18:4 Iata ca toate sufletele sunt ale Mele. Dupa cum sufletul fiului este al Meu, tot asa si sufletul tatalui este al Meu. Sufletul care pacatuieste, acela va muri.
Toate sufletele sunt ale Mele. Ele sunt ale lui Dumnezeu prin dreptul de creatiune. Toate sunt egal fapturile Sale, si purtarea Lui cu ele este fara prejudecata sau partinire. El le iubeste pe toate si vrea sa le mantuiasca pe toate si pedeapsa vine numai cand este meritata.
Sufletul care pacatuieste. Cu toate ca Ezechiel vorbea in primul rand de pedepsele care erau sa vina fara intarziere, cuvintele lui au aplicatie mai cuprinzatoare. Ele sunt la fel de adevarate cu privire la moartea a doua finala si irevocabila (Apocalips 20,14; comp. Matei 10,28). In universul refacut al lui Dumnezeu nu va fi lasata nici o urma de pacat. Nu va ramane nimic, ca sa reaminteasca blestemul, ca de pilda suflete care sa arda vesnic intr-un iad care sa dainuiasca vesnic. Biruinta lui Dumnezeu asupra pacatului va fi deplina. Ideea ca pacatosilor le va fi acordata viata vesnica, desi in chin, este cu totul contrarie Scripturilor. Doctrina aceasta se sprijina pe premisa falsa ca sufletul este o entitate separata si este indestructibil. Dar ideea aceasta este derivata, nu din Scripturi, ci din conceptii filozofice false care si-au aflat intrarea de timpuriu in gandirea iudaica si crestina. Cuvantul tradus ,,suflet” (nephesh), nu se refera la vreo parte nemuritoare a omului si nici la vreun principiu datator de viata din om. El este echivalent cu ,,om”, ,,persoana” sau ,,eu”. Nephesh se refera la om ca o persoana unica, diferita de oricare alta persoana. Cand aceasta identitate particulara este scoasa in evidenta, Scripturile numesc pe om ,,suflet”. Ezechiel declara aici asa: ,,Persoana care pacatuieste va muri”. Cu privire la o tratare mai pe larg a lui nephesh, vezi comentariul la Psalmi 16,10.