7:1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvantul Domnului. Repetarea acestei expresii (vezi comentariul la cap. 6,1) sugereaza ca a fost o alta perioada de tacere, care e urmata acum de o proaspata comunicare profetica. Subiectul acestui capitol se ocupa cu apropierea si deplinatatea judecatilor prezise mai inainte. Capitolul este mai poetic decat soliile anterioare si poate fi comparat cu o cantare de plangere.
7:2 Si tu, fiul omului, asculta: asa vorbeste Domnul, Dumnezeu, despre tara lui Israel: Vine sfarsitul, vine sfarsitul peste cele patru margini ale tarii!
Sfarsitul. Repetarea acestei expresii este fara indoiala pentru accentuare (vezi v. 6; comp. Capitolul 12,21-28). Aceasta este cheia de ton a capitolului 7.
Cele patru margini. Literal, ,,patru aripi”. Expresia este asemanatoare cea folosita de noi, ,,nord, sud, est si vest” (vezi Ioan 11,12; Apocalips 7,1). Aici este prezis sfarsitul lui Israel ca natiune.
7:3 Acum vine sfarsitul peste tine; Imi voi trimite mania impotriva ta, te voi judeca dupa faptele tale. Si te voi pedepsi pentru toate uraciunile tale.
Te voi judeca. Versetele 3, 4 sunt repetate aproape exact in versetele 8, 9. Pasajele acestea reprezinta un fel de refren in cantarea plangerii, care da putere mai mare imnurilor.
Dupa faptele tale. Compara cu Apocalips 22,12. Unii psihologi sustin ca omul nu este raspunzator pentru actiunile sale. Ei afirma ca el este victima tulburarilor glandelor, sau unui sistem nervos instabil, sau a mediului sau. Religia Bibliei afirma si demonstreaza ca puterea Evangheliei este mai mare decat orice tendinta spre rau ereditara sau cultivata.
7:4 Ochiul Meu va fi fara mila pentru tine, si nu Ma voi indura, ci te voi pedepsi dupa faptele tale, cu toate ca uraciunile tale vor fi in mijlocul tau si ar trebui sa te ajute. Si veti sti ca Eu sunt Domnul.
Fara mila. Adica, Dumnezeu nu va permite ca mila Lui, care este un atribut al caracterului Lui, sa inlature judecatile. Aici, cuvantul pentru ,,mila” nu se mai refera la sentimentul milei, ci la ceea ce cineva ar face daca are mila. Un alt exemplu interesant de o asa schimbare in inteles este cuvantul ebraic paquad, insemnand la baza ,,o vizita”. El mai ia si sensul a ceea ce cineva face drept rezultat al vizitei, si asa adesea este tradus prin ,,a pedepsi” (Isaia 13,11; Ieremia 21,14).
7:5 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenita!
O nenorocire. Literal, ,,un rau”, poate in sensul de ,,un rau unic”, sau ,,un rau final”, unul deplin in el insusi, ne mai avand nevoie de repetitie. Multe manuscrise ebraice, ca si Targumurile (parafraze aramaice ale Scripturii ebraice), printr-o schimbare a unei singure litere redau pasajul in forma de ,,rau dupa rau”. ,,Rau” (ebr. ra‘ah) inseamna nu numai rau moral, dar si ,,nenorocire” si ,,dezastru”. Aceste sensuri ultime au aplicatie la acest text. Nenorocire dupa nenorocire urma sa vina asupra lui Iuda.
7:6 Vine sfarsitul, vine sfarsitul; se trezeste impotriva ta! Iata ca a si venit!
Se trezeste. Ebr. qus, ,,a se trezi”. Cuvantul este tradus in felul acesta in aproape oricare alta aparitie (vezi Psalmi 3,5; 73,20; Daniel 12,2; etc. ) expresia poate fi redata ca ,,se trezeste impotriva ta”. In ebraica, aici avem un joc de cuvinte ce nu poate fi reprodus, cuvantul pentru ,,sfarsit” (qes) avand aproape aceeasi fonetica precum verbul ,,vegheaza” (qus). Nenorocirea prezisa se ridica pentru a implini lucrarea ei de distrugere.
7:7 Iti vine randul, locuitor al tarii! Vine vremea, se apropie ziua de necaz, si nu de bucurie pe munti!
Randul. Sau ,,Dimineata” . Ebr. sephirah, al carui sens aici este nesigur. Apare numai aici in versetul 10 si in Isaia 28,5, unde este tradus prin ,,cununa” . Radacina de la care poate fi derivat inseamna ,,a impleti”, ,,a intretese”. Traducerea ,,nenorocire” [RSV] este o incercare ipotetica de a da un inteles metaforic.
Bucurie. Ebr. hed, un cuvant care apare numai aici in V. T. Hed probabil ar trebui sa fie hedad, un strigat de bucurie al celor care calca strugurii in teasc (vezi Ieremia 25,30; 51,14). In locul lui urma sa fie zgomotul nearmonios si inspaimantator de razboi.
7:8 Acum Imi voi varsa in curand urgia peste tine, Imi voi potoli mania peste tine; te voi judeca dupa faptele tale, si te voi pedepsi pentru toate minciunile tale.
Te voi judeca. Versetele 8 si 9 repeta in mare masura mesajul versetelor 3 si 4. Ultima propozitie este accentuata: ,,Veti sti ca eu sunt Domnul care loveste”.
7:9 Ochiul Meu va fi fara mila, si nu Ma voi indura; te voi pedepsi dupa faptele tale, macar ca uraciunile tale vor fi in mijlocul tau, si ar trebui sa te ajute. Si veti stii ca Eu sunt Domnul, cel ce loveste!
Verset ce nu a fost comentat.
7:10 Iata ziua! Iat-o ca vine! Iti vine randul! Infloreste toiagul, odrasleste mandria!
Infloreste toiagul. Comentatorii iudei au inteles in general ca toiagul se refera la cuceritorul caldeean, ca un toiag al maniei Domnului. Ca o odrasla, puterea lui crestea, dand semne de vitalitate riguroasa, luand repede forma care facea in stare pe cuceritor sa loveasca puternic. Traducerea ,,nedreptate” (RSV) rezulta ca este o incercare de a da lui ,,toiag” un sens metaforic, in felul acesta sa asigure o mai buna paralela cu substantivul abstract ,,mandrie”. ,,Mandria” putea fi aplicata si la caldeeni, sau de altfel la Israel ca lucrand propria lui pedeapsa prin ingamfarea lui.
7:11 Silnicia s-a inaltat, ca sa slujeasca de toiag rautatii; nu mai ramane nimic din ei, nici din gloata lor galagioasa, nici din bogatia lor! Si nimeni nu-i boceste!
Silnicia s-a inaltat. Constructia literara arata ca scriitorul era adanc miscat, deoarece el vorbeste in afirmatii scurte si la punct si lasa deoparte cateva din verbe, stil care face intelesul oarecum indoielnic. Tradus literal, pasajul zice: ,,Silnicia s-a ridicat ca un toiag al nelegiuirii, nu de la ei, nu din multimea lor si nu din [?; intelesul cuvantului ebraic este nesigur] si nu plangere [LXX, ,,podoaba”, ,,frumusete”] in ei”. ,,Plangere” este interpretarea iudaica a ebraicului noah. Poate ca daca cineva ar fi fost de fata si ar fi auzit cadenta glasului lui, si ar fi vazut gesturile si expresia fetei, intelesul ar fi fost clar. Daca ,,plangere” e interpretarea cea dreapta, sensul ar fi ca ritualurile obisnuite de inmormantare ar fi neglijate. Daca ,,frumusete” este intelesul, atunci pasajul scoate in evidenta faptul ca orice atractie sau distinctie ar fi nimicita.
7:12 Vine vremea, se apropie ziua! Sa nu se bucure cumparatorul, sa nu se mahneasca vanzatorul! Caci izbucneste mania impotriva intregii lor multimi.
Sa nu se bucure cumparatorul. O latura importanta a activitatii israelite era cumpararea si vinderea de pamant. Potrivit prevederilor legii (Levitic 25,14-16) posesiunea nu trebuia sa se extinda dincolo de anul jubileului, timp la care orice teren trebuia sa revina posesorului lui prin mostenire. Vanzarea de bunuri imobile la preturi scazute in chip natural ar fi facut pe cumparator sa se bucure. Pe de alta parte, oamenii de obicei se despart cu durere de averea lor, pentru ca trebuie sa transfere drepturile lor altora. Asedierea fiind iminenta, Ezechiel declara acum ca cumparatorul nu va avea motive de bucurie, deoarece el nu urmeaza sa se bucure de ceea ce cumparase. Si nici vanzatorul nu avea motive sa se jeleasca pentru pierderea posesiunii sale prin vanzare. Apropierea captivitatii avea oricum sa-l lipseasca de proprietatea lui.
7:13 Nu, vanzatorul nu va mai capata inapoi ce a vandut, chiar daca ar mai fi printre cei vii; caci prorocia impotriva intregii lor multimi nu va fi schimbata, si din pricina nelegiuirii lui nici unul nu-si va pastra viata.
Nu va mai capata inapoi. Sau ,,Nu se va intoarce” . Vanzatorul era fara indoiala la o varsta la care cu greu ar fi putut astepta sa traiasca pana se va fi sfarsit captivitatea de 70 de ani. Si nici anul jubiliar nu i-ar fi fost de nici un folos in captivitate.
7:14 Suna trambita, totul este gata, dar nimeni nu merge la lupta; caci urgia Mea izbucneste impotriva intregii lor multimi.
Nu merge. Un tablou al unui spirit de demoralizare, poate datorat consecintei de nevinovatie care in cele din urma ii facuse sa-si dea seama ca ei nu pot sa astepte sa primeasca ajutor de la Dumnezeu.
7:15 Afara bantuie sabia, in casa ciuma si foametea! Cine este la camp va muri de sabie, iar cine este in cetate va fi mancat de foamete si ciuma.
Verset ce nu a fost comentat.
7:16 Fugarii lor, cand scapa, stau pe munti, ca niste porumbei ai vailor, vaitandu-se toti, fiecare de nelegiuirea lui.
Ca niste porumbei. Un mic numar urma sa scape si sa-si gaseasca adapost in munti, dar starea lor urma sa fie de greutati extrem de mari.
Vaitandu-se. Ebr. hamah, un cuvant folosit pentru mormantul ursilor (Isaia 59,11), latratul cainilor (Psalmi 59,6.14), zgomotul popoarelor (Psalmi 46,6). Cand pacatul da nastere la urmarile lui amare, adesea se produc regrete sfasietoare de inima. Din nefericire regretele acestea sunt din cauza consecintelor aspre ale pacatului si nu pentru faptul ca pacatul a adus dezonoare lui Dumnezeu. Oamenii tanjesc dupa indepartarea consecintelor si nu dupa eliberarea de vinovatia si puterea pacatului, dar cea din urma trebuie sa preceada pe prima.
In a doua parte a versetului LXX zice: ,,Voi da pe fiecare din ei la moarte, pe fiecare in nelegiuirea lui”. Versiunea Siriaca zice ,,toti vor muri”, ca si cum manuscrisul ebraic din care s-a facut traducerea ar zice muth in loc de hamah.
7:17 Mainile tuturor au slabit, si genunchii tuturor se topesc ca apa.
Se topesc ca apa. Sau ,,Fara putere ca apa” . O figura de stil care arata slabiciunea si generala neajutorare a fugarilor. Mainile care ar fi trebuit sa fie tari pentru a tine armele si pentru a cladi fortificatii n-au mai functionat. Genunchii care ar fi trebuit sa fie tari ca sa reziste in batalie, sau ca sa fuga de sabia scoasa, au refuzat sa raspunda.
7:18 Se incing cu saci, si-i apuca groaza. Toate fetele sunt acoperite de rusine, si toate capetele sunt rase.
Se incing cu saci. In rasarit un semn obisnuit de intristare, umilinta si mizerie. Groaza provenea de pe urma groaznicei presimtiri a relelor in crestere, rusinea dezamagirii, vinovatiei constiente si deziluziei.
Rase. Chelia era adesea auto-impusa ca un semn de mare doliu (vezi Isaia 15,2, Ieremia 7,29; 48,37; Amos 8,10).
7:19 Isi vor arunca argintul pe ulite, si aurul lor le va fi o scarba. Argintul sau aurul lor nu poate sa-i scape in ziua urgiei Domnului; nu poate nici sa le sature sufletul, nici sa le umple maruntaiele; caci el i-a aruncat in nelegiuirea lor.
Argintul. Probabil o referire la aruncarea obiectelor de valoare in timpul fugii, sau la idoli, lucru care s-a dovedit fara valoare in ziua nenorocirii. O scarba. Sau ,,va fi socotit ca ceva necurat”. Cuvantul ebraic care apare aici este folosit in Levitic 15,19-33.
7:20 Se faleau cu podoaba lor mareata, si cu ea au facut icoanele uraciunilor lor, ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface in scarba pentru ei.
Podoaba. Versiunea Siriaca si Symachus zic aici ,,podoaba lor”. Poporul si-a folosit bogatiile, argintul si aurul lor, pentru a-si inalta idolii lor detestabili de care lui Dumnezeu ii este scarba.
Mareata. Sau ,,maiestate” . Ebr. ga‘on, aici, mai degraba ,,mandrie”, ca in Levitic 26,19; Iov 35,12; Psalmi 59,12; etc. Evident o referire la sanctuar, cu sfintenie ferit de orice incalcare, centrul vietii religioase si nationale a lui Israel.
7:21 O voi da de jaf in mainile strainilor, si ca prada nelegiuitilor pamantului ca s-o pangareasca.
Verset ce nu a fost comentat.
7:22 Imi voi intoarce fata de la ei, si Mi se va pangari Locasul Meu cel sfant; da, pradatorii vor patrunde in el, si-l vor pangari.
Verset ce nu a fost comentat.
7:23 Pregatiti lanturile! Caci tara este plina de omoruri, si cetatea este plina de silnicie.
Lanturile. Ebr. rattoq, al carui inteles este nesigur. Rattoq apare numai aici in Biblie, desi o forma feminina, rethuqoth, este tradusa ,,lanturi” in Isaia 40,19. LXX traduce inceputul frazei ,,si ei vor lucra dezordine”. Daca ,,lant” [,,lanturi”] este redarea corecta aici, profetul probabil prezicea evenimente prin actiuni. Asa cum lui Ieremia i se poruncise sa faca legaturi si juguri (Ieremia 27,2), tot asa aici lui Ezechiel se poate sa i se fi poruncit sa faca un lant care sa simbolizeze captivitatea care se apropia, cand regele si poporul urma sa fie dusi in lanturi la Babilon (2Regi 25,7; Ieremia 40,1).
7:24 Voi aduce popoarele cele mai rele, ca sa puna mana pe casele lor; voi pune capat mandriei celor puternici, si sfintele lor locasuri vor fi pangarite.
Popoarele cele mai rele. Sau ,,Cei mai rai dintre pagani” . Adica, haldeii.
Sfintele lor locasuri. Pronumele lasa sa se inteleaga ca Dumnezeu nu priveste pe israeliti ca fiind ai Lui. Pluralul s-ar putea sa denote Templul cu privire la locurile lui sfinte. Forma aceasta de plural pentru sanctuar se intalneste de repetate ori in cartea catre Evrei si nu este totdeauna tradusa cu consecventa. Dar in fiecare caz referirea e la sanctuarul ceresc, constand din doua incaperi. Unii gandesc ca referirea nu este la Templu ci la sanctuare particulare ridicate pe acoperisurile caselor si in gradini.
7:25 Vine prapadul! Ei cauta scapare, dar scapare nu-i!
Prapad. Ebr. qephadah, un cuvant care apare numai aici. El vine de la o radacina de verb care inseamna ,,a se strange laolalta”. De unde qephadah se poate referi la rasuciri ale corpului pricinuite de frica. Referirea este fara indoiala la groaza si descurajarea care insotesc marile judecati, asa cum in chip viu a descris Domnul in expresia Sa: ,,Oamenii isi vor da sufletul de groaza” (Luca 21,26).
7:26 Vine nenorocire peste nenorocire, zvon dupa zvon. Ei cer vedenii prorocilor; dar preotii nu mai cunosc Legea, si batranii nu mai pot da sfaturi.
Zvon. Compara expresia ,,razboaie si vesti de razboaie” (Matei 24,6; comp. Luca 21,9). Multimea de vesti nesigure pe timpul unei invazii de razboi intensifica nefericirea. In aceasta perioada de necaz cele trei izvoare principale de invatatura, profetii, preotii si batranii, sunt toti prezentati ca in zadar apelandu-se la ei (vezi 1Samuel 28,6; Ieremia 5,31; 6,13; 23,29-40; 28,1-9; Plangeri 2,9; Amos 8,11; Mica 3,6).
7:27 Imparatul jeleste, voievodul se inspaimanta, si mainile poporului tarii tremura. Le voi face dupa umbletele lor, ii voi judeca dupa cuviinta, si vor sti ca Eu sunt Domnul.
Imparatul jeleste. Imparatul, voievodul (uneori sinonim cu ,,imparatul”, ca in capitolele 12,12; 19,1; aici probabil mostenitorul tronului), si poporul de rand – toate categoriile sociale – sufera la fel.
Vor sti. Vezi comentariul la cap. 6,7.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 19 3T 549