16:22 Si in mijlocul tuturor uraciunilor si curviilor tale, nu ti-ai adus aminte de vremea tineretii tale, cand erai goala, goala de tot, si te zbateai in sangele tau!
Nu ti-ai adus aminte. Israelul este invinovatit aici de pacatul unei josnice lipse de recunostinta. Natiunea se bucura de orice privilegiu si fusese inaltata pana la ceruri in avantajele ei. Dumnezeu nu trecuse nimic cu vederea din ceea ce ar fi putut sa asigure succesul ei. Printr-un profet de mai inainte, El declarase: ,,Ce as mai fi putut face viei mele si nu i-am facut? Pentru ce a facut ea struguri salbatici cand Eu ma asteptam sa faca struguri buni?” (Isaia 5,4).
Biblia este plina de alte cazuri de lipsa de recunostinta. In fruntea listei este nevrednicul exemplu de nerecunostinta a lui Adam. El, la fel, posedase orice avantaj posibil. Cum a putut el, o fiinta sfanta, sa devina atat de nerecunoscator incat sa se faca vinovat fata de Dumnezeu care planuise numai spre binele lui? Va ramane pururi un mister. Istoria omenirii se va incheia cu un raport de lipsa de recunostinta. In zilele de pe urma, oamenii vor fi ,,nemultumitori” (2Timotei 3,1-5). Crestinii ar trebui sa se fereasca de a nu fi prea zgarciti in aducerea de multumiri. O mult mai mare masura din rugaciunile lor ar trebui sa fie devotata laudarii Aceluia de la care se revarsa toate binecuvantarile.