38:2 Fiul omului, intoarce-te cu fata spre Gog, din tara lui Magog, spre domnul Rosului, Mesecului si Tubalului, si proroceste impotriva lui!
Gog. Acesta este numele ales de Ezechiel pentru a-l desemna pe conducatorul ostirilor pagane care urma sa atace statul iudaic restaurat dupa reintoarcerea exilatilor (vezi v. 14-16). Eforturi pentru a-l identifica cu o personalitate istorica pana aici s-au dovedit neroditoare. Radacina de la care deriva numele este necunoscuta. Cuvantul apare de 13 ori in Scripturi, dar nici una din referinte nu revarsa lumina asupra semnificatiei lui. Gog apare in 1Cronici 5,4 ca nume al unuia din fiii lui Ioel din tribul lui Ruben. In Apocalips 20,8 el este folosit in legatura cu Magog, pentru a simboliza natiunile nelegiuitilor, pe care Satana le aduna dupa mileniu pentru a ataca pe Hristos si pentru a pune mana pe Noul Ierusalim. Cele 11 aparitii din Ezechiel (cap. 38,2.3.14.16.18; 39,1.11.15) il desemneaza pe conducatorul vastei coalitii de natiuni pagane. Gog este de asemenea exprimarea versiunii Samaritene si LXX pentru Agag din Numeri 24,7. O forma compusa, Hamongog, ,,multimea lui Gog”, este folosita in Ezechiel 39,11.15, nume care este aplicat vaii in care urmau sa fie ingropate multimile lui Gog. Toate aceste referiri biblice nu revarsa lumina asupra identitatii lui Gog, si singura indicatie cu privire la originea lui se afla in cap. 38,15, unde se face afirmarea: ,,Vei veni din fundul miazanoaptei”.
In izvoarele profane, contemporane cu Ezechiel sau mai timpurii, nu se gaseste nici un personaj cu numele de Gog. Au fost gasite mai multe nume care seamana cu el. Unul din ele este acela al lui Gyges, rege al Lydiei (c. 660 i.Hr., vezi Vol. II, p. 66; vezi comentariul la 1Cronici 1,5). Din cauza usoarei asemanari dintre Gyges si Gog, unii comentatori au incercat sa faca egali pe cei doi. O examinare a dovezii istorice arata ca Gyges nu era un rege de un deosebit geniu militar. In rapoartele lasate de Asurbanipal, Gyges este numit Guggu. Se povesteste cum Guggu a trimis ambasadori la Asurbanipal pentru ajutor impotriva Cimerienilor. Asurbanipal afirma ca cu ajutorul zeilor asirieni, Asur si Istar, Guggu a fost in stare sa biruiasca pe vrajmasii sai. Totusi, mai tarziu, intr-un razboi intre Asiria si Egipt, tradatorul Guggu s-a unit cu Egiptul. Guggu a fost mai tarziu rasplatit pentru perfidia lui cand Cimerienii au cotropit tara lui si l-au ucis. Aceasta este istoria lui Guggu. Dar nu exista nici un fel de dovada care sa probeze ca Gog este forma ebraica a lui Guggu. Asemanarea de sunete pare sa formeze singura legatura, iar o astfel de dovada este lipsita de valoare neinsotita de o alta proba care sa o confirme.
O alta sugestie leaga pe Gog cu tara barbara Gagaia, care e mentionata in tablitele Tell el-Amarna (vezi Vol. I, p. 105, 106). Totusi, Gagaia este o tara si nu o persoana, asa cum pare sa fie acest Gog din Ezechiel.
De fapt nu este necesar sa gasim un Gog in rapoartele istorice. Gog este cel mai probabil un nume ideal prin care Ezechiel descrie pe conducatorul hoardelor pagane care dau un asalt final contra lui Israel dupa restaurarea lor, si intr-un timp cand ei se bucura de prosperitatea fagaduita de Dumnezeu pe temeiul sau conditia ascultarii lor.
Din tara lui Magog. Magog din Ezechiel era patria lui Gog, si ca si in cazul lui ,,Gog” sensul numelui e neclar. Titlul probabil a fost compus de Ezechiel insusi, punand prefixul ma la numele gog. ,,Magog” apare de cinci ori in Scripturi. E folosit de doua ori in Ezechiel (aici si in cap. 39,6), ca tara a lui Gog; odata in Apocalips 20,8, pentru natiunile celor nelegiuiti; si in Geneza 10,2 si Cronici 1,5 pentru unul din fiii lui Iafet. Unii, dupa ce il identificasera pe Gog ca fiind Gyges, regele Lydiei, sugereaza ca Magog trebuie in mod necesar sa fie Lydia. Nu exista, totusi, nici o dovada istorica in sensul acesta. Un trib barbar numit Magog este mentionat intr-o scrisoare a unui rege babilonian (vezi comentariul la Geneza 10,2).
Aceste doua nume, Gog si Magog, au fost obiectul multor speculatii. Traditia timpurie iudaica identifica pe Magog cu Scitii (Josephus, Antiquities i. 6. 1). Acelasi lucru este sugerat si de Gesenius (vezi lexiconul lui ebraic).
Totusi, aceasta identificare a lui Magog cu Scitii inca se bazeaza numai pe o presupunere. Ca si Gog, numele este probabil idealist, prea apropiata identitate fiind probabil evitata intentionat, asa cum se intampla adesea in profetia predictiva, ca nu cumva o astfel de identificare in profetie sa dauneze implinirii ei.
Alte interpretari fanteziste l-au identificat pe Magog cu diferite natiuni sau cu persoane individuale. S-ar putea colecta o mare biblioteca cu legende privitoare la Gog si Magog. In multe din ele istorisirea se ocupa cu un zid care sa stea in drum lui Gog si lui Magog.
Zidul acesta a fost situat in multe tari, de la Grecia la China, depinzand de nationalitatea legendei. Daramarea zidului pregatea calea pentru ca fortele distrugatoare ale lui Gog si Magog sa-si faca lucrul lor. In unele legende, evenimentele acestea erau in legatura cu aratarea lui Antichrist, data la care Gog si Magog (popoarele salbatice de la nord de Muntii Caucaz), mai inainte inchisi dincolo de porti de Alexandru cel Mare, urma sa fie slobozite (vezi L. E. Froom, Prophetic Faith of Our Father, Vol. I, p. 535, 583, 584, 662).
Domnul Rosului. Sau ,,Voivodul cel mare” . Ebr. nési’rásh. Nési inseamna voievod, principe. Rásh poate sa insemne ,,cel mare”, ,,sef”, ,,principal”, ca aici. Totusi LXX il reda ca un nume propriu Ras, asa cum face de altfel si RV prin traducerea ei ,,Ros”. RSV urmeaza pe KJV. Orice traducere am adopta, sensul general al profetiei ramane neschimbat. Daca rásh este luat sa reprezinte o natiune, inca ramane problema identificarii poporului sau a teritoriului lor.
Totusi acuratetea traducerii ebraicului ráshca nume propriu ,,Ros” este sub semnul intrebarii. Cuvantul este foarte obisnuit in ebraica, aparand de mai bine de 600 de ori in Vechiul Testament. Sensul lui fundamental este ,,cap”, iar in KJV nu este nicaieri tradus ca nume propriu decat in Geneza 46,21, unde este numele dat unuia din fiii lui Beniamin. Natural, exista posibilitatea ca un cuvant care apare de mai bine de 600 de ori cu ideea fundamentala de ,,cap” sa devina intr-unul sau doua cazuri un nume propriu. Poate cea mai puternica dovada pretinsa in sprijinul traducerii ,,Ros” e marturia LXX. LXX a fost tradusa in secolele al III-lea si al II-lea i.Hr., si din oarecare motive traducatorii au adoptat exprimarea Ras. Nu putem spune daca pe vremea lor ei cunosteau ceva despre vreo tara numita Ras.
Exista un considerent de ordin sintactic care tinde sa favorizeze un nume propriu aici. Daca cuvantul rásh este folosit ca adjectiv, in mod normal s-ar astepta sa aiba un articol, intrucat l-ar determina pe ,,nési” care in ebraica este definit datorita faptului ca e in situatia construita cu un nume propriu, in cazul acesta ,,Mesec”. Exemple de astfel de constructii, unde adjectivul care determina substantivul in situatia construita este marcat prin atasarea unui articol, sunt Ieremia 13,9; ,,mandria peste masura de mare a Ierusalimului”, Ezra 7,9: ,,mana buna a Dumnezeului sau”. Adjectivul se gaseste in Ezechiel 38,2 fara de articol, oferind un pretext pentru a-l traduce ca nume propriu, intrucat numele proprii nu primesc articol. Dar dovada nu e nicidecum concludenta. Uneori un astfel de articol este el insusi pus in situatia construita, si prin urmare e fara de articol in Ebraica (vezi, de pilda, 2Samuel 23,1; 2Cronici 36,10). O exceptie vrednica de notat la regula de mai inainte se gaseste si la 1Cronici 27,5, unde apare expresia hakkohen rásh, ,,mare preot”. Acolo ,,preot” are articolul si adjectivul ,,mare” [,,principal” KJV] este nearticulat. Totusi, lucrul acesta este considerat de redactorii textului ebraic ca o eroare, articolul, in mod normal apartinand adjectivului.
Un studiu al surselor profane pentru cautarea unei tari cu numele ,,Ros” nu ofer foarte multe. Diferite nume cu un sunet asemanator cu ,,Ros” apar in inscriptii asiriene, dar nu avem nici o certitudine ca vreunul dintre ele este identic cu ,,Ros”.
Din secolul al X-lea pana in timpul de fata s-au facut incercari de diferiti exegeti de a identifica pe ,,Ros” cu ,,Rusia”. Dupa Gesenius, scriitorii bizantini din secolul al X-lea identificau pe ,,Ros” sub numele de hoi Rhas, un popor care locuia in partile de la miazanoapte de Taurus, care, sustine el, erau ,,fara indoiala Rusii” (vezi lexiconul lui ebraic). El mai mentioneaza un scriitor arab al aceleiasi perioade, Ibn Fosslan, care vorbeste despre acesti oameni ca locuind pa raul Rha (Volga).
Totusi, dovezile istorice arata ca termenul ,,Rusia” nu vine de la ,,Ros”. Printre Slavii cari au trait in ceea ce e acum Rusia erau grupuri de Vikingi numiti Verangiani, cari au migrat din Suedia rasariteana. Desi sunt diferite pareri cu privire la rolul Verangianilor, predomina conceptia stiintifica cum ca acesti conducatori, negustori razboinici si militari, numiti cu numele de ,,Rusi”, au dat numele lor teritoriului. Traditia rusa zice ca Rurik, un Varangian, a luat titlul de Principe de Novgorod (cel mai de seama targ din Rusia de Nord din vremea aceea), cam pe la anul 862 d.Hr., si ca descendentii lui directi au domnit peste Rusia pana la moartea lui Feodor (Theodore), ultimul domnitor din dinastia Rurik, in 1598. Dupa un numar de ani de framantari, cand diferiti pretendenti au domnit prin forta, a fost ales un nou tar, Mihael Romanoff, a carui dinastie a dainuit pana la revolutia din 1917 (vezi J. B. Bury, A history of the Eastern Roman Empire, 1912, p. 412; Bernard Pares, A History of Russia, 1944; Encyclopaedia Britannica [ed. 1945], art. ,,Russia”).
Astfel se poate vedea ca orice asemanare de sunet dintre ,,Rosh” si ,,Rusia” este pur si simplu intamplatoare. Nu par sa existe dovezi ca numele a fost aplicat acestei tari pana prin secolul al X-lea d.Hr.
Mesec. Numele acesta apare de noua ori in Scripturi. In Geneza 10,2 si 1Cronici 1,5 Mesec este notat in lista ca unul din fiii lui Iafet. In 1Cronici 1,17 o probabila eroare de transcriere trece pe Mesec drept unul din fiii lui Sem, dar fara indoiala era intentionat ,,Mas”, in armonie cu Geneza 10,23. Celelalte sase locuri se refera la Mesec ca natiune. Trei din acestea sunt in Ezechiel 38,39; doua sunt in cap. 27,13; 32,26, si referinta care a mai ramas e in Psalmi 120,5. Potrivit cu LXX ,,Mesec” ar trebui sa fie citit si in Isaia 66,19 in loc de ,,cari trag cu arcul”. In toate cele cinci aparitii din Ezechiel (ca si in Geneza 10,2 si 1Cronici 1,5) este insotit de Tubal, aratand ca este vorba de descendentii lui Iafet. Ezechiel vorbeste despre ei ca fiind negustori care faceau comert cu Tirul ,,cu unelte de arama”, ca si cu sclavi (cap. 27,13). In Psalmi ei sunt descrisi ca fiind inclinati ,,spre razboi” (Psalmi 120,7).
Istoric vorbind, despre Mesec se crede ca ii reprezinta pe Moshianii clasificarii grecesti (vezi Herodot iii. 94; vii. 78), Muski din inscriptiile asiriene (vezi comentariul la Geneza 10,2).
Unii scriitori, care gasesc Rusia in sunetul ra’sh, de asemenea gasesc Moscova in sunetul ,,Mesec” , sau Muski, si cred ca cetatea aceea ar fi putut fi intemeiata de catre descendenti ai Muskilor . Totusi, potrivit cu Encyclopaedia Britannica, editia 1945, Moscova n-a fost intemeiata decat in secolul al XII-lea, de catre Gheorghe Dolgoruki. Nu poate fi gasita nici o urma de legatura intre cele doua nume.
Tubal. Numele acesta apare de opt ori in Scripturi. In Geneza 10,2 si 1Cronici 1,5 Tubal e pomenit ca unul din fiii lui Iafet. El apare in Isaia 66,19, unde LXX are si pe Mesec (vezi tratarea anterioara a lui Mesec). In Ezechiel el este pomenit de cinci ori (cap. 27,13; 32,26; 38,2.3; 39,1), in fiecare caz alaturi de Mesec. Compusul Tubal-cain, apare de doua ori in Geneza 4,22 ca nume al fiului lui Sameh cu Tila. Istoric vorbind, Tubal a fost identificat cu Tibarenianii (gr. Tibarenoi) pomeniti in Herodot iii. 94 si cu Tabal din inscriptiile asiriene (vezi comentariul la Geneza 10,2).
Aceia care sustin ca Ra’sh reprezinta Rusia incearca sa gaseasca in Tubal o referire la Tobolsk. Singura baza de a le echivala pe cele doua este asemanarea fonetica, iar un astfel de fundament cu greu poate sa stea. Tobolsk n-a fost infiintat decat in 1587, de catre Cazaci, si este un oras lipsit de insemnatate.
Faptul ca au fost alte tari care au ocupat un loc mult mai mare in istorie decat cele pomenite in cap. 38 sugereaza ideea ca probabil scopul profetiei nu era identitatea exacta. Israel trebuia sa stie ca o mare adunare de popoare urma sa se impotriveasca la viitoarea lui ridicare la marire nationala si spirituala. Care natiuni urmau sa joace un rol conducator in confederatia imensa era mai mult sau mai putin precis, intrucat, de fapt, urmau sa fie cuprinse toate puterile pagane care erau impotriva lui Dumnezeu. Alegerea si enumerarea anumitor natiuni probabil nu era ceva mai mult decat o ilustratie poetica. La fel, in aplicarea ei la timpul de fata, intrucat toate natiunile se vor uni cu Satana in lupta lui finala impotriva guvernarii Cerului, nu se ajunge la nimic deosebit prin incercarea de a identifica numai cateva natiuni.