1:10 Cat despre chipul fetelor lor era asa: inainte, toate aveau o fata de om; la dreapta lor, toate patru aveau cate o fata de leu, la stanga lor, toate patru aveau cate o fata de bou, iar inapoi, toate patru aveau cate o fata de vultur.
Chipul fetelor. Era un singur trup la fiecare din fapturile acestea, dar fiecare avea patru fete. Fetele erau de cele patru parti, asa ca fiecare din cele patru fapturi priveau in acelasi timp in toate cele patru directii.
Intrucat profetul nu interpreteaza simbolurile viziunii, si Scripturile in alta parte nu explica in mod expres semnificatia acestor fete, noi putem doar sa emitem ipoteze cu privire la semnificatia specifica a simbolurilor. Comentatorii au sugerat diferite idei, ca de pilda: 1) Fata de om este simbolul cel mai inalt al Celui Vesnic; leul, un simbol al suveranitatii; boul, de asemenea un fel de suveranitate, impreuna cu un simbol natural al fortei puse in slujba unor lucrari omenesti, si vulturul, o emblema a puterii regale. 2) Fetele sunt simboluri ale celor patru evanghelisti. Vedere aceasta a fost prezentata de Parintii Bisericesti, Irineu fiind unul dintre cei dintai care a inaintat o astfel de teorie, leul uneori este identificat cu Matei si omul cu Marcu, si viceversa. Boul si vulturul sunt atribuite uniform respectiv lui Luca si Ioan. Dar interpretarea aceasta are numai o temelie imaginara. 3) Dupa traditia iudaica tarzie, cele patru forme, luand ordinea lui Ezechiel, sunt steagurile purtate in mod normal de semintia lui Ruben, Iuda, Efraim si Dan, cand tabarau in pustie (Numeri 2,2). Nu poate fi dovedit faptul ca intr-adevar acestea erau simbolurile antice. Chiar daca sar putea sa fi fost asa, este greu sa vedem vreo legatura intre steaguri si scopurile pedagogice ale viziunii.
Cand se face o incercare de a interpreta aceste patru fapturi vii, e bine sa nu se uite faptul ca, in profetia simbolica, profetul vede reprezentari ale realului si nu realitatea insasi. Aceste reprezentari pot fi asemenea realitatii; insa adesea ele nu sunt. Adesea actorii dintr-o drama profetica au o infatisare foarte mult deosebita de fiintele sau miscarile pe care le reprezinta. Astfel ingerii por sustine parti care mai tarziu sa fie indeplinite de oameni. Un inger a reprezentat actiunea poporului advent in cadrul unei viziuni a dezamagirii (Apocalips 10,1-11; comp. Apocalips 14,6-12). Fiare si balauri caricaturizati sunt folositi pentru a dramatiza roluri ale natiunilor si ale puterilor supranaturale (vezi Daniel 7; 8; Apocalips 12; 13; 17). Intr-o imprejurare, Isus e prezentat simbolic cu o rana de cutit sangeranda, si cu sapte coarne si sapte ochi (Apocalips 5,6). Nimeni nu ar trace concluzia nici macar pentru o clipa ca aceasta era o incercare de a reprezenta infatisarea lui Isus. Intr-o viziune a celei de a doua veniri Isus este aratat calarind pe un cal alb, imbracat intr-un vesmant muiat in sange si avand o sabie in gura. Aici din nou nu e scopul viziunii de a prezenta infatisarea reala la data marelui eveniment culminant al istoriei (Apocalips 19,11-15). Trebuie avuta mare grija pentru a nu interpreta literal un profet biblic atunci cand nu se intentioneaza literalitatea. Cu un prilej cand a fost ridiculizata de criticii ei, Ellen White a scris: ,,Impotrivitorii mei ridiculizeaza ‘expresia aceea slaba si copilareasca a unor mareti struguri crescand pe fire de argint si firele acestea atasate la tulpini de aur’. . . Eu nu afirm ca strugurii cresteau pe fire de argint. Ceea ce eu am privit am descris asa cum mi-a parut. Nu trebuie presupus ca strugurii erau pe fire de argint sau tulpini de aur, ci ca asa era infatisarea lor.” (EGW MS 4, 1883)
In interpretarea profetiei simbolice este un lucru important acela de a permite ca acelasi spirit care a dat viziunea sa fie cel care identifica simbolurile ei. Acolo unde lipseste o astfel de identificare, comentatorul este lasat sa emita ipoteza cu privire la aplicatie; motiv pentru care dogmatismul trebuie sa fie evitat. Mai departe, ca in parabole, diferitele trasaturi ale prezentarilor simbolice au diferite trepte de semnificatie si importanta. O parabola nu trebuie sa fie facuta sa reziste interpretarii pana la cel mai mic detaliu. Lucrul acesta este la fel de adevarat si cu privire la profetia simbolica. Nu trebuie sa fie acordata o importanta egala fiecarui detaliu al tabloului profetic. Se poate ca unele trasaturi sa fie introduse numai pentru a intregi ilustratia. Sau pentru a procura un fundal consistent. Ca in cazul parabolelor, noi trebuie sa aflam care este scopul general al viziunii, si care amanunte ale prezentarii picturale sunt intentionate sa transmita un adevar divin (vezi Vol. III, p. 1111; vezi si COL 244).
Inspiratia nu ne-a lasat in intuneric cu privire la obiectivul de invatatura al viziunii lui Ezechiel cu fapturile vii (vezi PK 535, 536; 5T 751-754; Ed 177, 178).
Afirmatiile la care se face referire aici, prezinta mai intai fundalul viziunii. Prezentarea profetica urmarea sa dea curaj iudeilor intr-un moment cand tara lor zacea in ruine datorita invaziilor succesive iar multi din locuitori se aflau captivi intr-o tara straina. Jefuirea dupa voie din partea natiunilor pagane era interpretata de multi ca si cum Dumnezeu nu mai purta de grija. Oamenii nu izbuteau sa vada mana lui Dumnezeu in cursul istoriei. Ei nu-si dadeau seama de faptul ca un scop divin, superior era la lucru in recentele transformari, asa cum de fapt fusese in toate veacurile. Viziunea a fost data pentru a arata ca o Putere deasupra tuturor lucrurilor avea de-a face cu treburile carmuitorilor si ca Dumnezeu era inca la conducere. Acesta era obiectivul general al viziunii. Astfel orice incercare de interpretare trebuie sa fie consistenta cu acest obiectiv.
Fapturile vii reprezinta fiinte ceresti (vezi 5T 751). Asa dupa cum deja s-a notat, nu trebuie sa ne imaginam ca in slujba lui Dumnezeu sunt fiinte cu patru capete si cu patru aripi. Inspiratia nu cere o astfel de concluzie. Formele alese pentru aceasta prezentare profetica erau fara indoiala intentionate sa simbolizeze soli ceresti in plenitudinea lor de oficii, capacitati si adaptabilitati.