4:31 Poporul a crezut. Astfel au aflat ca Domnul cercetase pe copiii lui Israel, ca le vazuse suferinta; si s-au plecat si s-au aruncat cu fata la pamant.
Poporul a crezut. Aceasta a fost o alta dovada despre favoarea divina. Ea sta in contrast izbitor cu obisnuita atitudine de neincredere a izraelitilor, care atat de des ,,n-au crezut in Dumnezeu... si n-au avut incredere in ajutorul Lui” (Psalmi 78,22). Dorinta lor dupa eliberare si manifestarile acestea de putere miraculoasa au dat nastere la un raspuns favorabil din partea batranilor.
Si s-au plecat. Credinta poporului si inchinarea in cadrul careia a fost exprimata au dovedit ca fagaduinta lui Dumnezeu catre parintii lor era inca vie in inimile lor. Cu toate ca credinta lor n-a rezistat la proba urmatoare, totusi, ca prima expresie a simtamintelor lor, ea a facut dovada faptului ca Israel voia sa urmeze chemarea lui Dumnezeu.
Comentariile lui Ellen G. White
1-31 PP 253-257
1,3,4 PP 253
6-8PP 254
10 4T 314
10-14PP 254
14 PP 320
15-17PP 254
16 3T 293
18 PP 255
19 SR 111
21 PP 268
22,23 DA 51; PP 273
24 PP 255
25,26 PP 256
27-31 PP 257