18:30 De aceea va voi judeca pe fiecare dupa caile lui, casa a lui Israel, zice Domnul, Dumnezeu. Intoarceti-va si abateti-va de la toate faradelegile voastre, pentru ca sa nu va duca nelegiuirea la pieire.
Intoarceti-va si abateti-va. Versetele 30-32 alcatuiesc un apel intemeiat pe principiile dreptatii procedeelor lui Dumnezeu. Cand se da sfatul: ,,Faceti-va rost de o inima noua si de un duh nou” (v. 31), profetul nu vrea sa spuna ca omul se poate salva pe sine insusi prin propria sa putere. Dar este o parte pe care omul trebuie sa o faca in lucrarea de mantuire. Dumnezeu nu poate sa faca nimic fara consimtamantul si conlucrarea omului (vezi DA 466).
Sensul sau intelesul pocaintei nu este atat de clar exprimat de radacina ebraica, shub, asa cum este de grecescul metanoia Si nici cuvantul nu reda totdeauna tot ce este cuprins in aceasta experienta spirituala. Ideea fundamentala a lui shub este ,,a se intoarce”. Potrivit cu definitia aceasta, oamenii se intorc de la pacatele lor (vezi SC 26). Metanoia este cladit pe doua cuvinte: intaiul, meta care inseamna ,,dupa”; si cel de-al doilea, nous care inseamna ,,minte”. Intelesul rezultat este de a avea dupa aceea o minte diferita.
Pacatul isi are salasul in minte. Sufletul trebuie sa aiba de gand fapta pacatoasa inainte ca pasiunea sa poata domina ratiunea. Radacina pacatului, deci, este o inclinatie a mintii care face ca omul sa aleaga calea cea rea. Solutia problemei este corectarea acestei dispozitii fundamentale.
Aceasta este ceea ce i se cere pocaintei sa faca. Trebuie sa aiba loc o schimbare in gandirea persoanei. Intrucat Dumnezeu nu constrange niciodata vointa, actul acesta trebuie sa fie voluntar dar Duhul Sfant este dat ca sa ajute sufletul. Este cu neputinta ca persoana sa realizeze de la sine transformarea. Dar cand alege sa faca schimbarea, si cand in marea sa nevoie striga catre Dumnezeu, puterile sufletului sunt imbibate cu putere de sus si inclinatia mintii este corectata.
Adevarata pocainta este deci o functiune a mintii. Ea cuprinde in sine o deplina cercetare amanuntita a situatiei pentru a descoperi ce factori conduceau la acest deranjament, cum si un studiu cu privire la felul cum greseli asemanatoare pot fi evitate pe viitor. Pocainta este lucrarea prin care pacatul este izgonit din viata. Odata ce omul s-a cait de el, el poate fi marturisit si va fi iertat. Dar marturisirea fara pocainta este fara de sens. Dumnezeu nu poate sa ierte pacate care sunt inca active in inima. Dumnezeu nu poate sa ierte pacate care sunt inca active in inima. Acesta este motivul pentru care accentul fundamental al Scripturilor este asupra pocaintei si nu asupra marturisirii. Invatatura fundamentala a lui Isus era: ,,Pocaiti-va caci Imparatia Cerurilor este aproape!” (Matei 4,17; Marcu 1,15). Sfatul lui Petru era: ,,Pocaiti-va si fiecare din voi sa fie botezat” (Fapte 2,38).
O dreapta intelegere a adevaratului inteles al pocaintei in legatura ei cu marturisirea este esentiala pentru o experienta spirituala cu succes. Motivul pentru care multi crestini cad de atatea ori in aceeasi greseala, este ca ei niciodata nu au ingaduit cu adevarat Duhului Sfant sa schimbe gandirea lor fundamentala cu privire la acel pacat. Ei nu s-au preocupat niciodata din inima de pacatele lor pentru a descoperi cum, prin harul ajutator al lui Dumnezeu, ei pot sa aiba o biruinta deplina asupra pacatelor lor.
Sa nu va duca… la pieire. Sau ,,Sa nu fie ruina voastra” . Israel aducea acuzatia ca Dumnezeu era nedrept si aducea ruina lor, Dumnezeu declara ca pacatul insusi, pe care pacatosul il alege voluntar, era ruina lor (vezi 5T 120). S-ar putea ca el sa nu recunoasca dreptatea cailor lui Dumnezeu de acum; dar in clipa aceea infioratoare, cand el da ochii cu Judecatorul a tot pamantul, se va auzi de pe buzele sale recunoasterea ca drepte sunt caile lui Dumnezeu (vezi GC 668, 669).
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
4, 20 EW 51; FE 197; GC 533; LS 48; SR 388; 1T 39, 530
23 PK 127; 5T 631
24 GC 483
25 5T 631
25, 26 COL 251
30–325T 631
31 2T 225
31, 32 PK 127
32 SC 58