14:9 Daca prorocul se va lasa amagit sa rosteasca un cuvant, Eu, Domnul, am amagit pe prorocul acela; Imi voi intinde mana impotriva lui, si-l voi nimici din mijlocul poporului Meu Israel.
Proorocul. Referirea de aici se face la proorocii mincinosi ale caror practici sunt mustrate in capitolul 13.
Eu, Domnul. Adica, Domnul ingaduie ca profetul cel rau sa fie amagit in acelasi fel in care a impietrit inima lui Faraon, ingaduind ca samanta incapatanarii sa rasara si sa aduca roade (vezi comentariul la Exod 4,21; 1Regi 22,22).
Il voi nimici. Pacatosul aduce nimicire asupra sa prin propria sa nepocainta (vezi 5T 120). Cand o persoana neglijeaza odata sa ia aminte la invitatiile, mustrarile si avertismentele Duhului lui Dumnezeu, constiinta lui ajunge partial nesimtitoare si a doua oara cand este mustrata, este mai greu de a da ascultare ca mai inainte. Este ca un om care se afunda in boala dar refuza sa ia doctoria. Totusi in Scriptura, Dumnezeu, Medicul, este adesea prezentat in parabola ca trimitand si rezultatele bolii asupra acelora care refuza leacul Sau. De pilda, El este infatisat ca trimitand un duh de minciuna in gura profetilor ca sa-l sfatuiasca sa ia calea gresita pe care el se si hotarase sa o urmeze (1Regi 22,19-23). Tot asa si atunci cand inima lui Saul s-a instrainat de Dumnezeu si ,,Duhul lui Dumnezeu s-a departat de la el, duhul cel rau care a venit in schimb, se spune ca a venit de la Domnul” (1Samuel 16,14). Totusi aceasta nu poate fi interpretata ca insemnand ca Dumnezeu poate fi autorul pacatului si al inselaciunii. Dar in planul Lui, El pur si simplu nu face minunea care ar fi ceruta pentru a preintampina rezultatele pacatului. De la inima care Il leapada, El retrage Duhul Sau, lasa acel suflet in seama propriilor sale amagiri, si ingaduie ca pacatul sa aduca roadele lui de neinlaturat, moartea. ,,Pierdutu-te-ai, Israele, dar in Mine este ajutorul tau” (Osea 13,9; GC 36, 37; vezi comentariul la 2Cronici 22,8).