6:1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvantul Domnului. Expresia aceasta arata o noua descoperire urmand, fara indoiala, dupa un interval de tacere intre descoperirea aceasta si cea anterioara. Totusi, profetia este strans legata cu explicatia simbolismului din capitolul 5. Intervalul nu poate sa fi fost de lunga durata, capitolul 8 este datat in luna a sasea a anului al saselea, putin mai mult decat un an de la inceputul viziunilor lui Ezechiel. Expresia: ,,Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel”, pare sa introduca fiecare noua descoperire de la Dumnezeu.
6:2 Fiul omului, intoarce-ti fata spre muntii lui Israel, proroceste impotriva lor,
Intoarce-ti fata. Una din expresiile caracteristice ale lui Ezechiel (vezi cap. 13,17; 20,46; 21,2.16; 25,2; 35,2; 38,2).
Spre munti. O figura poetica pentru oamenii care locuiau acei munti (vezi Ezechiel 36,1; Mica 6,2). In contrast cu campiile intinse in care se gasea Ezechiel, Iudeea era o tara muntoasa. In plus, muntii erau centre ale cultului idolatru (vezi Deuteronom 12,2; 2Regi 17,10.11; Ieremia 2,20; 3,6.23; Osea 4,13).
6:3 si zi: Munti ai lui Israel, ascultati cuvantul Domnului, Dumnezeu! Asa vorbeste Domnul Dumnezeu catre munti si dealuri, catre vagauni si vai: Iata, voi aduce sabia impotriva voastra, si va voi nimici inaltimile.
Vagauni si vai. Sau ,,Catre rauri” . Raurile [vagaunile] si vaile sunt scoase in evidenta, poate pentru motivul ca si acestea erau scene ale unei idolatrii uracioase, ca de pilda sacrificarea copiilor lui Moloh in valea lui Hinom (vezi Isaia 57,5; Ieremia 7,31).
Inaltimile. Ebr. bamoth. Acestea erau sanctuare in aer liber unde oamenii aduceau jertfe lui Iehova (vezi 1Regi 3,2). Totusi, din pricina ca Canaanitii folosisera bamoth-urile ca centre ale idolatriei grosolane, inchinarea in locurile acestea tindea sa degradeze religia lui Iehova. Dupa stabilirea templului la Ierusalim cetatea a devenit unicul centru legitim pentru cultul lui Iehova. Atunci cand idolatria s-a intins, inaltimile acestea au devenit centre pentru ritualurile pagane cele mai degradante. Regi evlaviosi ca Ezechia si Iosia au cautat sa le darame (2Cronici 31,1; 34,3.4), dar succesori idolatri le-au refacut.
6:4 Altarele voastre vor fi pustiite, stalpii vostri inchinati soarelui vor fi sfaramati, si voi face ca mortii vostri sa cada inaintea idolilor vostri.
Stalpii vostri inchinati soarelui. Sau ,,Chipurile voastre” . Ebr., chammanim, de la radacina chamam, ,,a fi cald”. De la aceeasi radacina vine chammah, uneori folosit poetic pentru soarele insusi (Cantarea Cantarilor 6,10; Isaia 30,26). De aici unii au dedus ca chammanim ar fi fost in legatura cu cultul soarelui. Lucrul acesta nu poate fi stabilit. Acum cunoastem ca chammanim erau altare pentru tamaiere (vezi 2Cronici 14,5). Chammanim, alcatuiau o parte din podoabele complicatului sistem al cultului idolatru care aici este condamnat la deplina distrugere. Versetul acesta este un ecou al lui Levitic 26,30, unde Moise rosteste aceleasi judecati contra iudeilor pentru faptele lor rele.
Idolii. Ebr., gillulim, poate de la radacina galal ,,a rostogoli”, de aici un obiect care se putea rostogoli, de exemplu un bustean. Unii sugereaza o legatura cu gal ,,gunoi”, (Iov 20,7; Ezechiel 4,12,15), astfel fiind un obiect de dispret. Gillulim apare de 39 de ori in Ezechiel, si in alta parte in tot Vechiul Testament numai de 9 ori. Ironic, acestor idoli nu li se va mai aduce inchinare de catre cei vii, ci de trupurile plecate la pamant ale adoratorilor lor morti.
6:5 Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel inaintea idolilor lor, si va voi risipi oasele in jurul altarelor voastre.
Verset ce nu a fost comentat.
6:6 Pretutindeni pe unde locuiti, cetatile va vor fi nimicite, si inaltime pustiite; altarele voastre vor fi surpate si parasite, idolii vostri vor fi sfaramati si vor pieri, stalpii vostri inchinati soarelui vor fi taiati, si lucrarile voastre nimicite.
Nimicite. Sau ,,Desfiintate”. Ebr. machah, un cuvant si mai puternic decat ,,desfiintate”. El insemneaza ,,sters cu totul”, ,,exterminat”. Israelitii ar fi trebuit sa ,,extermine” capistile idolatre ale canaanitilor si in felul acesta ar fi inlaturat din fata lor un izvor de ispita. Din cauza ca ei nu au luat aminte la porunca dumnezeiasca, propriile lor fapte urmau sa fie nimicite.
6:7 Mortii vor cadea in mijlocul vostru, si veti sti ca Eu sunt Domnul.
Veti sti. In loc de a recunoaste pe Dumnezeu si a lua seama la descoperirile Lui, poporul ,,si-a batut joc de trimisii lui Dumnezeu, I-au nesocotit cuvintele, si au ras de proorocii Lui, pana cand mania Domnului impotriva poporului Sau a ajuns fara leac” (2Cronici 36,16). Ei au refuzat sa recunoasca autenticitatea soliei divine pana cand au fost treziti in mod crunt de nenorocirea care li se vestise de catre acesti profeti dispretuiti. Implinirea profetiei a constituit sigiliul divin asupra validitatii profetului si a lucrarii lui.
In idolatria lor israelitii comparasera pe Iehova cu dumnezeii paganilor si privisera la El ca numai una din zeitatile carora sa li se aduca inchinare. Alegerea de zei din partea lor fusese pe baza pe cine socoteau ei ca le-ar aduce cea mai mare prosperitate (vezi 2Cronici 28,23). Combatand aceasta filozofie demoralizatoare profetii prezentasera doua siruri mari de dovezi pentru a adeveri superioritatea adevaratului Dumnezeu fata de aceia care erau dumnezei numai cu numele: mai intai, puterea creatoare a lui Iehova, si apoi, capacitatea Lui profetica (Isaia 45; Ieremia 10). Aceasta din urma dovada este prezentata aici ca aceea care candva va scoate cu forta din gura israelitilor incapatanati marturisirea ca Iehova a fost, la urma urmelor, adevaratul si unicul Dumnezeu. Cat a nadajduit inima lui Dumnezeu ca o astfel de recunoastere va veni cat inca mai era leac! Cat de neplacut I-a fost lui Dumnezeu sa ingaduie ca alesii Sai sa culeaga roadele propriei lor necredinte incapatanate!
Profetia si implinirea ei sunt prezentate in alta parte ca un motiv pentru credinta: ,,Si v-am spus aceste lucruri acum, inainte ca sa se intample, pentru ca atunci cand se vor intampla sa credeti” (Ioan 14,21). Aceasta constituie, poate, dovada cea mai puternica ca Scripturile sunt dumnezeiesti, si ca Dumnezeu este ceea ce El a declarat despre Sine ca este. Profetia este argumentul impotriva caruia scepticul n-a gasit nici o replica logica. In vremea noastra este o acumulare de dovezi profetice. Aceia care refuza sa recunoasca valabilitatea ei si astfel cerintele Dumnezeului care a exprimat-o, in cele din urma, ca si Israelul din vechime, va fi constrans sa recunoasca suveranitatea singurului Dumnezeu viu si adevarat.
Expresia ,,veti sti” sau echivalentul ei apare de 88 de ori in Ezechiel si este nota cheie a cartii. Tocmai ca Israel n-a ,,stiut” a fost dus in captivitate (Isaia 1,3; 5,13; Osea 4,6). Captivitatea a fost un proces educativ. Prin greutati, poporul lui Dumnezeu a trebuit sa invete ceea ce nu au izbutit sa invete in vremuri de prosperitate (DA 28; vezi Vol. IV, p. 31).
6:8 Dar voi lasa cateva ramasite dintre voi, care vor scapa de sabie printre neamuri, cand veti fi risipiti in felurite tari.
Cateva ramasite. Sau ,,O ramasita” . O raza de nadejde intr-o profetie mohorata, asa cum adesea apare in soliile profetice. Unii urmau sa fie miscati de imprejurarile aspre si sa recunoasca faptul ca ei facusera o nelegiuire, si intr-o masura se vor intoarce la Dumnezeul lor. Prin ramasita aceasta, Dumnezeu urma sa caute sa-Si implineasca fagaduintele.
Ideea unei ramasite e bazata pe faptul ca mantuirea este o chestiune individuala, adica, depinde de alegerea personala. Dumnezeu poate mantui dintr-o biserica numai pe aceia a caror experienta ajunge la masura standardului prescris. Astfel din marea grupare de crestini din zilele sfarsitului numai o ramasita vor ,,tine poruncile lui Dumnezeu si va avea marturia lui Isus Hristos” (Apocalips 12,17). Nu e dorinta lui Dumnezeu ca numai putini sa fie mantuiti. El nu vrea ca cineva sa piara (2Petru 3,9). Dar libera vointa a omului trebuie sa aleaga mantuirea si, prin ajutorul dumnezeiesc oferit, sa atinga standardul.
6:9 Si cei ce vor scapa din voi isi vor aduce aminte de Mine printre neamurile unde vor fi robi, pentru ca le voi zdrobi inima preacurvara si necredincioasa, si ochii care au curvit dupa idolii lor. Atunci le va fi scarba de ei insisi, din pricina miseliilor pe care le-au facut, din pricina tuturor uraciunilor lor.
Le voi zdrobi inima. Unele versiuni zic: ,,am zdrobit”, adica, Dumnezeu le-a zdrobit inima intrun efort de a-i aduce la pocainta. Ochi. Aici probabil mentionati ca mijlocul prin care inima lor a fost ademenita la rau. Au curvit. Apostazia de la Dumnezeu e descrisa sub figura necredintei fata de legamantul casatoriei (vezi Ieremia 3,20).
Scarba de ei insisi. Scarba de sine insusi este un semn ale intristarii dupa voia lui Dumnezeu, care daca I se ingaduie sa-si faca lucrarea pe deplin, duce la pocainta (2Corinteni 7,10); altminteri scarba reprezinta numai remuscarea pentru consecinte. Tocmai la o remuscare ca aceasta se deda majoritatea israelitilor. Totusi unii se intristau intr-un fel dupa voia lui Dumnezeu. Ca si Iov, ei strigau: ,,De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa” (Iov 42,6). Adevarata intristare se produce astfel: Dumnezeu opreste pe un om pe calea aleasa voit de el si-l indeamna sa se cerceteze in oglinda Legii Lui desavarsite. In lumina acelei legi care este slava lui Isus Cel fara de pacat, sufletul se descopera ca este impanat cu pacat. Inaltarea de sine dispare. Incepe o puternica scarba de sine. Cand, in starea aceasta, pacatosul isi preda sufletul sau neajutorat lui Isus si se increde cu totul in meritele dumnezeiesti, pocainta lui este primita.
6:10 Si vor sti ca Eu sunt Domnul, si ca nu degeaba i-am amenintat ca le voi trimite toate aceste rele.
Verset ce nu a fost comentat.
6:11 Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Bate din maini, da din picioare, si zi: Vai! pentru toate uraciunile cele rele ale casei lui Israel, care va cadea lovita de sabie, de foamete si de ciuma.
Bate din maini, da din picioare. Doua gesturi exterioare sunt folosite ca sa exprime un amestec de sentimente, uluire, mirare, indignare, neplacere, durere, intristare si mila – mai intai pentru pacatul pe care l-a vazut si apoi pentru relele pe care le prevede (vezi Ezechiel 22,13; comp. Numeri 24,10; Iov 27,23).
6:12 Cine va fi departe va muri de ciuma, si cine va fi aproape va cadea ucis de sabie; iar cine va ramane si va fi impresurat, va pieri de foame. Asa Imi voi potoli urgia asupra lor.
Cine va fi departe. Nu va fi scapare de judecatile acestea. Toti, oriunde ar fi putut sa fie, urmau sa fie loviti.
6:13 Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand mortii lor vor fi in mijlocul idolilor lor, imprejurul altarelor lor, pe orice deal inalt, pe toate varfurile muntilor, sub orice copac verde, sub orice stejar stufos, acolo unde aduceau tamaie cu miros placut tuturor idolilor lor.
Toate varfurile muntilor. Sau ,,Orice deal inalt” . O caracterizare mai deplina a locurilor unde poporul ridicase altare idolesti (vezi versetul 6). Varfurile dealurilor [muntilor] erau locuri favorite pentru inaltarea de altare idolesti.
6:14 Imi voi intinde mana impotriva lor, si voi face tara desarta si pustie, de la pustie pana la Dibla, pretutindeni unde locuiesc. Si vor sti ca Eu sunt Domnul.
Dibla. Locul acesta nu poate fi precis identificat. Numele nu apare in alt loc in Biblie. Alimon-Diblataim, o forma dubla, este mentionata in Numeri 33,46.47; si Bet-diblataim, in Ieremia 48,22. Aceste doua orase, poate identice, erau in Moab, poate de identificate cu modernul Khirbet Deleilat esh-Skerquiyeh pe platoul de la hotarul rasaritean dincolo de care se intinde spre rasarite marele desert. O alta posibilitate este ca Dibla sa insemne ,,Ribla”, ,,r” din ebraica fiind confundat cu ,,d”, caci cele doua litere sunt foarte asemanatoare. Ribla este cam la 50 de mile la sud de Hamat. Orasul a fost folosit ca baza pentru operatiuni militare in Siria de catre regii egipteni si babilonieni (2Regi 23,33; 25,5.6). O traducere alternativa a pasajului este ,,din pustietate catre Ribla”, o expresie analoga cu ,,de la Dan la Beer-Seba”. In felul acesta intreaga regiune de la pustietatea din sud pana la Ribla in nord urma sa devina o pustietate.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 11 EW 34, 56; 1T 363