9:16 Dar te-am lasat sa ramai in picioare, ca sa vezi puterea Mea, si Numele Meu sa fie vestit in tot pamantul.
Ca sa vezi. Dumnezeu continua sa explice motivul pentru care n-a nimicit deja pe Faraon, a carui incapatanare atrasese de mult o astfel de pedeapsa. Motivul prezentat aici este dublu: (1) pentru ca Faraon sa poata experimenta si astfel sa ajunga sa recunoasca puterea adevaratului Dumnezeu si sa fie constrans in mod repetat sa-I dea slava lui Iehova; (2) pentru ca numele lui Dumnezeu sa fie facut cunoscut pe tot pamantul. Lucrul acesta a fost adus la indeplinire intru totul si Faraon a fost obligat sa admita nu numai superioritatea puterii lui Dumnezeu, ci si dreptatea Lui (vezi v.27). Grandioasele evenimente care au precedat si au insotit Exodul au ajuns sa aiba faima mondiala. Conform obiceiului lor de a nu raporta intamplarile care le erau adverse, egiptenii n-au lasat nici o urma a experientei Exodului pe monumentele lor. Dar n-au putut opri raspandirea istoriei acestor puternice evenimente la alte natiuni (vezi Exod 15,14; Iosua 2,10, etc.). Si astazi, desi au trecut mai bine de trei milenii de cand s-au intamplat aceste minuni in tara Egiptului, in campia Toan” (Psalmi 72,12), cele intamplate sunt citite in mai mult de o mie de limbi, in orice tara din lume, proclamate de nenumarate mii de predicatori si crezute inca de milioane de evrei si crestini. Ar fi putut fi vreo profetie implinita in mai literal decat aceasta spusa regelui Egiptului?
Timpul viitor folosit de KJV in redarea textului din Exod 9,15.16 (vezi comentariul pentru v.15) a dus la intelegerea gresita a caracterului lui Dumnezeu si a naturii lucrarii Lui cu oamenii. ESTE facut sa para ca Dumnezeu l-a predestinat pe Faraon sa urmareasca politica lui de opozitie fata de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu sa poata beneficia de impietrirea inimii lui. Mai departe, se trage concluzia ca, fie Dumnezeu l-a adus la existenta, fie ca l-a pus pe tronul Egiptului tocmai pentru acest scop si l-a sortit sa actioneze in ciuda vointei divine. Un astfel de amestec este in dezacord cu multe afirmatii clare ale Scripturii, care spun ca Dumnezeu nu predestineaza soarta nici unui om, nici nu constrange vointa omeneasca (vezi Iosua 24,15; Isaia 55,1; Ioan 1,12; 3,16; 7,37; Apocalipsa 22,17; etc.). Ideea din originalul ebraic al v.15 si 16 este exprimata mult mai potrivit astfel: ,,Eu as fi putut sa-Mi intind mana sa te lovesc cu ciuma pe tine si pe poporul tau, si tu ai fi putut fi nimicit de pe pamant; dar te-am lasat sa traiesti cu scopul ca sa vezi puterea Mea, ca Numele Meu sa fie vestit pe tot pamantul” (RSV; vezi Ed. 174-178, 238, 304).