2:1 El mi-a zis: Fiul omului, stai in picioare, si-ti voi vorbi!
Fiul omului. Ebr. ben-‘addamAcesta este felul obisnuit al lui Dumnezeu de a se adresa lui Ezechiel. Forma apare de 93 de ori in toata cartea. Daniel este unicul alt profet numit asa, dar titlul apare in cartea lui numai o singura data. Ebraica are cateva cuvinte pentru om: 1) ’ishcare se refera la om ca barbat sau sot; 2) ’enosh, care este un termen mai general, rareori folosit la singular, in mod normal folosit colectiv pentru intregul neam omenesc. Pare sa descrie omul in subrezenia, boala si mortalitatea lui. Isus, care a luat asupra Sa nu natura ingerilor, ci a neamului omenesc, dupa ce patru mii de ani de pacat lasasera efectul lor de degenerare, e numit profetic ,,fiul al lui ’enash” (Daniel 7,13; ’enasheste forma aramaica a lui ’enosh); ’adam, care descrie pe om intr-un sens generic. Dumnezeu spusese: ,,Sa facem ’adamdupa chipul nostru” (Geneza 1,26). Cuvantul nostru ,,omenire”, in multe cazuri traduce corespunzator pe ’adam;4) geber, care descrie pe om in vigoarea lui tinereasca.
Lui Ezechiel, numit ,,fiu al omului” (ben-’adam), i se aduce aminte faptul ca este membru al neamului omenesc. Prin canale omenesti intentiona Dumnezeu sa transmita solia Lui de mantuire sufletelor pieritoare. El ar fi putut folosi alte mijloace. Ar fi putut ca ingeri sa fie delegati ca ambasadori ai Sai. Un glas ce s-ar fi auzit din cer ar fi putut fi Evanghelia. Dar Dumnezeu dorea sa faca pe om partas la bucuriile unei slujiri neegoiste a altora, si asa i-a incredintat lui ,,cuvantul impacarii” (2Corinteni 5,19). De sarcina aceasta nu poate fi scutit nici un ,,fiu al omului”. Suflete sunt sau castigate sau pierdute prin felul in care el se situeaza fata de aceasta raspundere. Astfel, adresarea sub titlul de ,,fiu al omului” este o chemare la lucrare personala sau publica cu arzatoare pasiune pentru fapturile semene.
Stai in picioare. Viziunea slavei lui Dumnezeu facuse pe Ezechiel sa se plece la pamant. Cu prilejul unei manifestari asemanatoare a puterii lui Dumnezeu, Daniel a declarat: ,,Puterile m-au lasat, culoarea mi s-a schimbat, fata mi s-a slutit, si am pierdut orice vlaga” (Daniel 10,8). In chemarea lor la slujba dumnezeiasca, profetii acestia au fost facuti mai intai sa simta propria lor slabiciune. Apoi a venit puterea dumnezeiasca si i-a inviorat, redandu-le taria fizica si facandu-i in stare sa primeasca taria cereasca.
2:2 Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh in mine, si m-a facut sa stau pe picioare; si am ascultat la Cel ce-mi vorbea.
A intrat duh in mine. Profetia este unul din darurile Duhului (1Corinteni 12,28). Chemarea la slujba profetica nu este prin alegerea personala, ci prin randuire dumnezeiasca (vezi Numeri 12,6; 1Coritneni 12,28). Primirea Duhului Sfant, care da capacitatea profetica, e dovada chemarii autentice. Orice pretentie in cea ce priveste darul, lipsita de aceasta necesara dovada anterioara, este una falsa. Cand Ezechiel si-a primit chemarea sa, Spiritul a intrat in el, punandu-l intr-o stare care, in limbaj profetic, e numita ,,in Duhul” (vezi Apocalips 1,10; 4,2). In timp ce profetul e ,,in Duhul”, s-ar putea sa aiba simtul ca face calatorii in locuri departate, desi de fapt el n-a facut nici un pas. Descriind viziunea sa despre al treilea cer, Pavel admite incapacitatea lui de a distinge viziunea sa ca ceva real efectiv sau nu. ,,Daca a fost in trup nu stiu; daca a fost fara trup, nu stiu. Dumnezeu stie” (2Corinteni 12,2).
2:3 El mi-a zis: Fiul omului, te trimit la copiii lui Israel, la aceste popoare indaratnice, care s-au razvratit impotriva Mea; ei si parintii lor au pacatuit impotriva Mea, pana in ziua de azi.
Copii lui Israel. Aici incepe insarcinarea lui Ezechiel. Fundamental, solia lui era pentru exilatii lui Iuda, totusi, in sfera ei mai cuprinzatoare, imbratisa cele zece semintii care, cu peste 100 de ani mai inainte, fusesera duse in captivitate de catre Asirieni. Sortii schimbati dadusera Babilonului si Mediei teritoriile Asiriei, asa ca atunci cand captivitatea babiloniana a inghitit ramasita lui Iuda, cele 12 semintii erau intr-un anumit sens reunite, toate fiind acum sub un jug strain (vezi Ieremia 50,17.18.33).
Popoare indaratnice. Literal ,,natiuni care sunt razvratite”. Cuvantul redat ,,popoare” [natiuni] este cel care de obicei este tradus ,,pagan”. Atat de jos decazuse Israel in abaterea lui indaratnica de la Dumnezeu incat el, care trebuie sa fie o natiune imparateasca, imparatie de preoti (vezi Exod 19,6), e numit cu titlu nedemn de ,,pagani” si inca cu epitetul, in plus, de ,,indaratnice” [razvratite, KJV]. Profetului i se atrage mai departe atentia ca stricarea lui Israel e de lunga durata.
2:4 Da, copiii acestia la care te trimit, sunt nerusinati si cu inima impietrita. Tu sa le spui: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu!
Nerusinati. Literal, ,,cu fata aspra”, insemnand ,,incapatanati”, ,,indaratnici”. Termenul ,,impietrire a inimii” scoate mai departe in evidenta incapatanarea din fire. Domnul zugravea un tablou inspaimantator al decaderii lui Israel. Tabloul nu era exagerat, asa dupa cum profetul avea sa descopere curand.
Asa vorbeste Domnul Dumnezeu. Insarcinarea data lui Ezechiel este sarcina divina data fiecarui invatator al Cuvantului, fiecarui interpret al adevarului sacru. Cuvantul lui Dumnezeu nu trebuie sa fie amestecat cu pareri omenesti. Teoriile particulare sunt supuse greselii. Cu privire la cele dumnezeiesti, numai cele descoperite de Dumnezeu pot fi precis cunoscute ca realitati. Toate celelalte sunt pareri omenesti. Cu tot felul de vanturi de invatatura si cu tot felul de interpretari raspandite, oamenii au nevoie de reasigurarea unei solii sustinute de un ,,Asa vorbeste Domnul Dumnezeu”. O astfel de declaratie este glasul autoritatii. Ezechiel avea nevoie de o astfel de garantie. Nenorocirea lui Iuda era grabnica. Solia lui venea purtand acreditarea de la autoritatea cea mai inalta.
2:5 Fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta, caci sunt o casa de indaratnici vor sti totusi ca in mijlocul lor este un proroc.
Nu te vor asculta. Sau ,,Suferi” . Adica, vor neglija de a lua aminte. Compara aceeasi formula in versetul 7; capitolul 3,11; comp. capitolul 3,27. Neascultarea nu trebuie sa fie atribuita unui act de predestinatie. Planul lui Dumnezeu de mantuire cuprinde pe toti: ,,Harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat” (Tit 2,11); Dumnezeu ,,doreste ca nici unul sa nu piara” (2Petru 3,9). Tuturor le e dat un prilej corespunzator pentru mantuire. Isus este lumina ,,care lumineaza pe orice om, venind in lume” (Ioan 1,9). Toate influentele posibil care sunt compatibile cu libera alegere si cu problemele marii lupte sunt aduse sa lucreze asupra oamenilor pentru a-i determina sa primeasca mantuirea oferita. Dar ramane pe seama oamenilor sa hotarasca daca o vor primi sau nu. Cei neascultatori sunt fara scuza. Dumnezeu va putea sa spuna cu privire la fiecare suflet care cumva se va pierde: ,,Ce as mai fi putut face… si nu i-am facut?” (Isaia 5,4). In felul acesta oamenii se nimicesc pe ei insisi prin refuzul lor de a primi mantuirea lui Hristos (vezi 5T120). Ca un eveniment culminant in marea lupta, istoria lumii va fi zugravita in forma unei privelisti panoramice descoperind fiecarui suflet legatura lui cu problemele marii lupte. Drept urmare, toti vor recunoaste dreptatea lui Dumnezeu si caracterul adecvat al harului oferit lor (Romani 14, 10.11; Apocalips 15,3; GC 666-671).
Vor sti totusi. Dovada suprema ca profetul are imputerniciri dumnezeiesti e implinirea cuvantului lui. Dar chiar si cand el face cunoscuta solia sa, Duhul Sfant marturiseste inimilor inasprite faptul ca solia solului lui Dumnezeu este din cer. Captivilor razvratiti, Duhul Sfant urma sa le dea convingerea ca umblarea lor de incapatanata neevlavie era neindreptatita. S-ar fi putut ca pe fata ei sa-si bata joc de solul dumnezeiesc, dar, sub ranjetul batjocoritor, urma sa fie o teama adanc inradacinata ca glasul pe care ei il respingeau era cu adevarat glasul lui Dumnezeu. Soliile lui Ezechiel urmau sa fie sau ,,o mireasma de la moare spre moarte” sau ,,de la viata spre viata” (2Corinteni 2,16).
2:6 Tu, fiu al omului, sa nu te temi de ei, nici sa nu te sperii de cuvintele lor; si macar ca ei sunt niste maracini si spini langa tine, si macar ca locuiesti impreuna cu niste scorpii, totusi nu te teme de cuvintele lor si nu te inspaimanta de fetele lor, caci sunt o casa de indaratnici.
Sa nu te temi. Impotrivirea pe care avea sa o sufere Ezechiel urma sa vina de la conducatori, preoti si pretinsi profeti. Ei urmau sa ia in ras, sa rastalmaceasca, sa acuze si sa ameninte pe profet. Profetul insa nu trebuia sa permita ca incercarile lor de a-l infricosa sau temerile lor descurajatoare, care-l asaltau din toate partile, sa aiba efect asupra lui.
Maracini. Folosit metaforic pentru opozitia pe care profetul avea sa o intampine de la aceia la care era trimis.
2:7 Ci sa le spui cuvintele Mele, fie ca vor asculta, fie ca nu vor asculta; caci sunt niste indaratnici!
Fie ca vor asculta. Vezi comentariul la v. 5.
2:8 Tu, insa, fiul omului, asculta ce-ti spun! Nu fi indaratnic, ca aceasta casa de indaratnici! Deschide-ti gura, si mananca ce-ti voi da!
Nu fi indaratnic. Era primejdia ca avand o perspectiva atat de descurajatoare, Ezechiel sa se dea inapoi de la raspunderea sa. Dand astfel inapoi, el s-ar fi identificat chiar cu razvratirea despre care era trimis sa mustre. Era primejdia de a fi influentat de mediul sau de apostazie predominanta si a pierde simtul pacatoseniei peste masura de mare a pacatului. Exista o otrava perfida in atmosfera unei societati rele. E dificil ca un om sa fie credincios printre necredinciosi, mai ales cand cei necredinciosi profereaza aceleasi nadejdi si aspiratii ca si el. Acesta e motivul pentru care primejdia cea mai mare pentru biserica este dinauntru si nu din afara. Daca tocmai cei chemati sa fie conducatori sunt ,,razvratiti” [,,indaratnici”], asemenea ,,casei razvratite”, atunci ce altceva se poate astepta decat o abatere generalizata de la Dumnezeu? Istoria apostaziei lui Israel da la iveala rezultatul otravitor a ceea ce se intampla cand oamenii privesc la oameni si isi pun increderea in conducatori omenesti care, tocmai ei, practica raul.
Mananca ce-ti voi da. Aceasta este o profetie simbolica, iar profetul a mancat sulul in viziune, nu in realitate (vezi comentariul la v. 2). Imaginea este plina de implicatii spirituale. Pentru ca sa aiba ce oferi semenilor sai, invatatorul trebuie mai intai sa primeasca de la Dumnezeu. Apoi, asa dupa cum hrana fizica introdusa in corp devine carne, sange si sare, tot asa solia trebuie sa fie insusita si sa devina o parte din sol. Invatatorul nu poate fi pregatit pentru serviciu printr-o cunoastere superficiala si nesigura a soliei. Solia trebuie sa se impregneze in adancurile naturii sale, trebuie sa patrunda fiinta lui, trebuie sa intre in toate functiunile vietii lui spirituale. Ea trebuie sa devina o parte integranta din gandirea si viata lui.
2:9 M-am uitat, si iata ca o mana era intinsa spre mine, si tinea o carte in chip de sul.
O mana era intinsa. S-ar putea ca mana sa fi fost aceea a celor patru fapturi vii. Ea reprezenta mijloacele intermediare prin care Dumnezeu da descoperiri servilor Sai profetii (vezi Apocalips 1,1). Soliile insele isi au obarsia la Dumnezeu, de aceea profetul poate sa declare cu convingere: ,,Asa vorbeste Domnul”.
2:10 A desfasurat-o inaintea mea, si era scrisa si pe dinauntru si pe din afara; in ea erau scrise bocete, plangeri si gemete.
Scrisa pe dinauntru si pe dinafara. Pe vremuri, cartile erau scrise pe piei sau pe papirusuri cusute, astfel incat alcatuiau fasii lungi care apoi erau facute sul. In mod normal aceste suluri erau scrise pe o singura parte. Acela care i-a fost inmanat lui Ezechiel era scris pe ambele parti, fara indoiala pentru a arata cantitatea de informatii. Solia nu era o Evanghelie a pacii asa cum ingerii au adus pastorilor din Betleem cand Hristos Mantuitorul nostru s-a nascut (Luca 2,13.14). Solia lor era ,,o veste buna, care va fi o mare bucurie” (Luca 2,10), dar aici era o profetie de ,,bocete, plangeri si gemete”. Totusi dezvaluirea nenorocirii cu care se ameninta era mijlocul folosit de Dumnezeu pentru a trezi inimi asprite de pacat pentru ca El sa le poata lecui cu balsamul Evangheliei. In timp ce lucrarea lui Ezechiel a mers inainte, adesea a fost privilegiul sau de a indulci discursurile sale de invinuire cu apeluri de har ce se ofereau.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1–10TM 213
7 Ev 77; GC 459; TM 233; 5T 20, 74, 263, 691; 7T 35; 8T 61, 69; 9T 227