37:1 Mana Domnului a venit peste mine, si m-a luat in Duhul Domnului, si m-a pus in mijlocul unei vai pline de oase.
Mana Domnului. Capitolul 37 consta din doua parti: viziunea cu oasele uscate si (v.15-28) un act simbolic prezicand unirea viitoare a lui Israel si Iuda. Viziunea cu oasele uscate era menita sa ilustreze cum Israel, imprastiat si aparenta fara nadejde, urma sa fie reinsufletit si restaurat.
Se poate ridica intrebarea: In ce masura profetia aceasta se ocupa de invierea viitoare ? Multi nu stim ca o astfel de aplicatie nu era de fel in mintea profetului si ca simbolul este pe deplin explicat de o restaurat a vietii nationale a poporului. Felul cel mai natural de a aplica profetia este in intelesul planului lui Dumnezeu de redesteptare a statului Iudaic. Aceasta avea sa fie urmata in cele din urma de o inviere literala, cand patriarhii, impreuna cu toti sfintii lui Dumnezeu, aveau sa fie inviati pentru a participa la noua imparatie. Nu este necesar de a exclude cu totul acest eveniment din simbolism. Intregul simbolism este menit sa descrie felul in care evenimentele ar fi evoluat in perioada aceea si dupa aceea, daca iudeii ar fi conlucrat cu Dumnezeu pentru aducerea la infaptuire a planului Lui pentru ei. Dar necredinta si neascultarea au zadarnicit planul dumnezeiesc. Scriitorii Noului Testament trebuie sa fie consultati cu privire la felul cum aceste evenimente, care ar fi trebuit sa aiba o implinire literala in perioada de dupa exil, vor fi realizate in Era Crestina cu Israelul spiritual (vezi p. 35,36).
Vale. Ebr. biqa’ah, cuvant tradus ,,campie” in cap. 3,22 . Poate ca se refera la acelasi lucru.
37:2 M-a facut sa trec pe langa ele, de jur imprejur, si iata ca erau foarte multe pe fata vaii, si erau uscate de tot.
Uscate de tot. Indicand ca trecuse multa vreme de cand fusese viata in ele si poate scotand in evidenta lipsa de nadejde de inviere.
37:3 El mi-a zis: Fiul omului, vor putea oare oasele acestea sa invie? Eu am raspuns: Doamne, Dumnezeule, tu stii lucrul acesta!
Vor putea oare oasele acestea sa invieze? Sau ,,sa traiasca” . Intrebarea pare sa intareasca ideea improbabilitatii, daca nu a imposibilitatii, cel putin din punct de vedere omenesc. Tu stii. Compara cu Apocalips 7,14
37:4 El mi-a zis: Proroceste despre oasele acestea, si spune-le: Oase uscate, ascultati cuvantul Domnului!
Ascultati Cuvantul Domnului. Figurat oasele uscate sunt prezentate ca in stare sa simta.
37:5 Asa vorbeste Domnul Dumnezeu catre oasele acestea: Iata ca voi face sa intre in voi un duh, si veti invia!
Duh. Sau ,,Suflare” Ebr. ruach, tradus ,,vant” in versetul 9 si ,,spirit” in v. 14 . Ruach simbolizeaza energia divina care anima fapturile vii. Cand Dumnezeu a suflat suflare de viata in narile omului (Geneza 2,7), Dumnezeu nu numai ca a oferit oxigenul care a umplut plamanii lui Adam, dar a transmis viata, asa ca ceea ce fusese un tesut neinsufletit a devenit un tesut viu.
37:6 Va voi da vine, voi face sa creasca pe voi carne, va voi acoperi cu piele, voi pune duh in voi, si veti invia. Si veti sti ca Eu sunt Domnul.
Voi pune un duh in voi. Sau ,,Suflare” . Procesul de reanimare corespunde celor doi pasi prin care omul a fost creat la inceput (Geneza 2,7).
37:7 Am prorocit cum mi se poruncise. Si pe cand proroceam, s-a facut un vuiet, si iata ca s-a facut o miscare, si oasele s-au apropiat unele de altele!
Verset ce nu a fost comentat.
37:8 M-am uitat, si iata ca le-au venit vine, carnea a crescut, si le-a acoperit pielea pe deasupra; dar nu era inca duh in ele.
Verset ce nu a fost comentat.
37:9 El mi-a zis: Proroceste, si vorbeste duhului! Proroceste, fiul omului, si zi duhului: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vanturi, sufla peste mortii acestia, ca sa invie!
Peste mortii acestia. Oasele erau impartite prin intreaga vale ca ale unor ucisi dupa o lupta.
37:10 Am prorocit, cum mi se poruncise. Si a intrat duhul in ei, si au inviat, si au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la numar.
Verset ce nu a fost comentat.
37:11 El mi-a zis: Fiul omului, oasele acestea sunt toata casa lui Israel. Iata ca ei zic: Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nadejdea; suntem pierduti!
Toata casa lui Israel. Duhul Sfant interpreteaza acum viziunea simbolica. Intentia initiala era fara indoiala aceea de a descrie restaurarea natiunii, sau a ,,casei lui Israel”, a carei stare pe atunci era corespunzator simbolizata prin aceste oase uscate.
Suntem pierduti. Ebraica poate fi tradusa: ,,In ce ne priveste, suntem taiati”. De unde traducerea RSV: ,,suntem cu totul taiati”.
37:12 De aceea, proroceste, si spune-le: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata, va voi deschide mormintele, va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, si va voi aduce iarasi in tara lui Israel.
Voi deschide mormintele. In v. 2, oasele au fost prezentate ca aflandu-se ,,in mijlocul unei vai”. Aici se spune despre ele ca ar fi in mormintele lor. Noua ilustratie ar putea atrage atentia catre fagaduinta de a trezi la viata pe cei care au mers in mormintele lor in nadejdea imparatiei lui Dumnezeu.
Nu exista nici un motiv aparent pentru care perspectiva aceasta mareata sa fie retinuta de la cei cu inima pioasa din Israel. Un astfel de eveniment urma sa marcheze implinirea culminanta a intregii restaurari. Pe de alta parte, profetia aceasta nu trebuia sa fie luata ca fiind in primul rand o precizare a invierii finale de la sfarsitul erei crestine. Planul initial a lui Dumnezeu cu privire la o restaurare, care sa culmineze cu o inviere, n-a fost realizat de Israelul literal. Ceea ce Dumnezeu ar fi voit sa implineasca cu natiunea Israel va fi infaptuit prin biserica crestina. Imprejurarile fiind schimbate in felul acesta, anumite aspecte ale profetiei sunt si ele schimbate. Scriitorii Noului Testament au rolul de a ne informa cum profetiile acestea, care ar fi trebuit sa aiba o implinire mai timpurie, isi vor avea in cele din urma aplicarea. (vezi p. 35-38). Acesti scriitori descriu clar momentul si imprejurarile invierii finale (Ioan 5,28.29; 1Tesaloniceni 4,16.17; Apocalips 20,1-5; etc.).
37:13 Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand va voi deschide mormintele, si va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!
Verset ce nu a fost comentat.
37:14 Voi pune Duhul Meu in voi, si veti trai; va voi aseza iarasi in tara voastra, si veti sti ca Eu, Domnul, am vorbit si am facut, zice Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
37:15 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Verset ce nu a fost comentat.
37:16 Fiul omului, ia o bucata de lemn, si scrie pe ea: Pentru Iuda si pentru copiii lui Israel, care sunt tovarasii lui. Ia apoi o alta bucata de lemn, si scrie pe ea: Pentru Iosif, lemnul lui Efraim, si pentru toata casa lui Israel, care este tovarasa lui.
O bucata de lemn. Sau ,,Un toiag” [KVJ]. Profetia din v. 15-28 este nedatata, dar a fost probabil data la scurt timp dupa viziunea din v. 1-14. Cele doua au o stransa legatura intre ele. Natiunile despartite ale lui Israel urmau sa fie reunite si plasate sub domnia binefacatoare a lui David.
37:17 Dupa aceea, impreuna-le una cu alta, intr-o singura bucata, asa incat sa fie una in mana ta.
Verset ce nu a fost comentat.
37:18 Si cand iti vor zice copiii poporului tau: Nu vrei sa ne lamuresti ce inseamna lucrul acesta?
Verset ce nu a fost comentat.
37:19 sa le raspunzi: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Iata ca voi lua toiagul de lemn al lui Iosif, care este in mana lui Efraim, si al semintiilor lui Israel care-i sunt tovarase, le voi uni cu toiagul lui Iuda, si voi face un singur lemn, asa ca vor fi una in mana Mea.
Verset ce nu a fost comentat.
37:20 Toiegele de lemn, pe care vei scrie, sa le tii astfel in mana ta, sub ochii lor.
Verset ce nu a fost comentat.
37:21 Si sa le spui: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Iata, voi lua pe copiii lui Israel din mijlocul neamurilor la care s-au dus, ii voi strange din toate partile, si-i voi aduce inapoi in tara lor.
Ii voi strange. Refacerea lui Israel dupa captivitatea in mijlocul paganilor era pasul cel dintai catre implinirea fagaduintei divine. Ramasita aceasta avea sa constea din aceia care intelesesera ceva din disciplina Exilului si devenisera spiritual curati. Intrucat redesteptarea premergatoare nu a fost deloc realizata, nici inainte nici dupa intoarcerea sub Zorobabel, implinirea acestor fagaduinte a fost impiedicata. Dumnezeu a facut pentru Israel tot ceea ce neascultarea lor incapatanata ii ingaduia sa faca, dar ei au ramas razvratiti. De aceea, candva El ii va lepada cu totul. Desfasurarea de aici si din versetele urmatoare ale fagaduintei divine corespunde tabloului asa cum ar fi fost el daca planurile lui Dumnezeu s-ar fi realizat (vezi p. 34).
37:22 Voi face din ei un singur neam in tara, pe muntii lui Israel; toti vor avea un singur imparat, si nu vor mai fi doua neamuri, nici nu vor mai fi impartiti in doua imparatii.
Un singur imparat. In v. 24 el este descris ca fiind ,,robul Meu David”.
Totusi, intrucat aceste planuri nu au putut fi realizate asa cum erau ele intentionate original, Mesia este prezentat in Noul Testament ca Acela care sta pe tronul lui David (Luca 1,32).
37:23 Nici nu se vor mai spurca, prin idolii lor, cu uraciunile lor, si cu toate faradelegile lor. Ii voi scoate din toate abaterile cu care au pacatuit, si-i voi curati; ei vor fi poporul Meu, si Eu voi fi Dumnezeul lor.
Verset ce nu a fost comentat.
37:24 Robul Meu David va fi imparat peste ei, si toti vor avea un singur pastor. Vor urma poruncile Mele, vor pazi legile mele si le vor implini.
Verset ce nu a fost comentat.
37:25 Vor locui iarasi in tara, pe care am dat-o robului Meu Iacov, si pe care au locuit-o si parintii vostri. Da, vor locui in ea, ei, copiii lor, si copiii copiilor lor, pe vecie, si Robul Meu David va fi voievodul lor in veci.
In veci. Se confera un accent puternic permanentei noului stat. Aici ocuparea tarii si imparatia lui David se spune ca sunt ,,in veci”. Potrivit cu v. 26-28 sanctuarul urmeaza sa fie ,,in mijlocul lor pentru totdeauna” iar legamantul pacii urmeaza sa fie ,,un legamant vesnic”.
Cu aceste exprimari ar trebui sa fie comparate urmatoarele afirmatii cu privire la intentia lui Dumnezeu: ,,Deci Israel ar fi ramas credincios lui Dumnezeu, aceasta cladire mareata (Templul lui Solomon) ar fi ramas pururea in picioare, un semn perpetuu al favorului deosebit al lui Dumnezeu fata de poporul Sau ales”. (PK 46). ,,Daca Israel ca natiune ar fi pastrat supunerea sa fata de Cer, Ierusalimul ar fi stat pururea in picioare, alesul lui Dumnezeu” (GC 19). Ezechiel descrie situatia asa cum ar fi putut ea sa fie (vezi Luca 19,42).
37:26 Voi incheia cu ei un legamant de pace, care va fi un legamant vesnic cu ei; ii voi sadi si-i voi inmulti, si voi pune locasul Meu cel sfant in mijlocul lor pentru totdeauna.
Ii voi inmulti. Aceasta ar fi rezultat din cresterea naturala a populatiei si din cei adaugati datorita unor activitati misionare sarguincioase.
37:27 Locuinta Mea va fi intre ei; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.
Verset ce nu a fost comentat.
37:28 Si neamurile vor sti ca Eu sunt Domnul, care sfinteste pe Israel, cand Locasul Meu cel sfant va fi pentru totdeauna in mijlocul lor.
Verset ce nu a fost comentat.