18:24 Insa daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, daca se ia dupa toate uraciunile celui rau, s-ar putea sa traiasca el oare? Nu, ci toata neprihanirea lui va fi uitata, pentru ca s-a dat la nelegiuire si la pacat; de aceea va muri in ele.
Va fi uitata. Sau ,,Nu va fi pomenita” . In cazul in care cel drept apostaziaza, cartea de amintire, in care sunt trecute toate faptele lui bune, nu mai este luata in socoteala la judecata. El este rasplatit potrivit cu lunga lui categorie de pacate. Nu numai pacatele de care nu s-a pocait ii sunt puse in socoteala, dar si toate acelea pentru care mai inainte primise iertare. Cand un om se desparte de Dumnezeu, el leapada iubirea Lui iertatoare, si prin urmare este ,,in aceeasi stare ca inainte de a fi fost iertat. El a tagaduit pocainta sa, si pacatele sale sunt asupra sa ca si cum nu s-ar fi pocait” (COL 251). Este sustinut uneori in chip eronat ca atunci cand un pacat este iertat el este de indata sters. Credinta aceasta este combatuta atat aici cat si in invatatura sanctuarului. Pacatele sunt iertate, dar pastrate in registre pana in ziua judecatii (vezi PP 357,358).