11:1 Duhul m-a rapit, si m-a dus la poarta de rasarit a Casei Domnului, care cauta spre rasarit. Si iata ca la intrarea portii, erau douazeci si cinci de oameni; si in mijlocul lor am vazut pe Iaazania, fiul lui Azur, si pe Pelatia, fiul lui Benaia, capeteniile poporului.
M-a rapit. Evenimentele din capitolul 11 nu urmeaza cronologic dupa acelea din capitolele 9 si 10. Viziunea pare ca se intoarce ca sa dea amanunte in plus cu privire la starea morala a conducatorilor Ierusalimului.
Poarta de rasarit. Locul la care Ezechiel a vazut ca se duc heruvimii (capitolul 10,19).
Douazeci si cinci de oameni. Acelasi numar de persoane pe care el le vazuse ca se inchinau soarelui in curtea dinlauntru (capitolul 8,16), dar probabil nu aceeasi grupa. Aceia erau poate preoti (vezi comentariul la cap. 8,16), in timp ce acestia pare sa fi fost conducatori civili. Totusi, dovada unei deosebiri nu este concludenta.
Iaazania. Numele inseamna: ,,Iehova asculta”. Unii au sugerat ca din cauza semnificatiei lor numele date aici, erau menite sa scoata in evidenta falsele nadejdi cu care poporul se insela singur. Azur, pare ca inseamna ,,cineva ajutat”; Pelatia inseamna ,,Iehova elibereaza”; si Benaia, ,,Iehova zideste”. Daca semnificatia numelui este punctul de accentuare, moartea brusca a lui Pelatia se poate sa fi fost selectionata. Pe de alta parte, Iaazania si Pelatia se poate sa fi fost selectionati numai pentru ca erau conducatori bine cunoscuti ai apostaziei.
11:2 Si Domnul mi-a zis: Fiul omului, acestia sunt oamenii care fac planuri nelegiuite, si dau sfaturi rele in cetatea aceasta!
Verset ce nu a fost comentat.
11:3 Ei zic: Nu este inca vremea potrivita ca sa zidim case! Cetatea este cazanul, si noi suntem carnea.
Nu este inca vremea. Ebraica acestei expresii pe jumatate proverbiale este atat de concis exprimata incat este obscura. Pasajul spune literal: ,,Nu aproape de a zidi case. Ea [cetatea] cazanul, noi carnea.” S-ar putea sa fie o referire batjocoritoare la solia pe care Ieremia o trimisese captivilor din Babilon sa zideasca case si sa se aseze confortabil, deoarece timpul Captivitatii urma sa fie lung. Solia aceasta maniase pe multi dintre cei captivi, si ei au trimis scrisori la Ierusalim cerand ca Ieremia sa fie pedepsit (Ieremia 29,24-28). Zicala conducatorilor era probabil in contradictie cu solia lui Ieremia, care declara: ,,Timpul de a zidi case pentru o lunga captivitate nu este aproape. ”
Unii cred ca referirea se face la conducatorii razvratiti din Ierusalim, care, ignorand avertismentul lui Ieremia cu privire la nimicirea neaparata a cetatii, continuau sa faca planuri pentru lucrari de zidire in cetatea blestemata.
Metafora cu cazanul pare sa fie imprumutata din Ieremia (vezi Ieremia 1,13). Intelesul poate fi acela ca, dupa cum un cazan apara carnea din el de foc, tot asa zidurile cetatii urmau sa apere pe locuitori de ostirea haldeilor. LXX are expresia aceasta in forma unei intrebari care asteapta raspuns pozitiv: ,,Nu e timpul aproape de a zidi case?” Atitudinea exprimata in felul acesta reflecteaza lamurit fala plina de incredere in sine a locuitorilor Ierusalimului (vezi Ieremia 28,3). Ieremia sfatuise pe iudeii care erau in cetate, sa iasa si sa se predea haldeilor (Ieremia 21,9). Ei lapadau acest sfat cu obraznicie, alegand sa ramana in ,,cazan”. Gandul acesta se incadreaza in contextul capitolului, deoarece naratiunea merge mai departe si arata ca acest ,,privilegiu” le va fi tagaduit. Mai este posibil ca metafora sa insemneze ca asa cum ,,cazanul” este locul unde trebuie sa fie ,,carnea”, tot asa Ierusalimul este locul unde trebuie sa fie locuitorii lui – dand a se intelege ca ei vor ramane acolo. Compara Ieremia 13,12.
11:4 De aceea proroceste impotriva lor, proroceste, fiul omului!
Verset ce nu a fost comentat.
11:5 Atunci Duhul Domnului a cazut peste mine, si mi-a zis: Spune: Asa vorbeste Domnul: Astfel vorbiti voi, casa lui Israel! Si ce va vine in gand, stiu foarte bine!
Stiu foarte bine. Datorita atotstiintei Lui, Dumnezeu cunoaste tintele, dorintele si motivele reale care stau la baza faptelor interne (vezi 1Cronici 28,9; Proverbe 15,11; Ieremia 17,10).
11:6 Ati facut o multime de omoruri in cetatea aceasta, si ati umplut ulitele cu cei ucisi.
Omoruri. Probabil numite asa din cauza executiilor savarsite fara aprobarea de la Dumnezeu. S-ar putea sa fie si o referire la cei ucisi datorita atrocitatilor Babilonienilor. Din cauza decaderii lor morale si religioase, conducatorii Ierusalimului erau raspunzatori pentru aceasta macelarire.
11:7 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Mortii vostri pe care i-ati intins in mijlocul cetatii acesteia, sunt carnea, si ea este cazanul; dar voi veti fi scosi afara din ea.
Mortii... sunt carnea. Poporul se falea cu ocrotirea cetatii lor, si nu aveau intentia de a asculta de indrumarile lui Ieremia de a parasi cetatea si de a se preda haldeilor (Ieremia 21,9). Dar avertizarea solemna a lui Ezechiel era ca numai aceia pe care ei ii ucisesera ar avea privilegiul acesta de a ramane inauntrul cetatii. Cei vii urmau sa sufere nenorocirea lor afara de zidurile cetatii.
11:8 Va temeti de sabie, dar Eu voi aduce sabie peste voi, zice Domnul, Dumnezeu.
Verset ce nu a fost comentat.
11:9 Va voi scoate din cetatea aceasta, va voi da in mainile strainilor, si voi implini judecatile mele impotriva voastra!
Verset ce nu a fost comentat.
11:10 Veti cadea loviti de sabie, va voi judeca la hotarul lui Israel, si veti sti ca Eu sunt Domnul.
Veti cadea. Implinit efectiv atunci cand generalul lui Nebucadnetar, dupa capturarea Ierusalimului, a dus poporul tarii la imparat la Ribla, un oras cam la 10 mile la sud de Cades. Acolo, Nebucadnetar a rostit judecata asupra captivilor, a ucis pe fiii lui Zedechia inaintea ochilor regelui, si a recrutat pe altii. Dupa ce fusese orbit, Zedechia si ramasita au fost transportati la Babilon (vezi 2Regi 25,6. 7).
11:11 Cetatea aceasta nu va fi cazanul vostru, si voi nu veti fi carnea din el: ci la hotarul lui Israel va voi judeca!
Verset ce nu a fost comentat.
11:12 Si veti sti ca Eu sunt Domnul, ale carui porunci nu le-ati urmat, si ale carui legi nu le-ati implinit, si ati lucrat dupa obiceiurile neamurilor care va inconjoara.
Verset ce nu a fost comentat.
11:13 Pe cand proroceam eu, a murit Pelatia, fiul lui Benaia. Eu am cazut cu fata la pamant, si am strigat cu glas tare: Ah! Doamne Dumnezeule, vrei sa nimicesti Tu si ce a mai ramas din Israel?
A murit. Ezechiel a vazut moartea lui Pelatic numai in viziune, dar incidentul era fara indoiala prevestitor. Compara moartea lui Hanania (Ieremia 28,17).
11:14 Si Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
Si cuvantul. Apare a fi continuare a profetiei anterioare, un raspuns la mijlocirea profetului. Descrierea departarii ulterioare a formatiei heruvice (versetul 22,23) leaga lamurit solia aceasta cu cea precedenta (vezi cap. 10,18. 19).
11:15 Fiul omului, fratii tai, da, fratii tai, cei din robie, si toata casa lui Israel, sunt aceia despre care zic locuitorii Ierusalimului: Ei sunt departe de Domnul, tara ne-a fost data noua in stapanire!
Fratii tai. Adica aceia care erau cu Ezechiel in exil.
Cei din robie. Sau ,,Rudenie” . Ebraica, ge’ullah, un cuvant care se refera la datoriile lui go’el, ruda de sange care lua asupra sa cauza rudei sale apropiate (Levitic 25,25. 48; vezi comentariul la Rut 2,20).
Ei sunt departe de Domnul. Sau ,,Despartiti-va” . O expresie de incredere aroganta, lipsita de simpatie pentru cei exilati. Locuitorii Ierusalimului dadeau pe fata o atitudine de ,,sunt mai sfant ca tine” fata de cei care erau exilati in Babilon.
11:16 De aceea spune despre ei: Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: Daca-i tin departati printre neamuri, daca i-am risipit in felurite tari, totusi le-am fost un Templu pentru catava vreme, in tara in care au venit.
Un Templu pentru catava vreme. Sau ,,Un sanctuar mic” . Sau ,,un sanctuar pentru [putin]”. Cuvantul tradus prin ,,mic” poate fi adverb sau adjectiv. Ideea de ,,un sanctuar pentru putina vreme” pare sa fie sensul intentionat aici. Dumnezeu inca aprecia ramasita Sa. Prin ei, El planuia sa-Si realizeze intentiile. El urmarea ca robia sa fie o disciplina izbavitoare pentru a conduce pe poporul Sau inapoi la Sine, ca o miscare pregatitoare care sa deschida cartea pentru implinirea intentiilor Sale mult amanate.
11:17 De aceea sa le spui: Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: Va voi strange din mijlocul popoarelor, va voi aduna iarasi din tarile in care sunteti risipiti, si va voi da tara lui Israel.
Va voi da. Laudarosii aroganti vor fi indepartati si exilati pe care ei ii dispretuiau urma sa fie readunati si sa posede tara (vezi Numeri 14,3.31.32).
11:18 Si cand vor veni in ea, vor scoate de acolo toti idolii si toate uraciunile.
Vor scoate. Istoriceste, lucrul acesta a fost partial implinit in scarba cu care iudeii au primit idolatria dupa inapoierea lor din captivitate. Dar intentiile lui Dumnezeu depaseau cu mult lucrul acesta. In v. 18-21, Dumnezeu schiteaza planurile Sale pentru viitorul noului stat Israel. Pasajul acesta este o previziune a starilor asa cum urmau ele sa fie, daca Israel primea si implinea programul divin.
11:19 Le voi da o alta inima, si voi pune un duh nou in voi. Voi lua din trupul lor inima de piatra, si le voi da o inima de carne,
O alta inima. Unitatea de scop si de actiune urma sa caracterizeze pe noul Israel al lui Dumnezeu. Din nefericire esecul lui Israel a impiedicat implinirea acestei fagaduinte. Isus S-a rugat ca binecuvantarea sa se poata implini in biserica Crestina. Rugaciunea a fost realizata pe scurt in biserica primara, a carei multime ,,era o inima si un suflet” (Fapte 4,32). Din nefericire, unitatea a fost de scurta durata. Lupi rapitori, care nu crutau turma, s-au varat inauntru si au sfasiat pe credinciosi (Fapte 20,29). De atunci mereu a fost dezbinare in lumea crestina, o stare care va continua pana cand, la revenirea Domnului, ,,vom ajunge toti la unirea credintei” (Efeseni 4,13).
Inima de piatra. Experienta cu inima schimbata devine experienta nasterii din nou, mai pe deplin descoperita in Noul Testament (Ioan 3,3-8; etc.; vezi ML 24), desi in nici un caz nu este aplicabila numai la Era Crestina. Mijloacele lui Dumnezeu de mantuire au fost aceleasi in toate vremurile, dar a avut loc o dezvaluire treptata a planului divin; nu ca Dumnezeu tine pe oameni in necunostinta spre dezavantajul lor, dar lipsa lor de bunavointa de a primi descoperirile din cer adesea pun o stavila la ceea ce Dumnezeu poate sa descopere. Raze pretioase respinse fac cu neputinta trimiterea de lumina suplimentara. Acesta a fost cazul cu Israel. Daca exilatii care se reintorceau ar fi intrat pe deplin in experienta descrisa aici, s-ar fi dat din ce in ce mai multa lumina. Din nefericire, ei au fost multumiti cu restrictiile schiloditoare puse de interpretarile pe care ei le dadeau vechiului legamant si in felul acesta lumina mai deplina a Evangheliei a venit numai odata cu Mesia.
11:20 ca sa urmeze poruncile Mele, sa pazeasca si sa implineasca legile Mele; si ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor.
Sa urmeze poruncile Mele. Numai aceia care au o inima innoita prin har dumnezeiesc pot pastra legea lui Dumnezeu, ,,fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna” (Romani 8,7). Fagaduinta unei puteri intaritoare prin locuirea launtrica a Duhului era o caracteristica a legamantului vesnic al lui Dumnezeu cu omul. Israel nu izbutise sa priceapa punctul acesta. Oamenii credeau ca mantuirea putea sa fie asigurata prin propriile lor eforturi. Ei refuzasera de a se supune ,,neprihanirii [dreptatii] pe care o da Dumnezeu” (Romani 10,3). Ei nu vedeau nici o nevoie dupa un Mantuitor, nici o nevoie de pocainta. Ei au respins cu totul in chip dispretuitor experienta care singura i-ar fi facut in stare sa tina legea Lui.
Eu voi fi Dumnezeul lor. Dumnezeu planuia ca experienta glorioasa descrisa aici sa fie realizata dupa intoarcerea din captivitatea Babiloniana. Din cauza ca exilatii care s-au inapoiat nu au implinit conditiile legamantului celui nou pe care se baza prosperitatea lor spirituala, fagaduinta nu s-a implinit niciodata. Fagaduintele lui Dumnezeu sunt intemeiate pe conditii. Totusi ceea ce Dumnezeu s-a putut realiza prin samanta literala a lui Israel, El o va realiza prin samanta spirituala (Romani 9-11). Implinirea finala a acestei perspective glorioase va avea loc la finele mileniului (Apocalips 21,3).
11:21 Dar acelora a caror inima simte placere fata de idolii si uraciunile lor, le voi intoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.
A caror inima. Raspunderea omeneasca, datorita puterii de alegere, va face ca unii sa alerge dupa ,,lucruri uracioase”. Dumnezeu ar vrea ca toti sa fie mantuiti, dar El nu forteaza vointa. In consecinta, cei care sunt pierduti vor pieri ca rezultat al propriei lor alegeri si nu ca o greseala a harului lui Dumnezeu.
11:22 Dupa aceea, heruvimii si-au intins aripile, insotiti de roti, si slava Dumnezeului lui Israel era sus deasupra lor.
Heruvimii. Compara capitolul 10,18.19.
11:23 Slava Domnului s-a inaltat din mijlocul cetatii, si s-a asezat pe muntele de la rasaritul cetatii.
Muntele. Probabil muntele care mai tarziu a fost cunoscut sub numele de Muntele Maslinilor, un sir de patru varfuri inaltandu-se cam la 2.700 de picioare deasupra nivelului marii dincolo de valea Chedron spre rasarit de Ierusalim. Cetatea insasi are o altitudine de 2.550 picioare. Locul unde slava dumnezeiasca s-a odihnit dupa ce s-a departat din Templu (DA 829) a fost locul de unde mai tarziu Isus ,,a privit cetatea, si a plans pentru ea” [KJV] (Luca 19,37-41). De aici a vestit El a doua distrugere a cetatii rasculate si incapatanate (Matei 24) si a proclamat semnele celei de a doua Lui veniri. De pe acelasi munte El a facut vizibila inaltarea Lui la cer (Luca 24,50.51; Fapte 1,11.12). Pe aceasta inaltime va cobori Noul Ierusalim (Zaharia 14,4.5.9; vezi GC 662, 663).
11:24 Pe mine insa m-a rapit Duhul si m-a dus iarasi, in vedenie, prin Duhul lui Dumnezeu, in Haldea, la prinsii de razboi. Si astfel vedenia, pe care o avusesem, a pierit de la mine.
In vedenie. Vezi comentariul la cap. 8,3.
11:25 Apoi am spus prinsilor de razboi toate lucrurile, pe care mi le descoperise Domnul.
Am spus prinsilor. Batranii lui Iuda (capitolul 8,1) probabil asteptasera pana ce Ezechiel a iesit din viziune si erau astfel de fata si pregatiti sa primeasca comunicarea de la Domnul.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 19 CH 500; TM 261; SL 90; 5T 218; 8T 136