16:60 Dar Imi voi aduce aminte de legamantul Meu facut cu tine in vremea tineretii tale, si voi face cu tine un legamant vesnic.
Un legamant vesnic. Desi Israel rupsese in chip necredincios legamantul, necredinciosia sa nu putea sa schimbe credinciosia lui Dumnezeu. El era gata sa incheie un nou legamant in ziua pocaintei. Din nefericire, din cauza continuei lipse de credinciosie a ramasitei, implinirea a fost amanata pana in era Evangheliei, cand permanenta legamantului a fost asigurata prin aceea ca nu se mai sprijinea pe o baza nationala, ci pe o baza individuala. Cu toate acestea, permanenta mai mare oferita la data reintoarcerii celor exilati n-a fost deloc acceptata.
Biblia prezinta doua legaminte fundamentale, cel vesnic (care mai tarziu a ajuns sa fie cunoscut drept cel nou) si cel vechi. Greseala in definirea corespunzatoare a termenului ,,legamant” si realizarea unei distinctii corecte, vechiul si noul legamant a dat nastere la multa intelegere gresita. Legamantul vesnic este simplu planul lui Dumnezeu pentru salvarea neamului omenesc. Expresia este, din motive practice, sinonima cu ,,planul mantuirii”. Legamantul acesta a fost facut cu Adam in Eden si mai tarziu, reinnoit cu Avraam (vezi PP 370). El reprezenta punerea in lucru a unui plan prin care omul sa poata fi readus la pozitia pe care o pierduse. Omul avea nevoie de iertare pentru calcarea sa de lege. Iertarea a devenit posibila prin lucrarea pe care Fiul lui Dumnezeu avea sa o faca in intruparea Sa, in viata si moartea Sa. Caracterul omului avea nevoie sa fie readus la armonia cu chipul dumnezeiesc. Puterea dumnezeiasca era fagaduita, iar atunci cand era acceptata de om, urma sa alunge pacatul din viata si sa incorporeze in suflet trasaturile caracterului drept.
Legamantul sau planul acesta pentru mantuire a fost facut cu Adam, dar se aplica la fel oamenilor din toate epocile. In timpurile Noului Testament, acelasi legamant a ajuns sa fie cunoscut ca noul legamant, doar pentru ca autentificarea lui prin jertfa lui Hristos a avut loc dupa autentificarea vechiului legamant, care se intamplase la Sinai.
Vechiul legamant a fost facut la Sinai. Pentru ce acest legamant a fost necesar cand un aranjament corespunzator pentru mantuire era in existenta? Vechiul legamant n-a fost intentionat sa ia locul legamantului vesnic; si nici nu avea rostul de a fi un al doilea mijloc de mantuire. O cercetare a fundalului istoric va ajuta sa se clarifice rostul lui. In sclavia lor din Egipt, israelitii pierdusera, in mare masura, cunostinta de Dumnezeu si de cerintele Lui. Readucerea lor ar fi cerut timp. Adevarul spiritual este inteles numai treptat. Acceptarea unui adevar pregateste calea pentru primirea altuia. Dumnezeu Si-a inceput lucrarea de instruire la Sinai, prin informarea poporului Sau ca obiectivul planului Sau era de a aduce viata lor in armonie cu caracterul Sau. Totusi, scopul a fost expus obiectiv: ,,Acum, daca veti asculta glasul Meu, si daca veti pazi legamantul Meu, veti fi ai mei dintre toate popoarele, caci tot pamantul este al Meu. Imi veti fi o imparatie de preoti si un neam sfant”. (Exod 19,5.6). In vremea aceea, israelitii intelegeau destul de putin despre ce era vorba. Ei au fost de acord cu larga expunere a obiectivelor si au raspuns: ,,Vom face tot ce a zis Domnul” (Exod 19,8). Era planul lui Dumnezeu de a merge mai departe de aici si sa instruiasca poporul cu privire la felul cum puteau fi atinse aceste obiective. Treptat, pe masura ce ei urmau sa inteleaga, El avea sa le dezvaluie amanuntele legamantului vesnic (vezi Ellen G. White, Material Suplimentar la Exod 19,3-8).
Din nefericire, poporul niciodata n-a parut ca progreseaza dincolo de intaia lectie in invatatura lor spirituala. Ei au prins ideea necesitatii ascultarii. O astfel de filozofie invatasera in Egipt. Din aceasta cauza ei au cautat favoarea lui Dumnezeu, straduindu-se sa aduca ascultare externa fata de cererile lui Dumnezeu. Toate incercarile facute de Dumnezeu pentru a le arata necesitatea unei inimi noi, si a harului divin pentru a face posibila o astfel de ascultare, au dat gres in mod repetat. Afara de exceptiile individuale, o astfel de atitudine a continuat prin tot Vechiul Testament, si aceasta in ciuda repetatelor apeluri facute de profeti de a accepta o legatura superioara. Cu privire la noul legamant, vezi Ieremia 31,31-34; Ezechiel 8,8-13; PP 370-373.