1:1 In al treizecilea an, in a cincea zi a lunii a patra, pe cand eram intre prinsii de razboi de la raul Chebar, s-au deschis cerurile, si am avut vedenii dumnezeiesti.
Al treizecilea an. Cu exactitatea caracteristica unui istoric credincios, Ezechiel isi incepe dizertatia profetica printr-o datare ingrijita a evenimentelor despre care e vorba. Era al treizecilea an. Totusi el nu specifica evenimentul aparte care marcheaza inceputul acestei perioade. Multi cred ca el se refera la al 30-lea an al vietii lui. Varsta de 30 de ani era insemnata din privinta faptului ca la aceasta varsta tineretul evreu era considerat la varsta maturitatii. Acesta era anul in care Levitii de obicei isi incepeau serviciul la Templu (Numeri 4,3). In anul al XXX-lea sau in jurul acestui an, atat Domnul Isus cat si Ioan Botezatorul si-au inceput lucrarea lor publica (vezi Matei 3,1).
Intrucat acest an, al 30-lea, este egalizat cu anul al V-lea al captivitatii lui Ioiachim, 593/592 (Ezechiel 1,2), intaiul an al celui de-al XXX-lea, ar fi 622/621, al XVIII-lea in al Regelui Iosia, un an extrem de semnificativ deoarece atunci a fost descoperita cartea legii in Templu (2Regi 22,3-8). Evenimentul acesta a marcat inceputul unei reforme care, daca ar fi fost continuata cu succes, ar fi contribuit mult ca sa se schimbe istoria viitoare a lui iuda. Este posibil ca Ezechiel sa fi avut in minte acest important incident cand a fixat al 30-lea an.
Luna a patra. Numerotata de la luna de primavara Nisan, indiferent daca anul calendaristic era socotit din primavara sau din toamna (Vol. II, p. 108-110, 116). Luna a 4-a ar incepe in iunie sau iulie al nostru, 593 sau 592 (vezi comentariul la v. 2).
Intre prinsii de razboi. Adica Ezechiel era in mijlocul unei regiuni unde erau colonizati captivii. Viziunea aceasta i-a fost data in particular si urma ca mai tarziu sa fie prezentata public (capitolul 3,1.4).
Chebar. Raul acesta a fost identificat de catre comentatorii cei mai timpurii cu Habor, modernul Nahr el-Khábur in Mesopotamia de Nord. Dificultatea in ce priveste vederea aceasta era ca raul acesta nu era in ,,tara haldeilor” (versetul 3). Totusi, sapaturi recente facute la Nippur, in Babilonia insasi, au dezvelit dovezi ale unei colonii de Iudei in tinutul acela in aproximativ secolul al VII-lea pana in al V-lea i.Hr. Prin vecinatate curgea unui din marile canale babiloniene cunoscut ca Nôru Kahari care este probabil raul la care se refera Ezechiel aici.
Vedeniile dumnezeiesti. Acestea erau nu numai vedenii date de Dumnezeu ci manifestari ale slavei divine pentru ochiul profetic. Astfel de revelatii sunt numite teofanii. Ele adesea insotesc chemarea unui profet. Astfel, Isaia tremura in fata descoperirii inspaimantatoare a tronului inalt si inaltat (Isaia 6,1); Moise a privit slava in tufisul care ardea (Exod 3,2); apostolul Ioan a vazut pe cineva ca Fiul omului umbland prin mijlocul sfesnicelor de aur (Apocalips 1,13). Care era scopul acestor aratari ale lui Dumnezeu? Ele pot fi privite ca mari introduceri prin care Dumnezeu initiaza pe profet intr-un nou domeniu de cunostinte si intelegere, o noua era de experiente, o noua faza de raspundere. In capacitatea lor de profeti, de la acesti soli se astepta sa vorbeasca plini de convingere cu privire la cele dumnezeiesti. Simplele lor presupuneri intelectuale nu ar fi avut valoare. Ei ar fi trebuit sa vorbeasca despre lucruri vazute efectiv. Era un avantaj pentru ei sa fie in stare sa spuna impreuna cu Isaia: ,,Am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor” (Isaia 6,5).
Atat de impresionat a fost Ezechiel de viziunea slavei divine incat el a notat timpul precis. Era ziua a 5-a a lunii a 4-a a anului al 5-lea al captivitatii lui Ioiachim (versetul 2). Crestinii fac bine daca noteaza si reamintesc adesea interventiile speciale ale Providentei divine si ale revelatiilor neobisnuite ale prezentei divine din experienta lor.