12:1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvantul Domnului. Scopul profetiei de fata este de a scoate in evidenta lipsa de valoare si nebunia increderii in dainuirea pe mai departe a regatului lui Iuda si a cetatii Ierusalimului si intr-o timpurie eliberare din captivitatea Babiloniana.
12:2 Fiul omului, tu locuiesti in mijlocul unei case de indaratnici, care au ochi sa vada si nu vad, urechi de auzit si n-aud; caci sunt o casa de razvratiti.
Care au ochi. Compara cu Deuteronom 29,4; Isaia 4,9; Ieremia 5,21; Matei 13,14.15. Fara indoiala ca datorita acestei tendinte perverse din partea poporului, profetul a fost indemnat sa dea un semn la care ei sa nu fie in stare sa inchida ochii.
12:3 De aceea, fiul omului, pregateste-ti lucrurile de calatorie, si pleaca ziua, sub ochii lor! Pleaca, in fata lor, din locul unde esti si du-te in alt loc: poate ca vor vedea ca sunt o casa de indaratnici.
Lucrurile pentru calatorie. Mai bine ,,lucrurile pentru exil”; adica, echipamentul de care ar avea nevoie un emigrant: imbracaminte, unelte, etc. Pregatirile urmau sa se faca in timpul zilei, si echipamentul sa fie adus in vreun loc potrivit.
12:4 Scoate-ti lucrurile ca niste lucruri de calatorie, ziua, sub ochii lor; dar pleaca seara, in fata lor, cum pleaca cei ce se duc in robie.
Verset ce nu a fost comentat.
12:5 Sa spargi zidul sub ochii lor, si sa-ti scoti lucrurile pe acolo.
Verset ce nu a fost comentat.
12:6 Sa le pui pe umar sub ochii lor, sa le scoti afara pe negura, sa-ti acoperi fata si sa nu te uiti la pamant; caci vreau sa fii un semn pentru casa lui Israel.
Sa-ti acoperi fata. Probabil ca un semn fata de felul cum Zedechia (vezi comentariul la v. 10) urma sa se deghizeze pentru a evita recunoasterea, sau poate un semn de durere, un simbol al dezonorii si al durerii plecarii in exil.
12:7 Am facut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru calatorie, seara am spart zidul cu mana, si le-am scos pe negura si le-am pus pe umar, in fata lor.
Am facut. Ezechiel se poate sa fi savarsit actul simbolic fara de a intelege pe deplin ce insemna el. Faptul ca exilatii l-au intrebat: ,,Ce faci?” (versetul 9) e dovada ca actul simbolic a fost savarsit in realitate, si nu facut in viziune.
12:8 Dimineata insa, Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Verset ce nu a fost comentat.
12:9 Fiul omului, nu ti-a zis casa lui Israel, aceasta casa de indaratnici: Ce faci?
Verset ce nu a fost comentat.
12:10 Spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Prorocia aceasta priveste pe domnul care este la Ierusalim, si pe toata casa lui Israel, care se afla acolo.
Proorocia aceasta priveste. Literal expresia trebuie este ,,principele este povara aceasta in Ierusalim”, adica, solia era cu privire la principe. Cuvantul tradus prin ,,povara” [,,sarcina”] (muśśa’), obisnuit in Isaia si Ieremia (Isaia 13,1; 14,28; etc. ; Ieremia 17,21.22; etc. ) este folosit in Ezechiel numai de doua ori, si numai aici in sensul de ,,profetie”. S-a sugerat ca Ezechiel l-a evitat din cauza ca acest cuvant cazuse in dispret prin repetata lui folosire de profeti mincinosi (vezi Ieremia 23,33-38). ,,Principele” [,,Voievodul”] este Zedechia (vezi 2Regi 25,2-4; Ieremia 39,4).
12:11 Spune: Eu sunt un semn pentru voi! Cum am facut eu, asa li se va face si lor: se vor duce intr-o tara straina in robie.
Un semn pentru noi. Adica, un semn pentru cei din captivitate. Ei trebuiau sa inceteze de a-si sprijini nadejdea pe supravietuirea Ierusalimului.
12:12 Domnitorul care este in mijlocul lor isi va pune lucrurile pe umar si va pleca pe negura; vor sparge zidul ca sa-l scoata afara; isi va acoperi fata, ca sa nu vada pamantul cu ochii.
Vor sparge zidul. Intamplarea aceasta nu este mentionata in naratiunea istorica (vezi Ieremia 39,4), dar nu e motiv de a sustine ca cuvintele erau intentionate sa fie doar ceva figurat.
12:13 Imi voi intinde mreaja peste el, si va fi prins in latul Meu; il voi duce la Babilon, in tara Haldeilor; dar nu-i va vedea, si va muri acolo.
Nu-i va vedea. Implinirea acestui amanunt al profetiei este raportata in Ieremia 52,11. Inainte ca Zedechia sa fi fost dus la Babilon, ochii i-au fost scosi la Ribla; din care cauza el nu a vazut tara haldeilor. Iosif mentioneaza interesanta, dar probabil apocrifa intamplare conform careia Zedechia era inclinat sa creada avertizarile lui Ieremia cu privire la captivitate, dar sfetnicii lui l-au intors de la implinirea sfatului profetului. Cand au ajuns la Ierusalim vesti despre profetia lui Ezechiel, afirmand ca Zedechia urma sa nu vada tara caldeenilor, imparatul a tras concluzia ca cele doua profetii sunt contradictorii, si asa n-a dat crezare la nici uneia dintre ele (Antiquitas x. 7. 2).
12:14 Pe toti cei ce stau in jurul lui si ii sunt de ajutor, si pe toate ostile lui, ii voi risipi in toate vanturile, si voi scoate sabia dupa ei.
Ii voi risipi. Capturarea imparatului urma sa aiba ca rezultat imprastierea resturilor ostirii.
12:15 Atunci vor sti ca Eu sunt Domnul, cand ii voi imprastia printre neamuri, si ii voi risipi in felurite tari.
Vor sti. Gramatical expresia aceasta s-ar putea referi fie la pagani, fie la israeliti, dar intrucat expresia ,,voi [sau ,,ei”] trebuie sa stiti ca Eu sunt Domnul” (capitolul 5,13; 6,7; etc.) este un refren, care reapare constant, al acestor profetii care se refera la israeliti, probabil ca tot la ei se refera si aici.
12:16 Dar voi lasa din ei vreo cativa oameni care vor scapa de sabie, de foamete si de ciuma, ca sa istoriseasca toate uraciunile lor printre neamurile la care vor merge, si sa stie ca Eu sunt Domnul.
Vreo cativa oameni. Literal ,,barbati ai numarului”, adica, oameni lesne de numarat. Acesti supravietuitori, povestind experienta rusinii lor, urmau sa faca pe pagani sa stie ca nu slabiciunea Dumnezeului lui Israel pricinuise grozava nenorocire si supunere a poporului Sau, ci esecul lui Israel de a implini destinul lui divin.
12:17 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvantul Domnului. Vezi comentariul la cap. 6,1.
12:18 Fiul omului, iti vei manca painea tremurand, si iti vei bea apa cu neliniste si groaza.
Tremurand. Mai devreme (capitolul 4,16) Ezechiel prezisese o inspaimantatoare criza. Acum el trebuia sa demonstreze groaza si necazul asediului ce urma sa aiba loc neaparat.
12:19 Spune poporului din tara: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu, despre locuitorii Ierusalimului din tara lui Israel: Ei isi vor manca painea cu neliniste, si isi vor bea apa cu groaza; caci tara le va fi jefuita de tot ce are, din pricina silniciei tuturor celor ce o locuiesc.
Poporului din tara. Fara indoiala, unele dintre rostirile profetice ale lui Ezechiel au ajuns la urechile locuitorilor lui Iuda. Dar prezicerile nu erau lipsite de importanta pentru exilati, dintre care multi asteptau ca ramasita lui Iuda sa supravietuiasca si Ierusalimul sa fie crutat. Profetul i-a informat ca tara lor avea sa fie jefuita de toata plinatatea ei si sa ajunga cu totul pustie si paraginita.
12:20 Cetatile pline cu popor vor fi nimicite, si tara va fi pustiita, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
12:21 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Cuvantul Domnului. Vezi comentariul la cap. 6,1.
12:22 Fiul omului, ce inseamna acest cuvant de batjocura, pe care-l intrebuintati in tara lui Israel: Zilele se lungesc, si toate vedeniile raman neimplinite?
Zilele se lungesc. Locuitorii Ierusalimului sunt descrisi ca luand in ras veridicitatea amenintarilor divine. Raspunsul lor ia forma unei zicale proverbiale. Ei de fapt spun: ,,Timpul trece si nici o prezicere de bine sau de rau nu s-a implinit. Nu este motiv de a astepta o implinire acum”. Atitudinea lor, reflecta tendinta obisnuita a oamenilor pacatosi de a interpreta gresit indelung a rabdare a lui Dumnezeu (vezi Eclesiastul 8,11; Amos 6,3; Matei 24,48; 1Tesaloniceni 5,3). Batjocoritorii din zilele de pe urma exprima un refren asemanator: ,,Unde este fagaduinta venirii Lui?... toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii” (2Petru 3,4).
12:23 De aceea spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Voi face sa inceteze acest cuvant de batjocura, si nu se va mai intrebuinta in Israel. De aceea spune-le: Se apropie zilele, si toate vedeniile se vor implini!
Se apropie zilele. Zilele viitoare urmau sa aduca implinirea grabnica a fiecarui cuvant cu privire la nenorocirile pe care le prezisese Ezechiel.
12:24 Caci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici prorociri inselatoare, in mijlocul casei lui Israel!
Vedenii mincinoase. Profetii mincinosi prezisesera prosperitate si grabnica revenire a captivilor din Babilon. Adevaratii profeti prezisesera o robie de lunga durata, o grea pierdere de vieti si o cetate si un Templu distruse si pustiite. Batjocoritorii, probabil argumentau ca prezicerile lui Ezechiel erau la fel de mincinoase cum declarase el sa sunt acelea ale profetilor mincinosi. Dumnezeu urma sa raspunda efectiv la argumentatia lor, si sa convinga pe acesti profeti mincinosi de inselaciunea ghicitoriei lor, si pe acesti batjocoritori de argumentele lor ilogice, aducand grabnica implinire a nenorocirii prezise.
12:25 Caci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va implini, si nu va mai fi amanat; da, in zilele voastre, casa de indaratnici, voi rosti un cuvant si-l voi implini, zice Domnul, Dumnezeu.
In zilele noastre. Nu asupra unui neam viitor, ci asupra generatiei care traia atunci urmau sa vina efectele viziunii.
12:26 Cuvantul Domnului mi-a vorbit apoi astfel:
Verset ce nu a fost comentat.
12:27 Fiul omului, iata, casa lui Israel zice: Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape sa se implineasca, si proroceste pentru vremuri departate!
Vremuri departate. Noua exprimare este indreptata impotriva unei categorii care apare, cel putin, ca recunoscand pe Ezechiel ca profet. Sau s-ar putea ca trecerea de timp sa fi modificat limbajul impotrivitorilor. In loc de a spune ca, vedeniile raman neimplinite, ei imping implinirea departe in viitor. Domnul intampina ideea amanarii spunand poporului ca nimic din cea spus El nu va fi prelungit. Atitudinea aceasta este tipica pentru atitudinea multora care asteapta a doua venire a lui Isus. Desi nu prin cuvinte, ci prin fapte, ei zic: ,,Stapanul meu zaboveste sa vina” (vezi Matei 24,48). Candva, si curand, cu graba inspaimantatoare si de care nu se poate scapa, sfarsitul se va napusti asupra lor si odata cu el implinirea fiecarei viziuni.
Se poate ridica intrebarea: ,,Dar de ce aceasta intarziere aparenta in ce priveste venirea lui Isus? Au dat gres cuvintele Domnului? Nicidecum! Trebuie sa se tina minte ca fagaduintele si amenintarile lui Dumnezeu sunt intemeiate pe conditii” (Ev. 695).
Avem nevoie sa reamintim doar cateva afirmatii din partea scriitorilor biblici pentru a arata ca ei totdeauna considerau timpul ca foarte scurt. Pavel le scria corintenilor: ,,Iata ce vreau sa spun fratilor: de acum vremea s-a scurtat” (1Corinteni 7,29). In epistola lui catre Romani, el spunea: ,,Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua” (Romani 13,12). Prin vazatorul de pe insula Patmos, Isus Insusi marturisea: ,,Vremea este aproape” (Apocalips 1,3) si ,,Iata, Eu vin curand” (capitolul 22,6.7). totusi, atat Pavel cat si Ioan de asemenea au prezis clar anumite evenimente care trebuie sa aiba loc inainte de venirea lui Isus (vezi comentariul la 2Tesaloniceni 2,1-5; Apocalips 1,3).
Este adevarat ca Hristos n-a venit asa de curand cum nadajduia la inceput ramasita poporului Sau, pe temeiul profetiei implinite. Ca era posibil ca Hristos sa fi venit mai inainte a fost afirmat in repetate randuri (DA 633, 634; GC 458; 6T 450; 8T 115, 116; 9T 29). Motivul amanarii este expus mai departe in aceste cuvinte: ,,Indelunga noapte a intunericului este grea dar dimineata este amanata in indurare, deoarece daca Domnul ar veni, atat de multi ar fi gasiti nepregatiti. Dorinta lui Dumnezeu ca poporul Sau sa nu piara a fost pricina unei amanari atat de indelungate” (2T 194).
Aceasta este in armonie cu declaratia apostolului in 2Petru 3,9. Acelasi scriitor adauga ca este de datoria crestinului de a grabi venirea lui Isus (v. 12). Comentariul divin asupra temei acestui text zice: ,,Este privilegiul fiecarui crestin, nu numai de a astepta ci si de a grabi venirea Domnului nostru Isus Hristos” (8T 22).
Va veni un ceas de la care timpul nu va mai fi prelungit. ,,Ea [venirea lui Isus], nu va intarzia peste timpul in care solia sa fie dusa la toate natiunile, limbile si popoarele” (Ev 697). Cand Dumnezeu socoteste ca momentul este potrivit, El aduce evenimentele care vor precipita sfarsitul ,,mult mai repede decat oamenii asteapta” (GC 631).
Cu toate acestea, timpul precis al celei de a doua Lui veniri nu poate fi cunoscut. Si nici n-ar trebui ca oamenii sa faca ipoteze cu privire la timpul precis. Minunat sfat s-a dat in cuvintele urmatoare: ,,Voi nu veti fi in stare sa spuneti ca El va veni peste unul, doi sau cinci ani si nici nu trebuie sa amanati venirea Lui afirmand ca ea nu va avea loc in decurs de zece sau douazeci de ani. E datoria poporului lui Dumnezeu sa aiba candelele pregatite si arzand, sa fie ca niste oameni care asteapta Mirele, cand se intoarce de la nunta” (Ellen G. White, RH, 22 martie 1892).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
2 COL 104; 9T 27
21–28GC 392; PK 450
22 DA 31; PK 700
27, 28 Ed 184
12:28 De aceea spune-le: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Nu va mai fi zabava in implinirea cuvintelor Mele; ci cuvantul, pe care-l voi rosti, se va implini, zice Domnul, Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.