38:19 O spun, in gelozia si in focul maniei Mele: In ziua aceea, va fi un mare cutremur in tara lui Israel.
Mare cutremur. Aici este un lucru la care scriitorii Noului Testament atrag atentia. Ei vorbesc despre convulsii ingrozitoare ale naturii care vor precede venirea Fiului omului. Isus aminteste ,,urletul marii si al valurilor” si ca ,,oamenii isi vor da sufletul de groaza”, nu atat de mult din cauza vreunei amenintari militare la siguranta lor, ci pentru ca natura pare sa-si fi iesit din fagas (Luca 21,25.26; GC 636). Ioan vizionarul da o descriere si mai clara a grozavelor framantari din lumea naturala (Apocalips 16,18-20). Oamenii au depins totdeauna de natura. Niciodata in decursul lungii istorii a pamantului, in afara de evenimentele raportate in Iosua 10,12.13 si 2Regi 20,8-11, soarele nu a evoluat in ciclul lui normal. Intreaga lege naturala a lucrat cu consecventa. Oamenii au depins de permanenta acestor lucrari, uitand pe Acela prin care ,,toate se tin” (Coloseni 1,17). In locul Lui ei au ales idolul stiintei si, in realitate pe ,,dumnezeul veacului acestuia” (2Corinteni 4,4). ,,Marea zguduire” din lumea naturala va veni la ei ca o ingrozitoare trezire la faptul ca dumnezeul pe care ei l-au ales, ,,domnul puterii vazduhului” (Efeseni 2,2), nu are nici o putere asupra elementelor. Si cu toate acestea el pretindea o pozitie si o putere egala cu aceea a Fiului lui Dumnezeu (vezi comentariul la Ezechiel 28,13) si spunea ca, daca i s-ar fi dat prilej, el ar fi exercitat o stapanire mai echitabila asupra lumii decat Hristos. I s-a dat un prilej pentru o astfel de demonstratie. Acum, in mijlocul pamantului care se framanta, toti oamenii vad falsitatea si aroganta pretentiilor lui si descopera prea tarziu ca timpul punerii la proba a trecut pentru totdeauna.