38:1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvantul Domnului. Capitolele 38, 39 constituie o profetie continua. Intregul pasaj a constituit subiectul multor speculatii. Multe interpretari au fost propuse din timp in timp. Pentru a le evalua bine este necesar sa ne familiarizam cu scopurile, metodele si orizontul profetiei.
Problema este sa gasim un mijloc de a face diferenta corespunzatoare intre ceea ce are o aplicatie locala, imediata si ceea ce are o aplicatie mai indepartata, poate in era crestina sau la sfarsitul timpului. Cercetatorii biblici care aplica anumite profetii ale Vechiului Testament la era Crestina noteaza adesea ca aceste profetii au raspandite prin ele referiri la o aplicatie evident locala si imediata. Ei au cautat sa explice aceasta aparenta contopire a celor imediate cu cele viitoare pe temeiul premisei ca profetul, in timp ce dadea o solie oamenilor din timpul sau, ocazional faceau incursiuni profetice si proiecta profetiile sale in viitorul departat. Desi premisa aceasta pare sa ofere
o solutie partiala a problemei, nu ofera criterii pentru diferentiere corespunzatoare intre ceea ce este imediat si ceea ce este viitor departat.
Raspunsul la aceasta problema de diferentiere se afla in formularea unui principiu, a carui metoda este expusa in Biblia insasi si sprijinita mai departe de Spiritul profetiei. Se va vedea ca acest principiu ofera o metoda sigura de deosebire intre ceea ce Duhul Sfant, in inspiratie, intentiona sa fie de importanta si ceea ce are de asemenea o aplicatie mai departata. Principiul poate fi expus dupa cum urmeaza:
Profetiile cu privire la o slava viitoare a lui Israel si a Ierusalimului erau in primul rand legate de conditia ascultarii (vezi Ieremia 18,7-10; PK 704). Ele ar fi ajuns sa aiba o implinire literala in secolele urmatoare daca Israel ar fi acceptat pe deplin scopurile lui Dumnezeu cu privire la el. Esecul lui Israel a facut cu neputinta implinirea acestor profetii in intentia lor originala. Totusi aceasta nu implica in mod necesar ca aceste profetii nu mai au o semnificatie de aici inainte. Pavel ofera raspunsul in aceste cuvinte: ”Dar aceasta nu inseamna ca a ramas fara putere Cuvantul lui Dumnezeu. Caci nu toti care se coboara din Israel, sunt Israel” (Romani 9,6). De unde, aceste fagaduinte se aplica intr-o anumita masura la Israelul spiritual. Dar in ce masura? Aceasta trebuie sa fie lasata pe seama inspiratiei sa determine. In felul acesta avem, in Noul Testament si in scrierile Spiritului profetiei, numeroase citate din scriitorii Vechiului Testament aratand cum aceste preziceri stravechi, care ar fi trebuit sa ajunga sa se implineasca in chip maret cu samanta literala, vor fi in cele din urma implinite in samanta spirituala.
Se vede insa imediat ca nu toate amanuntele profetiei si-ar fi putut gasi implinirea precisa, in conditiile si in mediul acum atat de diferit. De fapt, este o regula sigura a exegezei de a face numai acele aplicatii care sunt specificate de revelatia ulterioara, ca si de a nota limitarile pe care ea le impune. Ceea ce depaseste limitele acestea in cel mai bun caz este pura speculatie, si astfel niciodata nu ar trebui sa fie temelia pentru o dogma sau premisa pe care sa se inalte o intreaga structura teologica.
Forma distinct locala in care au fost turnate aceste profetii stravechi este explicata pe temeiul ca Dumnezeu intentiona original ca aceste preziceri sa fie implinite in tiparul indicat. Mai departe, ceea ce a fost desemnat ca incursiuni in viitorul departat in cea mai mare parte detasat de discutia generala, este vazut de asemenea ca fiind prezentat in cadrul scopurilor mai timpurii ale lui Dumnezeu. Totusi, aceste scopuri mai timpurii fiind nerealizate, scriitori inspirati de mai tarziu dau la iveala desfasurarea acestor preziceri in cadrul Bisericii Crestine (vezi p. 25-38).
In lumina acestui principiu se poate observa ca cap. 38; 39 din Ezechiel ar fi urmat sa ajunga la o implinire literala dupa ce Iudeii se vor fi intors din exil daca ar fi acceptat conditiile oferite de profeti. Deoarece ei au refuzat in chip staruitor, starea de prosperitate zugravita aici nu s-a implinit deloc. In consecinta, unirea natiunilor pagane nu putea sa vina asupra unui popor locuind in prosperitatea indicata.
Va avea profetia o implicare in viitor? Pe temeiul principiului enuntat aici, o astfel de aplicatie poate fi stabilita cu certitudine numai printr-o revelatie ulterioara. Nu exista decat o singura referire directa a Noului Testament la imaginile acestei profetii, aceea din Apocalips 20,8. Aici Ioan ne spune cum profetia aceasta, care in anumite conditii, ar fi fost implinita literal la o data mai timpurie, va avea o masura de implinire in lupta finala impotriva lui Dumnezeu din partea vastelor ostiri ale celor nelegiuiti, numite ,,Gog si Magog”. Spiritul profetiei nu da o interpretare directa a acestui capitol. Indirect, natural, se poate vedea o paralela intre lupta aceasta si lupta finala impotriva Israelului lui Dumnezeu cand ,,natiune se va uni cu natiune pentru a face legea lui Dumnezeu fara de efect”. (5T 524) si nelegiuitii se unesc pe deplin ,,cu Satana in acest razboi impotriva lui Dumnezeu” (GC 656). ,,Asa cum el (Satana) a influentat popoarele pagane pentru a nimici pe Israel, tot asa in viitorul apropiat el va agita puterile nelegiuite ale pamantului pentru a nimici pe poporul lui Dumnezeu” (9T 231; comp. TM 465). Aceasta lupta de veacuri se va sfarsi in cele din urma prin nimicirea lui Satana si a ostirilor lui (denumite Gog si Magog, Apocalips 20,8) la sfarsitul mileniului. Dar la data aceasta conflictul a ajuns la proportii mondiale, si nu poate fi restrans la o sfera atat de ingusta cum este aratat in Ezechiel 38;39, cand consta dintr-o lupta militara impotriva unui stat iudaic restaurat (vezi 6T 18, 19, 395).
Orice interpretare care trece dincolo de hotarele interpretarii Noului Testament si ale Spiritului profetiei este lipsita de un: ,,Asa zice Domnul”. Nu trebuie sa se sustina, natural, ca nu poate fi plus de cunostinta fara o noua revelatie. Dar un lucru poate fi sigur, ca fara confirmarea specifica a inspiratiei exista o mare probabilitate de eroare in orice interpretare de felul acesta, indeosebi cu privire la profetia neimplinita, asa cum se vede din intreaga istorie a interpretarii profetiei.