24:16 Fiul omului, iata, iti voi rapi printr-o lovitura ce ti-e mai scump in ochi. Dar sa nu te jelesti, nici sa nu plangi, si sa nu-ti curga lacrimile pentru ea.
Iti voi rapi. Ezechiel e informat ca sotia lui, pe care o iubeste din toata inima, e pe moarte. Nu e cazul sa deducem din vorbirea folosita aici ca moartea ei era rezultatul unei lovituri directe data de Dumnezeu. Sotia lui se poate sa fi fost de ceva vreme bolnava si se poate ca Dumnezeu sa-l fi instiintat de apropierea mortii ei. In mod figurat, adesea se spune ca Dumnezeu face, ceea ce permite sau nu impiedica (2Cronici 18,18). Satana e autorul pacatului, suferintei si mortii (vezi DA 24, 470, 471). Totusi lui Dumnezeu ii face placere sa ia ceea ce vrajmasul aduce asupra noastra pentru a ne amari, si sa le faca sa serveasca unui scop bun (vezi Romani 8,28; DA 471). Aici, pierderea dorintei ochilor lui Ezechiel era folosita pentru a imprima puternic in mintea poporului solia divina.
Experienta lui Ezechiel accentueaza puternic invatatura ca angajarea in slujba lui Dumnezeu nu inseamna imunitate fata de suferinta si nenorocire. Uneori pare ca solii lui Dumnezeu sunt mai amarnic asaltati decat altii care nu sunt angajati activ in lucrarea crestina. Multe dezastre au lovit pe aceia care si-au dedicat viata in campuri misionare departate. Moarte neasteptata sau boala grea a venit uneori asupra unor asemenea fiinte dedicate. Nenorocirile acestea nu ar trebui sa fie considerate ca lovituri ale judecatii ceresti. Ele sunt rezultatele lucrarii lui Satana. Vrajmasului trebuie sa-i fie ingaduita o masura de acces la suflete astfel incat la vremea sfarsitului sa nu poata declara ca nu i s-a dat un bun prilej. Principiul acesta e demonstrat in viata lui Iov. Totusi cand vrajmasul aduce suferinta, lui Dumnezeu ii place sa faca marea intristare sa lucreze spre bine, spre curatirea celor care raman (vezi DA 471).