20:26 I-am spurcat prin darurile lor de mancare, cand treceau prin foc pe toti intaii lor nascuti; am vrut sa-i pedepsesc astfel, si sa le arat ca Eu sunt Domnul.
I-am spurcat. Expresia aceasta trebui sa fie inteleasa in armonie cu expunerea din versetul
25. Dumnezeu de fapt nu a spurcat poporul; El numai a permis ca ei sa sufere consecintele propriei lor purtari. In vorbirea figurata biblica se spune adesea Dumnezeu ca face ceea ce ingaduie sa fie facut sau ceea ce nu impiedica. Unele versiuni ca a lui Luther si a lui Van Ess introduc ideea permisiva direct in traducerile lor: ,,Am ingaduit ca ei sa fie spurcati”, etc.
Treceau prin foc. Vezi comentariul la cap. 16,20.