25:1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvantul Domnului mi-a vorbit. Astfel incepe o noua serie de profetii care au de-a face cu natiunile invecinate. Ezechiel terminase marturia lui cu privire la distrugerea Ierusalimului si ramasitele statului Israelit. El nu avea sa spuna mai mult cu privire la aceasta, ci urma sa astepte implinirea sortii prezise. In acest interval, Dumnezeu l-a indemnat sa-si indrepte atentia la natiunile care inconjoara Israelul si sa prezica soarta lor inevitabila. Judecata incepuse cu casa lui Dumnezeu (vezi Ezechiel 9,6; comp. 1Petru 1,17), dar acum urma sa se extinda la lumea externa.
Dumnezeu nu este un Dumnezeu al unei singure natiuni: El este un Dumnezeu al lumii intregi. El nu cauta la persoana. Toate sufletele sunt ale Lui, indiferent de afiliatiile nationale. El e tot atat de doritor sa salveze pe locuitorii unei natiuni ca si pe cei ai alteia. Descoperindu-se ca supremul diriguitor al evenimentelor si ca arbitru al natiunilor, El urmarea sa atraga pe oameni la Sine si sa solicite inchinarea lor. El planuia ca o astfel de desfasurare a atotstiintei Sale, in prezicerea atat de exacta a istoriei lor viitoare, sa ofere baza necesara pentru credinta. E adevarat, amenintarile rostite asupra acestor popoare apar severe si neinduplecate, neamestecate cu indurare. Totusi, trebuie sa se tina minte ca acestea erau judecati nationale in care nu era obligatoriu implicata mantuirea personala. Adesea se intampla ca nenorociri nationale sa indemne pe oameni sa caute pe Dumnezeu, asa incat ceea ce apare in defavoarea lor de fapt sa lucreze spre binele lor.
Dumnezeu tine o socoteala precisa a popoarelor. Ele sunt puse la proba sa se vada daca vor implini sau nu inaltul destin randuit lor. Cand socoteala este deplina, ele sufera pedeapsa, ca natiune. La fel a fost si cu Israel. El a suferit cea mai tragica infrangere, dar prin toate acestea Dumnezeu a planuit sa lucreze salvarea unei mici ramasite (vezi Daniel 4,17).
In plus, intr-un timp cand Israel astepta sprijin militar de la vreuna din natiunile acestea, trebuia sa i se arate deplina zadarnicie a aspiratiilor lui, deoarece toate natiunile acestea urmau sa sufere infrangere.
Aceasta noua sectiune cuprinde solii catre sapte natiuni legate foarte strans de soarta lui Israel si a lui Iuda: 1) Amon (cap. 25,1-7), 2) Moab (cap. 25,8-11), 3) Edom (cap. 25,12-14), 4) Filistia (cap. 25,15-17), 5) Tirul (cap. 24,1 la 28,19), 6) Sidonul (cap. 28,20-23), 7) Egiptul (cap. 29,1 la 32,32).
Unii sunt nedumeriti de faptul ca Ezechiel nu cuprinde nici-o profetie contra Babilonului. Isaia (Isaia 13), Ieremia (Ieremia 51,52-53) si Daniel (Daniel 2,7) prezic caderea lui. Lucrarea lui Ezechiel era de a arata cum Dumnezeu avea sa foloseasca Babilonul ca executor al voii Lui in judecati asupra poporului Sau, si efectul acesteia ar fi fost stricat daca ar fi staruit asupra infrangerii finale a Babilonului insusi. Era mai corespunzator ca exilatii pentru care scrie, sa caute ,,pacea” poporului in mijlocul caruia locuiau (vezi Ieremia 29,7), decat ca ei sa se bucure de eventuala lui prabusire. Vorbirea pe fata contra tarii invingatorilor lui, probabil l-ar fi costat viata pe Ezechiel.