3:18 Cand voi zice celui rau: Vei muri negresit!, daca nu-l vei instiinta, si nu-i vei spune, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea si sa-i scapi viata, acel om rau va muri prin nelegiuirea lui, dar ii voi cere sangele din mana ta!
Nu-l vei instiinta. Cand pazitorul vedea ca vine primejdia, trebuia sa sune din trambita. Cand Ezechiel vedea pe nelegiuiti mergand inainte neatenti la pierzare, el trebuia sa le vorbeasca, avertizandu-i de urmarile sigure ale umblarii lor. Cuvintele acestea pot fi luate in aplicatia lor mai cuprinzatoare ca referindu-se nu numai la primejdia si moartea fizica, dar si la primejdia spirituala care ar fi putut aduce un verdict de moarte vesnica la bara de judecata a lui Dumnezeu. Deciziile curtii aceleia insemneaza sau viata vesnica sau moartea vesnica pentru fiecare suflet care a trait candva. Distrugerea e soarta ultima a tuturor celor care staruie in faradelege. Pazitorul e insarcinat cu raspunderea de a instiinta pe oameni de nenorocirea aceasta inevitabila. Esecul lui poate avea ca rezultat pierderea de suflete.
Se pune adesea intrebarea: ,,E cinstit ca Dumnezeu sa ingaduie ca mantuirea unui suflet sa depinda de faptul ca un altul isi indeplineste indatorirea de avertizare sau nu?” Raspunsul este ca Dumnezeu este cinstit, in vreme ce pacatul este necinstit. Dumnezeu lucreaza pentru mantuirea oamenilor intr-o maniera compatibila cu caracterul Sau in cele privitoare la marea lupta. El nu foloseste constrangerea. Aceasta fixeaza o limita la ceea ce poate face in mod direct pentru mantuirea unui suflet. Totusi, cand altii conlucreaza cu Dumnezeu in stradania Lui de a mantui sufletul acela, imediat apare un spor de influenta care lucreaza acum asupra acelei persoane, si o mai mare posibilitate ca el sa primeasca planul dumnezeiesc pentru el. Aceasta consideratie sta la baza efortului misionar extern. Sa consideram o insula care nu a fost atinsa de influenta crestina. Dumnezeu, care prin Isus, ,,lumineaza pe fiecare om care vine in lume” (Ioan 1,9), face tot ce poate ca sa mantuiasca pe fiecare locuitor. Orice efort mai mare ar fi declarat de vrajmas ca fiind constrangere. Totusi, cu sosirea misionarului imprejurarile favorabile devin mai mari. Drept urmare mult mai multi sunt mantuiti. In felul acesta acuzatia de incorectitudine in loc de a fi indreptata la Dumnezeu, trebuie sa fie indreptata la noi. Noi suntem cei care am fost pazitori necredinciosi si propriile noastre suflete vor fi pierdute, daca pocainta autentica nu inlatura vinovatia.