6:1 Domnul a zis lui Moise: Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mana puternica il va sili sa-i lase sa plece; da, o mana puternica il va sili sa-i izgoneasca din tara lui.
Vei vedea acum. Moise n-a primit un raspuns direct la plangerea lui. In loc de aceasta, Dumnezeu a fagaduit din nou eliberarea lui Israel printr-o mana tare. Deoarece Moise nu era acum pregatit sa inteleaga procedeele lui Dumnezeu, n-ar fi slujit nici unui scop folositor sa dea explicatii pentru el. Ca si cand Dumnezeu ii spunea lui Moise, ,,Ce fac Eu tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dupa aceea” (Ioan 13,7). Avand in vedere faptul ca, chiar dupa eliberarea lor miraculoasa din Egipt si dupa marsul lor glorios prin pustiu, in care evreii au vazut atat de multe dovezi ale puterii si indurarii lui Dumnezeu, totusi s-au rasculat de repetate ori impotriva Lui, cu greu ar fi fost ei bucurosi sa paraseasca Egiptul, daca asuprirea sub care traiau in Egipt nu era mult marita. Este un lucru cert ca n-ar fi fost bucurosi sa plece, daca ar fi cunoscut toate evenimentele care ii asteptau. Aceasta explica poate, cel putin in parte, de ce Dumnezeu n-a descoperit tot ce putea despre viitor. Daca ucenicii ar fi stiut dinainte ce-L astepta pe Invatatorul lor si pe ei insisi, se putea ca ei sa nu fi ascultat niciodata de chemarea Lui: ,,Urmati-Ma”. Daca aceia care au acceptat solia adventa inainte de 1844 ar fi stiut despre marea dezamagire si despre anii grei care se aflau in fata, probabil ca niciodata n-ar fi fost o Miscare Adventa.
6:2 Dumnezeu a mai vorbit lui Moise, si i-a zis: Eu sunt Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
6:3 Eu M-am aratat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, ca Dumnezeul Cel Atotputernic; dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca Domnul.
Dumnezeul cel atotputernic. In Raportul Sacru sunt relatari diferite despre descoperirea lui Dumnezeu sub acest nume, ’El-Shaddai, fata de Avraam (Geneza 17,1) si fata de Iacov (Geneza 35,11). Numele intreg nu este folosit de Dumnezeu in nici o descoperire raportata cu privire la Isaac, desi Isaac insusi l-a folosit in binecuvantarea de ramas bun adresata lui Iacov (Geneza 28,3).
N-am fost cunoscut de el sub numele meu ca ,,Domnul”. Intelesul acestei declaratii nu este clar pe deplin. In conformitate cu Geneza 15,7, Dumnezeu Se descoperise lui Avraam ca Iehova, chiar mai inainte de a face cunoscut numele Lui de ’El-Shaddai, Dumnezeul cel Atotputernic. Mai tarziu, El S-a descoperit lui Iacov ca Iehova (Geneza 28,13). Faptul ca Avraam cunostea acest nume este de asemenea evident din numele Iehova-ire pe care l-a dat locului unde a mers sa-l jertfeasca pe Isaac (Geneza 22,14). Iar faptul ca Moise socotea acest nume ca fiind cunoscut de la inceputul istoriei este evident din Geneza 2,4 si 4,1 si 26. De aceea, intelesul aparent al acestei afirmatii nu poate fi intelesul ei adevarat, pentru ca nici un scriitor inspirat nu s-ar contrazice pe sine astfel.
Evreii au considerat intotdeauna ca numele indica fie caracteristicile personale ale celui numit, fie gandurile si emotiile celui care da numele, sau imprejurarile prezente la data atribuirii numelui. Acum, Dumnezeu avea intentia sa Se descopere mai mult decat in trecut, eliberand pe poporul Lui cu ,,mana puternica” (Exod 6,1), primindu-l ca popor al Sau (v.7), incheind legamantul cu ei si dandu-le tara Canaanului (v.4). Avand in vedere acest fapt, se pare ca in versetul 3 Dumnezeu trebuie sa se refere la intelesul cel nou pe care experienta eliberarii il va aduce numelui, mai degraba decat la numele insusi (vezi v.1-7).
O problema asemanatoare apare in Apocalipsa 19,11-16. In v.12 se declara ca ,,nimeni nu stia (greceste ,,stie” ca in RSV)” numele cel nou al lui Hristos, cand El apare calare pe un ,,cal alb”, comandand ostile din cer. Totusi in v.11 El Se numeste ,,Cel credincios” si ,,Cel adevarat” si in v.13 numele Lui este: ,,Cuvantul lui Dumnezeu”. Acestea erau nume prin care Hristos era deja cunoscut in caracter de poporul Sau, cel putin intr-o anumita masura. Cu toate acestea, in v.16 Ioan vorbeste despre Hristos ca ,,Imparatul imparatilor si Domnul domnilor” si descrie in mod specific acest titlu ca un nou ,,nume scris pe care nimeni nu-l stie decat numai El singur” (v.12). Din 1 Timotei 6,15 rezulta clar ca titlul acesta era aplicat la Hristos in trecut, pana in vremurile apostolice. Fara indoiala, declaratia lui Ioan ca ,,nimeni nu stia” numele, se refera nu la titlul in sine, ci mai degraba la rolul cel nou in care apare Hristos in calitate de conducator al poporului Sau asediat, ca sa ,,carmuiasca toate neamurile cu un toiag de fier” (Apocalipsa 12,5; compara cu 19,15).
6:4 De asemenea Mi-am incheiat legamantul Meu cu ei, ca sa le dau tara Canaan, tara calatoriilor lor sfinte, in care au locuit ca straini.
Legamantul Meu. Vezi comentariul pentru Geneza 15,9; 17,7.8; vezi si cap. 26,3; 28,13.
6:5 Acum insa am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i tin Egiptenii in robie, si Mi-am adus aminte de legamantul Meu.
Auzit gemetele. Dumnezeu il asigurase deja pe Moise ca strigatul poporului Sau asuprit ajunsese pana la El (cap. 3,9, compara cu cap. 2,24), dar asigurarea a fost repetata din cauza plangerii lui Moise. El, ca si poporul sau, trebuia sa fie sigur ca Dumnezeu nu i-a uitat, ci ii va sustine in suferinta lor si-i va elibera curand.
6:6 De aceea spune copiilor lui Israel: Eu sunt Domnul: Eu va voi izbavi din muncile cu care va apasa Egiptenii, va voi izbavi din robia lor, si va voi scapa cu brat intins si cu mari judecati.
Mari judecati. Acum se lasa a se intelege ca izbavirea nu putea fi indeplinita prin mijloace pasnice, ci va necesita o desfasurare de forta din partea lui Dumnezeu. Mai inainte fusesera facute deja aluzii la judecatile care aveau sa vina (cap. 3,20; 4,23). Este adevarat ca nu fusesera numite ca atare, cu toate ca Dumnezeu ii fagaduise lui Avraam ca El va judeca acea natiune careia urmasii lui ii vor fi robi (Geneza 15,14). Plagile care aveau sa se abata asupra lui Faraon si asupra poporului sau nu erau simple ,,minuni”, sau ,,semne” in sensul obisnuit, ci si pedepse aplicate unei natiuni mandre si crude de catre un Judecator divin.
6:7 Va voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, si veti cunoaste ca Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, va izbavesc de muncile cu care va apasa Egiptenii.
Eu voi. Dumnezeu a continuat sa faca fagaduinte, adunandu-le ca sa zicem asa, una dupa alta. El avea sa-l faca pe Israel poporul Sau ales, avea sa li Se descopere ca Marele Izbavitor, avea sa-i duca in Tara Fagaduintei, si sa le-o dea ca mostenire. Toate aceste fagaduinte au fost implinite la timpul cuvenit. Izraelitii au fost adoptati in mod oficial ca popor al lui Dumnezeu la Sinai (cap. 19,5.6), unde Dumnezeu a devenit in mod special Dumnezeul lor (cap. 20,1.2).
6:8 Eu va voi aduce in tara, pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov; Eu va voi da-o in stapanire; Eu, Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.
6:9 Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznadejdea si robia aspra in care se aflau, i-au impiedicat sa asculte pe Moise.
I-au impiedicat sa asculte. Izraelitii, asteptand o izbavire grabnica, dar cu atat mai asupriti din cauza amestecului nebinevenit al lui Moise, erau prea deznadajduiti spre a se mai bucura chiar de induratoarele fagaduinte si asigurari pe care Moise a fost insarcinat sa le dea. Ei au refuzat sa-si mai puna increderea in cineva despre care credeau ca-i inselase, unul care a fost in mod evident doar un visator, un idealist, daca nu mai rau. ,,Deznadejdea” a nimicit sufletul lor si ,,robia aspra” a obosit zi de zi trupurile lor, cu rezultatul ca le lipsea atat timpul, cat si vointa sa asculte.
Traducerea samariteana are la v.9 o adaugare care, desi probabil ca nu este scrisa de Moise, aduce o oarecare lumina asupra motivului dezamagirii izraelitilor. In armonie cu o afirmatie a izraelitilor, facuta ceva mai tarziu (cap. 14,12), ea spune: ,,Si ei i-au spus, lasa-ne in pace, si sa slujim egiptenilor, pentru ca este mai bine pentru noi sa slujim egiptenilor, decat sa murim in pustie”.
6:10 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
6:11 Du-te de vorbeste lui Faraon, imparatul Egiptului, sa lase pe copiii lui Israel sa iasa afara din tara lui.
Sa iasa afara din tara lui. In noua insarcinare primita acum de Moise nu mai exista mentiunea despre trei zile de calatorie, ca prima data (cap. 3,18; 5,3). Este facuta o declaratie clara ca fiii lui Israel urmeaza sa paraseasca tara pentru totdeauna. Moise a fost instruit sa apara din nou in fata lui Faraon si sa ceara fara echivoc ca izraelitii sa fie eliberati din robie.
6:12 Moise a raspuns in fata Domnului: Iata ca nici copiii lui Israel nu m-au ascultat: cum are sa m-asculte Faraon pe mine, care n-am o vorbire usoara?
Cum are sa ma asculte Faraon? Plansetele amare ale izraelitilor l-au descurajat pe Moise intratat, incat ca el a refuzat din nou insarcinarea. El facuse voia Domnului si aparuse atat inaintea poporului, cat si in fata regelui, dar suferise o dezamagire amara, deoarece atat poporul, cat si regele au refuzat sa-l asculte. Indata, toata neincrederea in sine de la inceput si impotrivirea sa de a-si lua greaua sarcina a conducerii au revenit.
Vorbire usoara (engleza ,,buze necircumcise”). Aceasta este o expresie tipic ebraica, avand acelasi inteles ca ,,vorbire usoara” din cap. 4,10. Tot asa, ureche ,,netaiata imprejur” (Ieremia 6,10) este o ureche care nu aude si o inima ,,netaiata imprejur” (Ieremia 9,26) este o inima care nu intelege.
6:13 Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron, si le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel si cu privire la Faraon, imparatul Egiptului, ca sa scoata din tara Egiptului pe copiii lui Israel.
Le-a dat porunci. Raspunsul lui Dumnezeu la protestul cel nou al lui Moise nu este raportat. Se pare ca El n-a dat nici un raspuns formal argumentelor lui Moise, ci a dat, mai degraba o insarcinare autoritara care nu prevedea nici un loc pentru refuz. Moise era trimis la izraeliti si la rege, nu cu o cerere sau propunere, ci cu o porunca imperioasa.
6:14 Iata capeteniile familiilor lor. Fiii lui Ruben, intaiul nascut al lui Israel: Enoh, Palu, Hetron si Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben.
Iata capeteniile. La acest punct, Moise intrerupe naratiunea pentru a insera o sectiune asupra genealogiei, in care reia istoria familie lui Israel din punctul in care a lasat-o in cap. 1,5. Organizarea sociala a lui Israel era intemeiata pe triburi, si un raport al diviziunilor si subdiviziunilor diferitelor familii era, din cauza aceasta, importanta. Tinand seama de faptul ca naratiunea ajunsese la un punct de cotitura, acesta a parut un loc potrivit pentru a insera informatiile. Prin ,,casele parintilor” (fathers’ houses) se intelege ,,familii” (vezi 1 Cronici 4,38; 5,13; 7,40; etc.). ,,Capeteniile”
sunt sefii recunoscuti si intemeietori ai diferitelor familii izraelite.
Ai lui Ruben. Cu privire la numele acestor patru fii ai lui Ruben, vezi Geneza 46,9.
6:15 Fiii lui Simeon: Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin si Tohar; si Saul, fiu nascut dintr-o femeie Canaanita. Acestea sunt familiile lui Simeon.
Ai lui Simeon. Cu privire la numele fiilor lui Simeon, vezi comentariul pentru Geneza 46,10.
6:16 Iata numele fiilor lui Levi, dupa spita neamului lor: Gherson, Chehat si Merari. Anii vietii lui Levi au fost o suta treizeci si sapte de ani.
Ai lui Levi. Cu privire la cei trei fii ai lui Levi, vezi comentariul pentru Geneza 46,11.
Dupa spita neamului lor. Expresia aceasta este folosita pentru ca Moise nu se opreste la fiii lui Levi, ci continua cu nepotii, stranepotii si alti descendenti, cu scopul de a stabili legatura exacta a lui Moise si Aaron cu Iacov si cu celelalte semintii.
Anii vietii lui Levi. Ca frate mai mare al lui Iosif, Levi trebuie ca trecuse de varsta de 40 de ani pe vremea coborarii in Egipt, deoarece Iosif era aproximativ de 39 de ani la acea data (vezi comentariul pentru Geneza 27,1). Toti cei trei fii ai lui se nascusera inainte de acea vreme (Geneza 46,8-11). Deoarece el a murit la varsta de 137 de ani, el trebuie sa fi petrecut mai mult de nouazeci de ani ai vietii in Egipt si a supravietuit cu multi ani fratelui sa Iosif, care a murit la varsta de 110 ani (Geneza 50,26). Probabil ca Moise raporteaza lungimea vietii lui Levi, pentru ca Levi era propriul stramos.
6:17 Fiii lui Gherson: Libni si Simei, si familiile lor.
Fiii lui Gherson. Sunt amintiti fiii lui Gherson mai intai pentru ca el era cel mai mare fiu al lui Levi. Libni inseamna ,,cel alb” si poate ca se refera la un ten deschis; Simei poate sa insemne ,,cel ce aude”.
6:18 Fiii lui Chehat: Amram, Itehar, Hebron si Uziel. Anii vietii lui Chehat au fost o suta treizeci si trei de ani.
Fiii lui Chehat. Amram inseamna ,,recolta”; Itehar, ,,ulei proaspat”; Hebron, ,,asociat”; si Uziel, ,,Dumnezeu este taria mea”.
Anii vietii lui Chehat. Chehat, care s-a nascut inainte de coborarea lui Iacov in Egipt (Geneza 46,11), se pare ca a petrecut cea mai mare parte a lungii sale vieti de 133 de ani in Egipt si se poate sa fi continuat sa traiasca in perioada asupririi.
6:19 Fiii lui Merari: Mahli si Musi. Acestea sunt familiile lui Levi, dupa spita neamului lor.
Fiii lui Merari. Mahli inseamna ,,cel placut”, dar intelesul numelui lui Musi este obscur. Meraritii si musitii erau printre cele mai de seama familii levite de pe vremea Exodului (Numeri 3,33; 26,58).
6:20 Amram a luat de nevasta pe matusa sa Iochebed; si ea i-a nascut pe Aaron si pe Moise. Anii vietii lui Amram au fost o suta treizeci si sapte de ani.
Amram. Faptul ca acest Amram este ,,omul din casa lui Levi” amintit in cap. 2,1 nu poate fi pus la indoiala. El era un stranepot al lui Levi. Dumnezeu ii fagaduise lui Avraam ca a patra generatie a acelora care aveau sa mearga in tara asupririi se va intoarce in Tara Fagaduintei (Geneza 15,16). Cele patru generatii ar fi astfel acelea ale lui Levi, Chehat, Amram si Moise.
Iochebed. Avand intelesul de ,,Iehova este glorios”, Iochebed este cel mai timpuriu nume omenesc cunoscut, inrudit cu numele divin Iehova, care apare aici in forma lui prescurtata de ,,IO”.
Matusa-sa. Iochebed, despre care in Exod 2,1 si Numeri 26,59 se vorbeste in termeni generali ca despre o fiica a lui Levi, care ar insemna o oarecare femeie descendenta din Levi, aici este numita matusa lui Amram. De aceea, ea a fost o sora a lui Chehat si o fiica adevarata a lui Levi. Desi o astfel de casatorie era interzisa de legea mozaica (Levitic 18,12), s-ar parea ca era ingaduita in timpurile mai vechi. Nu exista nici un temei de a urma LXX si Vulgata, care traduc cuvantul ,,verisoara” in evidenta opozitie cu cel folosit in ebraica.
Ea i-a nascut. Fiii lui Amram sunt enumerati dupa varsta. Fiind cu trei ani mai in varsta decat Moise (Exod 7,7), Aaron a fost numit primul. Sora lor, Maria, era si mai varstnica (vezi cap. 2,4), dar nu este amintita aici, deoarece numele de femei apar in vechile liste genealogice numai in cazuri exceptionale. Inserarea numelui ei in textul acesta din LXX, Vulgata si un manuscris ebraic, se pare a fi opera unui scrib de mai tarziu.
6:21 Fiii lui Itehar: Core, Nefeg si Zicri.
Fiii lui Itehar. Dintre cei trei fiii ai lui Itehar, fratele lui Amram, mai este amintit in Biblie numai Core (vezi Numeri 16,1; 1 Cronici 6,37). Numele lui inseamna ,,cel plesuv”. Intelesul lui Nefeg este necunoscut; Zicri inseamna ,,amintirea mea”.
6:22 Fiii lui Uziel: Misael, Eltafan si Sitri.
Fiii lui Uziel. Fiii lui Uziel, fratele cel mai mic al lui Amram, sunt amintiti iarasi in istorisire. Misael, nume al carui inteles este nesigur, si Eltafan care inseamna ,,Dumnezeu este ascuns” au fost folositi mai tarziu de Moise pentru a duce afara din tabara trupurile lui Nadab si Abihu (Levitic 10,4). Eltafan, numit Elitafan este amintit in Numeri 3,30ca fiind o capetenie a chehatitilor. Numele lui Sitri inseamna ,,ascunzatoarea mea”. Numele acestor oameni nascuti in timpul severei asupriri din Egipt reflecta sentimentele parintilor lor pe timpul nasterii lor. Eltafan se poate ca s-a nascut intr-un ceas deosebit de intunecat, cand viitorul lui Israel parea cel mai ingrozitor si se parea ca Insusi Dumnezeu Se ascunsese. Sitri, asemenea lui Moise, poate ca s-a nascut in taina si a fost ascuns un oarecare timp.
6:23 Aaron a luat de nevasta pe Eliseba, fata lui Aminadab, sora lui Nahson; si ea i-a nascut pe Nadab, Abihu, Eleazar si Itamar.
Aaron a luat de nevasta pe Eliseba. Numele sotiei lui Aaron inseamna ,,Dumnezeul meu a jurat”. Amminadab, tatal ei, amintit aici pentru prima oara, era un descendent al lui Iuda prin Peret si Hetron si a fost stramosul lui Isus (vezi 1 Cronici 2,3-10; Matei 1,4). Amminadab inseamna ,,poporul meu este binevoitor”.
Nahson. O transliterare a lui Nachashon, din radacina nachashon, ,,sarpe”. Un nachashon era un ,,vrajitor”, adica unul care folosea serpii ca mijloace de ghicire. Nahson era pe vremea aceea ,,mai marele fiilor lui Iuda” (Numeri 2,3).
Ea i-a nascut. Cu privire la soarta celor doi fii mai mari ai lui Aaron care au ajuns cei dintai preoti sub legea levitica de la Sinai, vezi Levitic 10,1.2. Nadab inseamna ,,el este binevoitor”, si Abihu ,,tatal meu este el”.
Eleazar. Eleazar, care inseamna ,,Dumnezeu a ajutat”, a devenit mare preot dupa moartea lui Aaron (Numeri 20,23-28), si slujba de mare preot a fost perpetuata prin descendentii lui (1 Cronici 6,4-15). Moartea lui este relatata in Iosua 24,33.
Itamar. Intelesul numelui fiului celui mai mic al lui Aaron este nesigur. Ca si alti fii ai lui Aaron, Itamar a devenit preot si a fost insarcinat cu socoteala darurilor de bunavoie ale poporului pentru facerea cortului (cap. 28,1; 38,21).
6:24 Fiii lui Core: Asir, Elcana si Abiasaf. Acestea sunt familiile Coritilor.
Fiii lui Core. In rascoala din pustie n-au fost nimiciti toti fiii lui Core (Numeri 26,11). Cei trei fiii amintiti aici au ajuns capetenii ale ,,familiilor Coritilor” ai caror urmasi au fost vestiti cantareti pe timpul lui David (1 Cronici 6,22.23.31; Psalmi 42,1; 44,1; etc.). Asir inseamna ,,prizonier”; ,,Elcana”, ,,Dumnezeu a intemeiat”; Abiasaf, ,,tatal meu a adunat”.
6:25 Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevasta pe una din fetele lui Putiel; si ea i-a nascut pe Fineas. Acestia sunt capeteniile familiilor Levitilor cu familiile lor.
Putiel. Socrul lui Eleazar, neamintit niciunde in alta parte. Prima parte a numelui este egipteana, a doua ebraica, si numele inseamna fie ,,Dumnezeu a dat”, fie ,,consacrat lui Dumnezeu”.
Fineas. Fineas este un nume egiptean. Inseamna ,,negru” si se poate sa fi indicat ca Fineas avea un ten neobisnuit de inchis (compara cu Libni, ,,cel alb”, din Exod 6,17). Prezenta numelor egiptene in cartea Genezei pentru persoane de origine evreiasca este o alta dovada ca acesta este un raport istoric scris de cineva familiar cu Egiptul. Nu este de mirare ca se afla nume egiptene printre izraeliti dupa ce au trait atat de mult timp in Egipt. Astfel de nume ar fi asemanatoare cu numele engleze ale emigrantilor ne-englezi in America. In acele imprejurari este surprinzator a afla atatia izraeliti purtand nume evreiesti, fapt datorat impotrivirii de a accepta obiceiurile, metodele si limba asupritorilor lor.
6:26 Acestia sunt Aaron acela si Moise acela, carora le-a zis Domnul: Scoateti din tara Egiptului pe copiii lui Israel, dupa ostirile lor.
Aaron acela si Moise. Genealogia incheiata, autorul mai adauga o nota cu scopul ca Aaron si Moise amintiti aici (v.20) sunt chiar acei Aaron si Moise carora li s-a dat porunca de a scoate pe copiii lui Israel din Egipt.
6:27 Ei sunt aceia care au vorbit lui Faraon, imparatul Egiptului, ca sa scoata din Egipt pe copiii lui Israel. Acestia sunt Moise acela si Aaron acela.
Ei sunt aceia. Expresia ,,acestia sunt Aaron acela si Moise acela” (v.26) este repetata in v.27 cu o inversiune semnificativa a ordinii numelor. In genealogia propriu-zisa, Aaron este primul, fiind cel mai in varsta din cei doi, dar aici, ca anticipare a istoriei care urmeaza, Moise trece inaintea fratelui sau mai mare, fiind cel numit pe cale divina ca eliberator al lui Israel.
6:28 Cand a vorbit Domnul lui Moise in tara Egiptului,
Cand. Versetele 28-30 sunt o repetare a ideilor din versetele 10-12. Introducand o sectiune genealogica, Moise reia naratiunea de unde a lasat-o in v.12, si repeta ultima sectiune a naratiunii spre a face legatura cu istoria care urmeaza.
6:29 Domnul a zis lui Moise: Eu sunt Domnul. Spune lui Faraon, imparatul Egiptului, tot ce-ti spun.
Eu sunt Domnul. Aceasta este singura deosebire importanta in repetarea v.10-12. Este posibil ca orice descoperire facuta lui Moise era autentificata prin aceste cuvinte de inceput ,,Eu sunt Domnul”, care au puterea acelei expresii de inceput atat de des gasita in declaratiile profetilor de mai tarziu, ,,Asa zice Domnul”. Comentariile lui Ellen G. White
1,2-4 PP 259
9 PP 260
11,12 PP 263
6:30 Si Moise a raspuns inaintea Domnului: Iata ca eu nu vorbesc usor: cum are sa m-asculte Faraon?
Verset ce nu a fost comentat.