20:25 Ba inca le-am dat si legi care nu erau bune, si porunci prin care nu puteau sa traiasca.
Legi care nu erau bune. Acestea nu erau ,,legile… pe care trebuie sa le implineasca omul ca sa traiasca prin ele” (versetul 11). Ele nu sunt nici o parte a legii lui Moise. Lucrul acesta este evident din referirea la consacrarea copiilor la Moloh din versetul 26. Legile pe care poporul le adoptase si care nu erau bune, veneau de la paganii din jurul lor. Dar cum se poate spune ca Dumnezeu li le-a dat? In vorbirea figurata biblica, multe fapte sunt atribuite lui Dumnezeu, nu cu ideea ca in realitate le savarseste, ci din punctul de vedere al faptului ca in atotputernicia si atotstiinta Lui nu le impiedica. O intelegere a acestui principiu ne ajuta sa explicam multe din declaratiile in aparenta contradictorii, care par sa contrazica pe de-a intregul invatatura Bibliei conform careia, caracterul lui Dumnezeu este curat si sfant (vezi Isaia 63,17; 2Tesaloniceni 2,11.12).
S-au facut incercari de a aplica acest text la multimea de ceremonii si de randuieli ale legii mozaice, care, daca Israel ar fi fost ascultator si ar fi avut placerea sa tina poruncile lui Dumnezeu, nu ar fi fost cerute (vezi 5T 666, 667). Dar prevederile codului mozaic, cu greu pot fi numite ,,legi care nu erau bune” deoarece cele dintai erau deja in existenta cand Ezechiel a facut aceasta declaratie. In plus, legea ceremoniala a fost data de Hristos Isus, si era vrednica de autorul ei divin. Pavel insusi declara legea aceasta mareata. Lumina mai limpede pe care o poseda, acum nu ar trebui sa ne determine sa dispretuim ceea ce fusese dat mai inainte in tipuri si simboluri (vezi PP 367, 368).
S-a sugerat de asemenea ca ,,legile” descrise ca nefiind ,,bune” se refera la decretele de permisie ale Cerului prin care diferite natiuni pagane au oprimat succesiv poporul lui Dumnezeu (vezi comentariul la Daniel 4,17). Aceasta a fost cazul in repetatele invazii asiriene ale lui Iuda (Isaia 8,7; 10,5.6; comp. Isaia 5,25.26; 9,11.12; Amos 6,14), si acum repetate sub Nebucadnetar (Isaia 47,5.6; comp. Isaia 42,24. 25; 60,10.15; Ieremia 1,11-16; 4,18; 5,15-19).