3:20 Daca un om neprihanit se va abate de la neprihanirea lui si va face ce este rau, ii voi pune un lat inainte, si va muri. Daca nu l-ai instiintat, va muri prin pacatul lui si nu i se va mai pomeni neprihanirea, in care a trait, dar ii voi cere sangele din mana ta!
Lat. Sau ,,Piatra de poticnire” . Scopul pietrei de poticnire este de a opri pe pacatos din drumul lui de coborare si sa-l trezeasca la un simt al primejdiei ce-l paste. Cand pacatosii sunt intrerupti in felul acesta, glasul pazitorului este necesar. O avertizare la momentul oportun ii poate face sa se intoarca de la calea lor cea rea. Neglijenta de a rosti avertizarea, poate sa aiba ca rezultat aruncarea lor impetuoasa in nimicire; din care cauza sangele va fi cerut din mana pazitorului. Din nou se poate vedea cat de mult depinde Dumnezeu de conlucrarea fiintelor omenesti in lucrarea Lui de mantuire (vezi comentariul la v. 18).
Neprihanirea. Sau ,,Si dreptatea Lui” . Literal ,,si dreptatile Lui”, adica fapte de dreptate. Nu exista nici un sprijin pentru credinta raspandita ca omul care este in realitate si cu adevarat neprihanit nu poate cadea in asa fel ca sa fie cumva pierdut. Numai cei care rabda pana la sfarsit vor fi mantuiti (Matei 24,13).
Nu i se va mai pomeni. In planul lui Dumnezeu, rasplatirile nu sunt calculate pe baza faptelor bune minus pacatele, sau viceversa. In cazul omului neprihanit care rabda pana la sfarsit, intregul raport al vinovatiei este sters si rasplatirea lui este pe temeiul faptelor bune; pacatul, pe de alta parte, descopera ca nici unul din faptele lui de neprihanire nu e luat in socoteala cand i se atribuie pedeapsa (vezi cap. 18). Aceasta explica de ce atunci cand pacatele sunt iertate, nu are loc o stergere de indata. Un raport este pastrat pana la vremea judecatii, caci, daca omul cel drept ar cadea si ar fi pierdut, toate nelegiuirile lui, indiferent daca au fost sau nu iertate candva, sunt luate in socoteala la rasplatirea lui finala (vezi Coloseni 251).