45:1 Cand veti imparti tara ca mostenire prin sort, sa ridicati ca dar sfant pentru Domnul o bucata din tara, lunga de douazeci si cinci de mii de coti si lata de zece mii: aceasta va fi sfanta in toata intinderea ei.
Cand vei imparti. Sensul pare sa fie : ,,imparti prin alocare”. De fapt fiecarui trib ii era randuita o parte hotarata (cap. 48, 1-29).
Dar sfant. Ebr. terumah, literal: ,,ceva ridicat”, aici insemnand ,,o jertfa”, ,,un dar”, ,,o contributie”. O mica parte din aceasta ,,parte sfanta a tarii” [KJV] urma sa fie ocupata de sanctuar, restul dat preotilor si Levitilor. Terumah-ul e descris mai departe in cap. 48,8-22.
Coti. Cuvantul acesta a fost adaugat. Intrebarea e daca trebuie sa se inteleaga ,,trestii”, sau ,,coti”. Daca e cea dintai, suprafata n-ar putea fi incadrata intre Mediterana si Iordan. Lungimea ar fi de peste 80 de km. ,,Coti” pare mai rational si mai proportional cu alocarile diferitelor semintii.
Zece mii. Adica in jur de 5,12 km. Suprafata totala, potrivit cu v. 1-6, era cam de 25.000 de coti (11 km) patrati. Aceasta era alcatuita din trei parti: 10.000 (cap. 48,13) la miazanoapte pentru Leviti; 10.000 (cap. 48,10) la mijloc pentru preoti, in mijlocul caruia era sanctuarul; si restul 5.000 (cap. 48,15), ,,ca loc obisnuit, pentru locuinte si pasune”.