezi cap. 1,1). Viziunea a avut loc in timp ce batranii sedeau inaintea profetului. Ei, evident, nu au vazut nimic, dar starea de viziune a lui Ezechiel, fara indoiala i-a pregatit sa asculte la sfarsitul viziunii ,,toate lucrurile pe care le descoperise Domnul” profetului (capitolul 11,25).
8:3 El a intins ceva ca o mana, si m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a rapit intre pamant si cer si m-a dus, in vedenii dumnezeiesti, la Ierusalim, la usa portii de la curtea dinauntru, care cauta spre miazanoapte, unde era locul idolului geloziei, care starnea gelozia Domnului.
Duhul m-a rapit. Noi n-aveam nevoie sa presupunem ca Ezechiel a fost literal transportat in trup. Miscarile au fost fara indoiala in viziune (vezi comentariul la Daniel 8,2). Dar ca si Pavel, Ezechiel probabil nu putea sa spuna daca era afara din trup sau in trup (vezi 2Corinteni 12,3).
Usa portii de la curtea dinlauntru. Aceasta este una din portile care ducea de la curtea poporului la curtea preotilor. Darea de seama cu privire la cladirea Templului lui Solomon nu mentioneaza porti care duc de la una din aceste curti la cealalta, dar este dovada cu privire la asa ceva in Templul lui Irod de mai tarziu. Era probabil una din partile cele mai importante ale Templului unde poporul se aduna in mare numar.
Idolul. Ebraicul semel, un cuvant care apare numai aici si in versetul 5; Deuteronom 4,16 (tradus ,,chipul”); 2Cronici 33,7.15 (tradus ,,idol”). S-au facut diferite ipoteze cu privire la identitatea acestui idol [chip], ca de pilda ca el reprezinta pe Baal, pe Moloh sau Astarteea. Dar poate ,,idolul geloziei” nu era intentionat cu un nume propriu, desemnand o anume divinitate pagana, ci mai degraba un nume descriptiv al unui idol care atata pe Domnul la gelozie. Asezarea unui dumnezeu rival in locul dedicat cultului lui Iehova ar fi produs un astfel de efect. S-ar putea ca pe timpul acela sa fi fost idoli pagani in Templu. O inclinatie crescanda catre idolatrie se daduse pe fata in zilele lui Solomon, care ridicase locuri de cult pentru diferiti idoli ai sotiilor lui ,,pe muntele din fata Ierusalimului” (1Regi 11,7). Poate sub presiunea regelui asirian, Ahaz asezase un altar idolatru chiar in Templu, mutand altarul de arama spre miazanoapte spre a-i face loc (vezi comentariul la 2Regi 16,10-16). Mai tarziu Manase, ,,a zidit astfel altare in Casa Domnului” (2Regi 21,4). Cu exceptia lui Iosia, regii urmatori ai lui Iuda au fost nelegiuiti. E cu totul posibil ca ei sa fi folosit interiorul Templului pentru cult idolatru.
8:4 Si iata ca slava Dumnezeului lui Israel era acolo, asa cum o vazusem in vale.
Slava. Prezenta slavei lui Dumnezeu era un semn ca Iehova cunostea idolatria poporului Sau si ca urma sa cerceteze tainele cultului lor.
8:5 El mi-a zis: Fiul omului, ia ridica ochii spre miazanoapte! Am ridicat ochii spre miazanoapte; iata ca idolul acesta al geloziei era la miazanoapte de poarta altarului, la intrare.
Spre miazanoapte. Aceasta arata ca in viziune Ezechiel era inauntrul curtii preotilor; altfel nu ar fi putut privi spre miazanoapte spre a vedea idolul la partea de miazanoapte. Chipul deja fusese pomenit (versetul 3), dar acum atentia profetului e indrumata catre el in mod deosebit. Nu era indeajuns ca el sa-l vada in trecere.
8:6 Si El mi-a zis: Fiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile uraciuni, pe care le savarseste aici casa lui Israel, ca sa Ma departeze de sfantul Meu locas? Dar vei mai vedea si alte uraciuni si mai mari!
Ca sa ma departeze. In ebraica verbul este la forma unui infinitiv fara de subiect exprimat. Noi putem gasi aici fie pe popor, ca fiind cei care urmau sa fie indepartati, fie pe Domnul, ca fiind cel care sa-Si paraseasca sanctuarul. Ultima pare cea mai probabila. Poporul si-a pus increderea in credinta ca Dumnezeu va proteja Templul si cetatea Sa. Profetul urma sa-i informeze ca, din cauza nelegiuirilor lor, atat cetatea cat si Templul urmau sa fie date nimicirii.
Uraciuni si mai mari. Un refren care se repeta in acest capitol (versetul 13,15). Profetul este condus mai departe prin stadiile succesive ale unei intrigi a idolatriei.
8:7 Atunci m-a dus la poarta curtii. M-am uitat, si iata ca era o gaura in perete!
Poarta curtii. Ezechiel statuse mai inainte inauntrul curtii, care pare sa fi fost inconjurata de odai (vezi Ieremia 35,4; Ezechiel 40,44).
8:8 Si mi-a zis: Fiul omului, ia sapa in perete! Am sapat in zid, si iata ca era o usa.
Sapa. Lucrul acesta era facut in viziune. Scopul acestei parti a viziunii era fara indoiala sa accentueze taina extrema a lucrarilor pe care profetul urma sa le vada.
8:9 Si mi-a zis: Intra, si vezi uraciunile cele rele, pe care le savarsesc ei aici!
Verset ce nu a fost comentat.
8:10 Am intrat si m-am uitat; si iata ca erau tot felul de chipuri de taratoare si de dobitoace uracioase, si toti idolii casei lui Israel, zugraviti pe perete de jur imprejur.
Zugraviti. Poate sapati in forma unei lucrari in relief. Unii comentatori identifica ritualurile idolatre practicate aici ca de origine egipteana, altii ca fiind babiloniana. Cuvantul tradus aici ,,zugraviti” apare din nou in capitolul 23,14 specific cu referire la chipurile haldeilor. Figurile s-ar putea sa nu fi fost imprumutate din nici o sursa, dar fara indoiala reprezentau o varietate de ritualuri.
8:11 Inaintea acestor idoli stateau saptezeci de oameni din batranii casei lui Israel, in mijlocul carora era Iaazania, fiul lui Safan; fiecare din ei avea o cadelnita in mana si se inalta un nor gros de tamaie.
Saptezeci. Poate un numar rotund. Grupul nu trebuie sa fie confundat cu Sinedriul, care n-a venit la existenta decat dupa Captivitate. Ceata a fost vazuta in viziune, nu in actualitate, si orice discutie cu privire la faptul daca curtile Templului aveau o odaie destul de mare pentru a cuprinde un numar atat de mare este, deci, nelalocul ei.
Iaazania. Unii au incercat sa-l identifice cu ,,Iaazania fiul lui Azur”, unul din conducatorii nelegiuiti pomeniti in capitolul 11,1. Identitatea nu poate fi stabilita, si nici nu putem fi siguri ca Safan aici mentionat era carturarul care a servit sub regele Iosia (2Regi 28,8. 9). Daca era el, referirea la el ca stramos al lui Iaazania ar fi pentru scopul de a arata contrastul in caracterele lor si pentru a descoperi decaderea morala a conducatorilor.
Cadelnita. Ca o culminare, cei 70 de batrani actionau cu totii ca preoti si aduceau idolilor lor zugraviti tamaia pe care nimeni altii in afara de fiul lui Aaron nu aveau dreptul de a o folosi (2Cronici 26,16-18) si care trebuia sa fie oferita numai lui Iehova.
8:12 Si El mi-a zis: Fiul omului, vezi ce fac in intuneric batranii casei lui Israel, fiecare in odaia lui plina de chipuri? Caci ei zic: Nu ne vede Domnul; a parasit Domnul tara aceasta!
Nu ne vede Domnul. Ei nu tagaduiau fiinta si providenta lui Dumnezeu, dar pareau sa gandeasca la Iehova ca la o divinitate locala care abdicase. Ezechiel pune filosofia grupului in forma unei zicatori populare, o trasatura caracteristica a stilului profetului (vezi cap. 9,9; 11,3.15; 12,22.27; 18,2.25.29; 33,10.24.30; 35,12; 37,11).
8:13 Si mi-a zis: Vei mai vedea si alte uraciuni mari, pe care le savarsesc ei!
Verset ce nu a fost comentat.
8:14 Si m-a dus la intrarea portii Casei Domnului dinspre miazanoapte. Si iata ca acolo stateau niste femei, care plangeau pe Tamuz.
Tamuz. O divinitate adorata de babilonieni sub numele Du‘?zu, variabil numit fratele sau fiul, sotul sau iubitul zeitei Istar. Tamuz era zeul vegetatiei si al pasunii si patronul turmelor. Potrivit cu o traditie veche el murea anual si cobora in lumea de jos. Decesul lui era marcat prin uscarea holdelor, a pasunilor si a paraielor de arsita verii. Trecerea lui de pe lume era celebrata prin sarbatori publice de doliu si prin cantarea de cantece de jale in luna a patra a anului Semitic (Duzu sau Tamuz, incepand in iunie sau iulie, vezi Vol. II, p. 116). De asemenea, anual se credea ca Istar coboara in lumea inferioara pentru a trezi pe zeul mort. Trezirea si revenirea lui se presupunea ca fac sa infloreasca vegetatia din nou. Grecii au pastrat un raport asemanator in mitul lor despre Demeter si Persefona.
Tamuz era adorat in Babilonia, Asiria, Fenicia si Palestina. In Fenicia cultul a luat forma cultului lui Adonis (Semitic ’adon, ,,domn”), o divinitate feniciana locala, si numele Adonis a fost transmis Grecilor, al caror mit despre Venus si Adonis a fost transmis mai departe prin romani. Desi traditia timpurie identifica pe Tamuz cu Adonis, de fapt cultul lui Adonis era numai forma unui cult raspandit al lui Tamuz. Nu se cunoaste momentul cand cultul a fost de prima data adoptat de iudei.
Faptul ca sarbatoarea lui Tamuz cadea in luna a patra si nu ,,in luna a sasea”, timpul viziunii lui Ezechiel, nu prezinta problema. Profetul a vazut-o in viziune si i-a fost fara indoiala aratata nelegiuirea practicata in diferite timpuri la Ierusalim.
8:15 Si El mi-a zis: Vezi, fiul omului? Vei mai vedea si alte uraciuni mai mari decat acestea!
Verset ce nu a fost comentat.
8:16 Si m-a dus in curtea dinauntru a Casei Domnului. Si iata ca la usa Templului Domnului, intre pridvor si altar, erau aproape douazeci si cinci de oameni, cu dosul intors spre Templul Domnului si cu fata spre rasarit; si se inchinau inaintea soarelui spre rasarit.
Douazeci si cinci. LXX zice ,,douazeci”. Semnificatia numarului nu este clara. Unii au inaintat ipoteza ca se referea la marele preot si la capeteniile celor 24 de cete (vezi comentariul la 1Cronici 24,1), reprezentand astfel intregul corp al preotilor. Ei stateau in picioare intre altar si Templu intr-o parte foarte sfanta a curtii. Acolo, intorcandu-si spatele la Templul Domnului, ei se inchinau la soare. Adorarea soarelui, Samas, a fost de timpuriu practicata de canaaniti si isi aflase intrarea in cultul regilor si al poporului lui Iuda (2Regi 23,5. 11; comp. Deuteronom 4,19; 17,3; Iov 31,26). Faptul ca ei stateau in curtea dinlauntru a dus la credinta ca erau probabil preoti, dar si altii in afara de preoti intrau uneori acolo (2Regi 11,4-15). Daca ei erau pazitorii speciali ai adevaratei religii, pacatul lor era o insulta cat se poate de flagranta la adresa lui Dumnezeu. Astfel el a fost evidentiat ca cea mai mare dintre uraciuni (vezi 2Cronici 36,14).
8:17 Si El mi-a zis: Vezi, fiul omului? Este prea putin oare pentru casa lui Iuda ca savarsesc ei uraciunile pe care le savarsesc aici? Trebuia sa mai umple si tara cu silnicie si sa nu inceteze sa Ma manie? Iata ca ei isi apropie ramura de nas!
Silnicie. Ebraica, chamas. Acelasi cuvant este folosit pentru a descrie nelegiuirea antediluviana (Geneza 6,11). LXX zice ,,nelegiuire”. Nu inceteaza. Sau ,,Au revenit” . Sau ,,s-au intors iarasi”, adica, poporul s-a intors iarasi si iarasi la faptele lor rele.
8:18 De aceea si Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fara mila, si nu Ma voi indura; chiar daca vor striga in gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.
Nu-i voi asculta. Este prea tarziu acum spre a abate catastrofa nationala. Totusi, mantuirea individuala nu este impiedicata. Putinii care ,,suspina si gem din pricina tuturor uraciunilor” savarsite in tara vor fi eliberati. Restul au ales nimicirea prin umblarea lor incapatanata.
Prin refuzul lor incapatanat de a asculta de glasul Domnului, care-i chema sa-si indrepte caile, oamenii, cu timpul, surzesc fata de glasul lui Dumnezeu. Cand timpul acela soseste Dumnezeu nu-i va mai asculta.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1, 10–13PK 448
14–18PK 449