4:1 Si tu, fiul omului, ia o caramida, pune-o inaintea ta, si sapa pe ea cetatea Ierusalimului.
Ia. Printre cercetatorii profetiei a fost un punct de discutie daca evenimentele ciudate din capitolul acesta au fost acte vizibile si externe sau doar simple tablouri vazute de profet in viziune, care trebuiau spuse mai apoi poporului. Printre motivele prezentate pentru a crede ca aceste evenimente au fost faptuite vizibil in vazul poporului sunt urmatoarele: 1) ele trebuiau sa fie un semn pentru casa lui Israel (versetul 3); 2) existau intamplari asemanatoare in experientele altor profeti cand actele au fost evident externe – coarnele de fier ale lui Zedechia (1Regi 22,11); umblarea lui Isaia ,,gol si descult” timp de trei ani (vezi comentariul la Isaia 20,3); jugurile de lemn ale lui Ieremia (Ieremia 27,2); si casatoria lui Osea cu o femeie desfranata (Osea 1,3). Transportarea in afara a bunurilor lui Ezechiel in vazul oamenilor si saparea unei deschideri prin zid (Ezechiel 12,2-7) reprezinta o ilustrare vizibila, un anunt al asediului iminent. Asemenea mijloace grafice sunt folosite si astazi in practica sacramentelor. Scopul este de a imprima mai puternic adevaruri divine.
Caramida. Asa este tradus ebr. blenah in alte parti (Geneza 11,3; Exod 1,14; etc.). In vechime caramizile erau folosite pentru inscriptii si multe specimene de felul acesta au fost descoperite.
4:2 Infatiseaz-o impresurata, zideste intarituri in jurul ei, inconjoar-o cu un sant de aparare, pune tabere de ostasi imprejurul ei, si ridica berbeci de fier impotriva ei de jur imprejur.
Infatiseaza-o impresurata. Captivii sperau ca Ierusalimul a trecut prin ultimul asediu. Incurajati de profeti mincinosi, ei asteptau curand revenire in tara natala. Daca ar fi primit avertizarea data de Ezechiel cu privire la un nou asediu, asta ar fi insemnat naruirea sperantelor lor. Cu toate acestea, nimicirea cetatii era inevitabila. Judecatile iminente erau creionate inaintea poporului prin simboluri evocatoare care vorbeau cu mai mare forta si eficienta decat cuvintele.
Intarituri. Ebr. dayeq, un nume colectiv care desemneaza lucrari de fortificatie, aici probabil de tipul acelor care sa depaseasca in inaltime zidurile locului asediat, si in felul acesta sa dea prilej asediatorilor atat sa loveasca pe aparatori cu sagetile lor cat si sa ofere un post de observatie.
Sant de aparare. Sau ,,Ridicatura” . Acesta era un terasament facut de mana omului pentru a inlesni asediatorilor escaladarea zidurilor.
Berbeci de fier. Acestea erau grinzi grele cu capete de fier suspendate orizontal cu franghii de turnuri sau schele mobile. Aceste grinzi erau violent aruncate contra zidurilor. Astfel de masini apar adesea pe basoreliefurile asiriene, si par sa fi fost in uz obisnuit pe vremea aceea.
4:3 Ia o tigaie de fier, si pune-o, ca un zid de fier, intre tine si cetate; indreapta-ti fata impotriva ei, ca sa fie impresurata, si s-o stramtorezi. Aceasta sa fie un semn pentru casa lui Israel!
Tigaie de fier. Ebr. machabath, un fel de tava dreapta, o unealta de gatit obisnuita in Rasarit (vezi Levitic 2,5). Tigaia se poate sa fi facut parte din obiectele propriei case a profetului. Era folosita ca sa reprezinte un scut sau un zid de aparare ridicat de vrajmas, dinapoia caruia ei isi aruncau proiectilele. Fierul probabil simboliza invulnerabilitatea randurilor inamicului.
Semn. Faptul ca aceste actiuni dramatizate trebuie sa constituie un ,,semn” da un puternic sprijin interpretarii conform careia acest capitol vorbeste de evenimentele literale (vezi comentariul la v. 1). Cu privire la cuvantul ,,semn”, vezi comentariul la Isaia 7,14.
4:4 Apoi culca-te pe coasta stanga, si pune pe ea nelegiuirea casei lui Israel; cate zile vei sta culcat pe coasta aceasta, le vei purta nelegiuirea lor.
Culca-te pe coasta stanga. Pozitia e probabil cu referire la faptul ca Samaria se afla la nord de Ierusalim, adica la stanga atunci cand cineva priveste spre rasarit. Nu e necesar de a deduce ca Ezechiel zacea continuu 24 de ore pe zi, in cursul indelungatei perioade specificata aici. Probabil numai o anumita parte a zilei era dedicata acestei forme de predicare simbolica.
Casa lui Israel. Aici folosit in sensul ei restrans aplicat la cele zece triburi.
Vei purta nelegiuirea lor. E o deosebire de parere in ce priveste faptul daca Ezechiel era chemat sa simbolizeze pacatul lui Israel sau pedeapsa lui. Probabil ca ambele idei erau cuprinse. Ca si ceilalti profeti din vechime, Ezechiel urma sa imbine soliile sale de nenorocire cu oferte ale balsamului Evangheliei. Cu toate acestea pacatul nu putea fi trecut cu vederea. Trebuia sa se faca ispasire pentru el. Actul lui Ezechiel de a purta nelegiuirea lui Israel ar fi putut sa arate faptul ca Dumnezeu era binevoitor sa ierte pacatul poporului si chiar acum, intr-un tarziu, sa realizeze scopul Sau prin ei.
4:5 Iti voi socoti un numar de zile deopotriva cu acela al anilor nelegiuirii lor, si anume trei sute nouazeci de zile, in care sa porti nelegiuirea casei lui Israel.
Trei sute nouazeci de zile. Multe interpretari ale acestei perioade de timp au fost prezentate. Sunt unii care prefera exprimarea din LXX care atribuie 150 de zile pentru purtarea nelegiuirilor lui Israel si 40 de zile pentru acelea ale lui Iuda si le totalizeaza pe amandoua pentru a face 190 de zile. Interpretarea nu este lipsita de opozitie, deoarece cele 150 de zile nu reprezinta anii captivitatii celor zece triburi, care au fost duse in robie in 723/722 i.Hr.
Daca acceptam cifra Bibliei Ebraice, trebuie sa consideram cei 390 de ani ca reprezentand perioada dezbinarii lui Israel. Perioada a inceput cu despartirea lui Ieroboam si a celor zece triburi de Iuda. Despartirea aceasta a marcat inceputul pacatului lui Israel. Privat de o monarhie randuita divin de catre Dumnezeu, regatul de nord a suferit sub un lung sir de conducatori rai; nici macar unul dintre regi nu era un om temator de Dumnezeu. Dar si aici din nou suntem confruntati de anumite dificultati. Potrivit unui sistem de calculare ,,cronologia scurta a regilor” (vezi Vol. II, p. 77), secesiunea celor zece triburi a avut loc la anul 931 i.Hr. (vezi Vol. II, p. 77). De aici pana la timpul viziunii in 593/592 erau numai 339 de ani, pana la caderea Ierusalimului numai 345 de ani si pana la reintoarcerea din captivitate 395 de ani. Conform unui sistem de calcul depasit acum, care impaca sincronizarile Iuda-Israel prin asumarea unor coregente, cei 390 de ani pot fi calculati de la
o data mai recenta pentru secesiunea celor zece triburi. Totusi, specificarile perioadei simbolice nu sunt destul de precis expuse pentru a folosi acest sincronism ca o baza a cronologiei.
4:6 Dupa ce vei ispravi aceste zile, culca-te a doua oara pe coasta dreapta, si poarta nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; iti pun cate o zi pentru fiecare an.
Patruzeci de zile. Prin aceeasi cronologie, cum s-a tratat la versetul 5, cei patruzeci de ani ar reprezenta anii pacatului lui Iuda. In contrast cu Israel, Iuda a ramas credincios conducatorilor lui randuiti, din casa lui David. Totusi din ce in ce mai mult si locuitorii lui Iuda se cufundasera in idolatrie si, cu toate ca au fost cativa regi evlaviosi in regatul lui Iuda, care au cautat sa stavileasca valul in crestere al raului, cursul natiunii a fost accentuat in jos. Una din ultimele mari ocazii pentru reforma s-a prezentat in timpul domniei regelui Iosia, care, in al 8-lea an al domniei sale (2Cronici 34,3) ,,a inceput sa caute pe Dumnezeul tatalui sau David”. A fost o nobila incercare, dar, in ce priveste poporul, era numai o lucrare de suprafata. Lor li s-a spus mai tarziu ca mersesera prea departe pentru a da inapoi pedepsele cu care erau amenintati (2Cronici 34,23-25). Daca consideram anul al 8-lea al lui Iosia, 632/631 i.Hr. ca inceputul perioadei vinovatiei deosebite a lui Iuda, atunci, de la data aceea pana la data primei solii a lui Ezechiel in anul 593/592 i.Hr. (vezi comentariul la Ezechiel 4,5) sunt exact patruzeci de ani.
Printre alte incercari de a aplica aceste perioade de timp poate fi pomenita aceea care aduna pe 390 cu 40 pentru a da 430 de zile, care este apoi comparat cu Exod 12,40, unde 430 sunt dati ca anii sederii copiilor lui Israel. Dar o astfel de asemanare pare sa fie cu totul fara rost. O varianta cu totul fantezista leaga cele 390 de zile cu cele 40 de lovituri din Deuteronom 25,3 reduse de invatatorii iudei la ,,patruzeci de lovituri fara una” (2Corinteni 11,24). Astfel 39 au fost date fiecaruia din cele zece triburi, lasand patruzeci pentru Iuda insusi.
O zi pentru fiecare an. Literal, ,,o zi pentru an, o zi pentru an”. Expresia aceasta poate fi comparata cu o declaratie asemanatoare in Numeri 14,34: ,,dupa cum in patruzeci de zile ati iscodit tara, tot asa, patruzeci de ani veti purta pedeapsa faradelegilor voastre: adica un an de fiecare zi. ” In aceste declaratii se gasesc cele dintai indicatii ale scalei profetice care mai tarziu avea sa figureze atat de mult in interpretarea marilor profetii relativ a timp, ca de pilda, ,,o vreme, doua vremi si jumatate de vreme” (Daniel 7,25) si cele ,,doua mii trei sute de zile” (Daniel 8,14).
4:7 Apoi intoarce-ti fata si bratul dezgolit spre Ierusalimul impresurat, si proroceste impotriva lui.
Intoarce-ti fata. O expresie ce arata statornicie si neclintire de scop (vezi Levitic 17,10; 20,3.5.6; 26,17; Ezechiel 15,7; 20,46). Statornicia scopului urma sa fie cu privire la ,,Ierusalimul impresurat”. Aceasta avea sa aiba loc in decursul perioadelor cat profetul zacea pe fiecare din parti; figurat purtand nelegiuirea lui Israel si a lui Iuda. Combinarea acestor acte s-ar putea sa fie cel mai bine inteleasa in lumina intentiilor lui Dumnezeu la data aceasta, asa cum erau descoperite prin Ieremia. Prin mijlocul a diferite tipuri si simboluri, ca si prin rostiri profetice lamurite, Dumnezeu declara ramasitei ramasa in Iuda ca unica lor nadejde de siguranta se afla in supunerea fata de imparatul Babilonului. Ei mersesera prea departe in nelegiuirea lor pentru a putea abate nelegiuirea care venea asupra Ierusalimului si locuitorilor lui. Ei trebuiau sa-si poarte nelegiuirea. Captivitatea urma sa fie partea lor. Era direct opus cu mandrele ambitii ale militantilor. Sprijiniti de profeti mincinosi, ei au respins sfidator apelul lui Ieremia si au urmat planurile lor de rezistenta. Ieremia insusi a fost stigmatizat ca unul din coloana a cincia si un tradator. Cei impreuna captivi cu Ezechiel, impartaseau aceeasi nadejde. In loc de a accepta cu rabdare planul lui Dumnezeu de a-si purta nelegiuirea si de a merge la radacina necazurilor lor – inimile lor nesupuse – ei nadajduiau cu dor in dainuirea cetatii lor iubite si in grabnica lor reintoarcere in tara lor natala.
Bratul dezgolit. Un simbol al starii de a fi gata de actiune.
4:8 Si iata, voi pune funii peste tine, ca sa nu poti sa te intorci de pe o coasta pe alta, pana nu vei implini zilele impresurarii tale.
Voi pune funii. Natura acestor legaturi nu este descoperita, dar simbolismul este evident. Restrangerea simboliza caracterul neinduplecat al evenimentelor prezise. Nimic din ce ar fi putut face poporul, indiferent cat de sarguincios pus in aplicare, nu ar fi fost in stare sa inlature pustiirea Ierusalimului si captivitatea ramasitei.
4:9 Ia-ti si grau, orz, bob, linte, mei si alac, pune-le intr-un vas, si fa paine din ele cate zile vei sta culcat pe coasta: trei sute noua zeci de zile sa mananci din ele.
Grau. Ordinea in care sunt insirate substantele alimentare, fara indoiala arata lipsa de alimente in dificultatea asediului. Graul si orzul nu aveau sa fie in cantitate indestulatoare ca sa depaseasca asediul si urmau sa fie amestecate cu elemente de rand.
Bob. Sau ,,Fasole”. Vezi 2Samuel 17,28.
Linte. Vezi Geneza 25,29.34; 2Samuel 17,28.
Mei. Ebraica, dochan, un cuvant care apare numai aici si bine tradus prin ,,mei”.
Aloe. Ebraica, kuosemim, modernul aloe, Triticum sativum, Painea care contine un amestec de aloe ar fi de un soi nu din cele mai gustoase.
4:10 Hrana pe care o vei manca, s-o mananci cu cantarul si anume cate douazeci de sicli pe zi: sa mananci din ea din cand in cand.
Hrana. In ebraica, ma’akal, ,,hrana [in general]”. Aceasta este ceea ce cuvantul englez ,,meat” insemna pe timpul traducerii KJV. Douazeci de sicli. Aproximativ 227 g. (vezi Vol. I, p. 164), o ratie foarte redusa, abia cat sa intretina viata.
4:11 Apa pe care o vei bea, o vei bea cu masura si anume cate o sesime de hin; vei bea din ea din cand in cand.
O sesime de hin. Un hin continea cam 4 l. (vezi Vol. I, p. 164). o sesime ar fi cam 0,850 de litri. Saracacioasa ratie de hrana si de apa cu care trebuia sa se intretina Ezechiel a fost descrisa ca fiind prea mult ca sa moara, prea putin ca sa traiasca.
4:12 Hrana s-o mananci ca turte de orz, pe care le vei coace in fata lor cu baliga de om.
Cu balega de om. In stramtorarea asediului urma sa nu mai ramana lemne pentru foc si, intrucat asediul continua, pana si balega de la vite avea sa fie toata consumata. In felul acesta oamenii urmau sa fie constransi sa intrebuinteze drept combustibil continutul ,,uscatoarelor” sau latrinelor, Ierusalimului.
4:13 Si Domnul a zis: Asa isi vor manca painea spurcata copiii lui Israel printre neamurile printre care ii voi izgoni.
Painea spurcata. Sensul este probabil ca in captivitate urma sa fie cu neputinta pentru iudei sa observe toate preceptele mozaice care erau cu privire la dieta.
4:14 Eu am zis: Ah! Doamne, Dumnezeule, iata, sufletul meu n-a fost pangarit niciodata; din tineretea mea si pana acum, niciodata n-am mancat dintr-un dobitoc mort sau sfasiat, si nici o carne necurata n-a intrat in gura mea.
Ah! Doamne, Dumnezeule. Ezechiel protesteaza contra poruncii divine. Ca si Petru (Fapte 10,14), el declara ca fusese un scrupulos pazitor al legii. El este ascultat si porunca este usurata. I se ingaduie sa foloseasca ceea ce era un combustibil obisnuit pentru gatit in acea parte a lumii.
4:15 El mi-a raspuns: Ei bine, iata ca iti dau baliga de bou in loc de baliga omeneasca, si-ti vei face painea pe ea.
Verset ce nu a fost comentat.
4:16 El mi-a mai zis: Fiul omului, iata ca voi sfarama toiagul painii la Ierusalim, asa ca vor manca paine cu cantarul, si cu necaz, si vor bea apa cu masura si cu groaza.
Toiagul painii. Vezi Ezechiel 4,16; 14,13; comp. Levitic 26,21; Psalmi 105, 16. aplicatia dramatizarii profetice este acum aratata. Aici conditiile foametei atat de viu dramatizate de Ezechiel sunt aplicate la Ierusalim.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6 DA 233; GC 324; PK 698
4:17 Vor duce lipsa de paine si de apa, se vor uimi unii de altii, si se vor sfarsi din pricina nelegiuirii lor.
Verset ce nu a fost comentat.