21:21 Caci imparatul Babilonului sta la rascruce, la capatul celor doua drumuri, ca sa dea cu bobii; el scutura sagetile, intreaba terafimii, si cerceteaza ficatul.
Sa dea cu bobii. Paganii alergau la ghicit cand trebuiau sa se hotarasca asupra unor lucruri importante. Aici sunt mentionate trei forme particulare ale ghicitului.
Scutura sagetile. Metoda babiloniana era probabil asemanatoare cu aceea folosita de Arabi mai tarziu. Mai multe sageti fara varf marcate cu anumite solii erau scuturate intr-o tolba sau un alt vas si una era trasa afara; sau tolba era invartita cu putere si era aleasa aceea care cadea cea dintai. Semnul de pe sageata era presupus ca arata vointa zeilor.
Terafimii. Ebr. teraphim, mici figurine omenesti (vezi comentariul la Geneza 31,19). Nu se stie exact felul in care erau ei folositi pentru ghicit. Cerceteaza ficatul. Modul acesta de ghicit numit hepatoscopie (vezi comentariul la Daniel 1,20) era ceva obisnuit la babilonieni. Au fost descoperite modele de ficat de oaie insemnate cu linii
si inscriptii, si evident folosite pentru scopuri de instruire.
Desi nici o forma de ghicire nu este acceptata de biserica Crestina, multi crestini incearca sa capete calauzire divina prin metode neaprobate de Dumnezeu, metode in natura lor esentiala asemanatoare cu vechile metode de ghicire. Printre astfel de metode se poate regasi si acela de a cauta un raspuns de la Dumnezeu aruncand in sus un ban; sau aceea de a cere Domnului sa raspunda Da sau Nu, scriind cuvintele pe ambele parti ale unui cartonas, si apoi lasandu-l sa cada, acceptand ca raspuns felul cum cade cartonasul. Unii lasa ca Biblia sa se deschida la intamplare si accepta solia textului pe care cad privirile lor. Iarasi, altii pun in scris diferite idei pe diferite cartonase, le amesteca si accepta raspunsul celui pe care-l trag. S-ar putea aminti si alte metode, toate urmand acelasi tipar de baza al sansei. Nu se neaga faptul ca Domnul uneori a dat indrumare prin vreunul din mijloacele acestea, mai ales pentru cei needucati, sau poate in cazuri de forta majora, dar ele sunt metode de noroc care ar trebui sa fie parasite pe masura ce sufletul creste in har.
Daca in fiecare hotarare a vietii, omul ar primi un raspuns direct de la Dumnezeu printr-un semn extern, el ar deveni o simpla masina. El s-ar jefui pe sine de dreptul si de libertatea fundamentala a omului, si anume acelea ale auto-determinarii, o insusire data lui de Dumnezeu.
Tragerea la sorti face parte din aceeasi categorie si nu ar trebui sa se recurga la ea. S-a dat sfatul urmator: ,,Nu am nici-o credinta in tragerea la sorti... A trage la sorti slujbasii bisericii nu este dupa randuiala bisericii lui Dumnezeu.” ( EGW, scrisoarea 37, 1900).