33:1 Domnul a zis lui Moise: Du-te, si porneste de aici cu poporul, pe care l-ai scos din tara Egiptului; suie-te in tara, pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov, zicand: Semintei tale o voi da!
Du-te si porneste de aici. Aceasta declaratie reafirma ce i-a spus Domnul lui Moise in cap. 32,34, dupa ce Moise a mijlocit inaintea lui Dumnezeu pentru a ierta poporul de pacatul facerii vitelului de aur. Dumnezeu va ramane loial fagaduintei facute lui Avraam, Isaac si Iacov (Geneza 12,7; 26,3; 28,13).
33:2 Voi trimite inaintea ta un inger, si voi izgoni pe Canaaniti, Amoriti, Hetiti, Fereziti, Heviti si Iebusiti.
Verset ce nu a fost comentat.
33:3 Suie-te in tara aceasta unde curge lapte si miere. Dar Eu nu Ma voi sui in mijlocul tau, ca sa nu te prapadesc pe drum, caci esti un popor incapatanat.
In tara. Aceste cuvinte continua gandul din v.1 si v.2, fiind in paranteza. Cu iubire, Dumnezeu le spune celor din Israel ca este cel mai bine sa nu mearga cu ei. Daca ar calca din nou legamantul Sau, prezenta Sa ar insemna nimicirea lor completa. Uneori, din mila, Dumnezeu se indeparteaza de noi. El nu Isi impune prezenta (Matei 13,53-58).
33:4 Cand a auzit poporul aceste triste cuvinte, toti s-au intristat; si nimeni nu si-a pus podoabele pe el.
S-au intristat. Izraelitii au inceput sa-si dea seama ce inseamna despartirea de Domnul. ,,Un inger” parea sa nu corespunda sigurantei pe care putea da Dumnezeu Insusi. Ei au exprimat o intristare adanca pentru nelegiuirea lor. Pocainta este o conditie indispensabila pentru redobandirea favorii divine, deoarece fara pocainta nu poate fi nici o mantuire. (Luca 13,5; Fapte 3,19; Apocalipsa 2,5.16). In semn de pocainta si umilinta, izraelitii si-au ,,scos podoabele”. Indepartarea podoabelor implica intristare si reforma (Geneza 35,4; Ezechiel 26,16). Probabil ca barbatii purtau bratari pe brat, la mana si la incheietura piciorului. Ultimele erau purtate de barbatii din Egipt.
33:5 Si Domnul a zis lui Moise: Spune copiilor si lui Israel: Voi sunteti un popor incapatanat; numai o clipa daca M-as sui in mijlocul tau, te-as prapadi. Arunca-ti acum podoabele de pe tine, si voi vedea ce-ti voi face.
Daca M-as sui. Ca raspuns la pocainta vizibila a lui Israel, Dumnezeu i-a asigurat ca nu vor fi parasiti definitiv. Aparenta Sa retinere in a accepta schimbarea inimii lor era cauzata de faptul ca pocainta lor nu era inca suficient de adanca (vezi Osea 6,4; 7,8.14-16). Scopul lui Dumnezeu prin amanare era de a crea in inima lor o dorinta mai adanca de a avea partasie cu El (vezi Ioel 2,12.13; Osea 10,12; DA 200).
33:6 Copiii lui Israel si-au scos de pe ei podoabele, si au plecat de la muntele Horeb.
De la muntele Horeb. Literal, ,,de la muntele Horeb, in continuare”. Aceasta expresie implica faptul ca izraelitii au incetat sa poarte podoabe, cel putin pentru un timp, ca semn al dorintei sincere de a asculta de Dumnezeu.
33:7 Moise a luat cortul lui si l-a intins afara din tabara, la o departare oare care; l-a numit cortul intalnirii. Si toti cei ce intrebau pe Domnul, se duceau la cortul intalnirii, care era afara din tabara.
A luat cortul. Acesta era un cort folosit temporar, pana la finalizarea ,,Cortului Intalnirii” (PP 327). Moise nu putea sa urce mereu pe Muntele Sinai spre a se intalni cu Dumnezeu, deoarece tabara avea nevoie de supravegherea lui, indeosebi in acest timp. Faptul ca acel cort a fost mutat ,,afara din tabara” simboliza indepartarea prezentei lui Dumnezeu din mijlocul poporului, din cauza nelegiuirii lui.
Cortul intalnirii… era afara din tabara. Aici, cei care doreau sa se intoarca la Domnul, putea sa vina intr-o pocainta adevarata, marturisindu-si pacatele si cautand mila lui Dumnezeu.
33:8 Cand se ducea Moise la cort, tot poporul se scula in picioare; fiecare statea la usa cortului sau, si urmarea cu ochii pe Moise, pana intra el in cort.
Cand se ducea Moise. Izraelitii si-au indreptat toata atentia, cu teama si cutremur, asupra Cortului Intalnirii, ca sa vada daca Dumnezeu il va primi pe reprezentantul lor si le va acorda un semn al restabilirii favorii Sale. Insusi faptul ca retragerea prezentei lui Dumnezeu era asa de dureros simtita de popor fagaduia o pocainta sincera.
33:9 Si cand intra Moise in cort, stalpul de nor se pogora si se oprea la usa cortului, si Domnul vorbea cu Moise.
Stalpul de nor. Acest semn, acum familiar pentru popor, era dovada ca Dumnezeu continua sa fie calauzitorul si protectorul lui (cap. 13,21.22).
33:10 Tot poporul vedea stalpul de nor oprindu-se la usa cortului; tot poporul se scula si se arunca cu fata la pamant la usa cortului lui.
Verset ce nu a fost comentat.
33:11 Domnul vorbea cu Moise fata in fata, cum vorbeste un om cu prietenul lui. Apoi Moise se intorcea in tabara, dar tanarul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu iesea deloc din mijlocul cortului.
Verset ce nu a fost comentat.
33:12 Moise a zis Domnului: Iata, Tu imi zici: Du pe poporul acesta! Si nu-mi arati pe cine vei trimite cu mine. Insa, Tu ai zis: Eu te cunosc pe nume, si ai capatat trecere inaintea Mea!
Iata, Tu imi zici. Versetele 12 si 13 sunt un exemplu al modului intim in care Moise vorbea cu Dumnezeu (Numeri 12,8). Prietenia cu Dumnezeu le da oamenilor indrazneala de a se apropia de El, deoarece prietenia adevarata alunga teama (Evrei 4,15.16; 1 Ioan 4,18). Moise a dorit staruitor sa stie clar ce intentiona Domnul cu poporul Sau si cine va fi numit sa-l conduca. Moise a simtit ca Domnul ii va descoperi cu siguranta acest lucru, daca, asa cum spusese El, ,,gasise har” in ochii Sai. Moise I-a amintit lui Dumnezeu ca ,,poporul acesta este poporul Tau”, implicand in felul acesta responsabilitatea lui Dumnezeu fata de ei.
33:13 Acum, daca am capatat trecere inaintea Ta, arata-mi caile Tale; atunci Te voi cunoaste, si voi avea trecere inaintea Ta. Si gandeste-Te ca neamul aceasta este poporul Tau!
Verset ce nu a fost comentat.
33:14 Domnul a raspuns: Voi merge Eu insumi cu tine, si iti voi da odihna.
Prezenta Mea. Cererea lui Moise primeste raspuns favorabil. Prezenta lui Dumnezeu va fi cu ei si le va da ,,odihna”, adica le va da tara Canaanului (Deuteronom 3,20; 12,9.10; 25,19; Evrei 4,8).
33:15 Moise i-a zis: Daca nu mergi Tu insuti cu noi, nu ne lasa sa plecam de aici.
Daca prezenta Ta. Moise inca nu era multumit. Dumnezeu spusese, literal, ,,Iti voi da odihna” (singular), ceea ce insemna sa-i asigure binecuvantarea numai lui Moise. Moise nu era multumit cu acest fapt, fagaduinta trebuia sa cuprinda si pe ,,poporul Tau”.
33:16 Cum se va sti ca am capatat trecere inaintea Ta, eu si poporul Tau? Oare nu cand vei merge Tu cu noi, si cand prin aceasta vom fi deosebiti, eu si poporul Tau, de toate popoarele de pe fata pamantului?
Vom fi deosebiti. Adica, deosebiti de alte popoare. Prezenta lui Dumnezeu era cu ei, iar ei erau poporul Sau (cap. 19,5.6).
33:17 Domnul a zis lui Moise: Voi face si ceea ce-mi ceri acum, caci ai capatat trecere inaintea Mea, si te cunosc pe nume!
Voi face si ceea ce-mi ceri. Dumnezeu a fost de acord cu cererea lui Moise. ,,Rugaciunea eficienta si fierbinte a lui Moise” a contat ,,mult” (Iacov 5,16). El nu a cedat, iar cererea lui a fost ascultata (Luca 18,1). Rugaciunile staruitoare, indeosebi cele facute pentru altii, sunt o demonstrare a credintei. Asa au fost rugaciunile lui Avraam pentru Sodoma (gen 18,23-33), ale lui David pentru poporul sau (Daniel 9,4-19) si ale lui Hristos pentru ucenicii Sai (Ioan 17).
Te cunosc pe nume. Moise era un prieten personal al lui Dumnezeu. In tarile orientale, chiar mai mult decat in Occident, cunoasterea personala este folositoare pentru a deschide usi care, altfel, ar ramane inchisa.
33:18 Moise a zis: Arata-mi slava Ta!
Arata-mi slava Ta. Desi Dumnezeu raspunsese cu bunatate la rugaciunile lui Moise in favoarea lui Israel. El dorea o dovada in plus a favorii divine. Moise fusese deja in prezenta nemijlocita a lui Dumnezeu de repetate ori, dar o intelegere solemna a sarcinii lui il facuse sa simta nevoia unei partasii mai apropiate cu Dumnezeu. Acest fapt a condus la o cerere pe care nici un om nu o mai facuse pana atunci, ceva ce Moise simtea ca l-ar intari in misiunea incredintata. El ceruse mult pentru poporul sau, asa ca nu era ceva nepotrivit sa ceara acum pentru sine asigurarea ca munca lui va fi incununata cu succes. Moise stia bine ca nici o putere pamanteasca nu putea sa ia locul prezentei lui Dumnezeu si a cunoasterii care vine dintr-o partasie personala cu El (Ieremia 9,23.24).
Prea adesea, ceea ce ne face sa ne retragem din prezenta Domnului vietii este tocmai o constiinta vinovata. Asa s-a intamplat cu primii nostri parinti, cand s-au ascuns (Geneza 3,8). Moise a stat in prezenta Domnului si nu i-a fost teama, datorita faptului ca viata lui era in armonie cu vointa Creatorului. Cu cat un om Il cunoaste pe Dumnezeu mai bine, cu atat doreste mai mult sa Il cunoasca. In prezenta divina se afla ,,plinatatea bucuriei”, iar la ,,dreapta” Sa sunt ,,desfatari vesnice” (Psalmi 16,11).
33:19 Domnul a raspuns: Voi face sa treaca pe dinaintea ta toata frumusetea Mea, si voi chema Numele Domnului inaintea ta; Eu Ma indur de cine vreau sa Ma indur, si am mila de cine vreau sa am mila!
Voi face. Ceea ce ar fi putut sa para o incumetare nu a fost asa in cazul lui Moise. Iubirea si respectul reciproc i-au adus aproape pe Creator si faptura creata.
Frumusetea Mea. LXX traduce ,,slava Mea”.
33:20 Domnul a zis: Fata nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca!
Nu vei putea sa o vezi. Daca la aratarea unui singur inger, soldatii romani de la mormantul lui Hristos cel inviat ,,au cazut ca morti” (Matei 28,4), ce s-ar putea astepta cand omului pacatos i se ingaduie sa intre in prezenta nemijlocita a lui Dumnezeu? Iacov s-a minunat ca L-a vazut pe Dumnezeu ,,fata catre fata” si totusi a trait (Geneza 32,30).
33:21 Domnul a zis: Iata un loc langa Mine; vei sta pe stanca.
Iata un loc. Traditiile cu privire la pozitia exacta a acestui loc sunt lipsite de valoare. Evenimentul trebuie sa fi avut loc undeva in partea superioara a muntelui.
33:22 Si cand va trece slava Mea, te voi pune in crapatura stancii, si te voi acoperi cu mana Mea, pana voi trece.
Te voi acoperi. Diferitele precautii mentionate aici au avut scopul de a-l proteja pe Moise. Nici un om nu vazuse fata Domnului (Ioan 1,18; 6,46; 1 Timotei 1,17; 1 Ioan 4,12). Intre aceste texte nu este o lipsa de armonie, desi unele spun ca nimeni nu a vazut fata lui Dumnezeu, iar multe alte texte ne spun ca Dumnezeu a umblat printre oameni in persoana lui Isus Hristos si a fost vazut de multimi (vezi 1 Ioan 1,1-3; 1 Timotei 3,16; etc.). In prima grupa de texte, scriitorii Bibliei vorbesc despre Dumnezeu in slava Sa deplina, in cea de a doua, despre Dumnezeu ,,manifestat in trup”, avand slava ascunsa. Capitolul 33 incepe cu omul descurajat si deprimat din cauza ca se simtea indepartat de Dumnezeu si se incheie cu omul asigurat si intarit de faptul ca a fost apropiat de prezenta divina. Comentariile lui Ellen G. White
1-23 PP 327-328
3-10 PP 327
11 CT 408; EW 162; FE 343; SR 167,174,206, TM 405
11,12 PP 327
13 DA 331, 4T 532
14 DA 331, 641; GW 417; ML 288; PK 212; PP 328; 4T 532; 7T 221
15 TM 499
15,16 PP 328; 4T 532
16 1T 283
17 PP 328; 4T 532
18 GW 417; MH 464,508; PP 328; TM 499; 4T 532; 5T 652; 8T 321
18,19 COL 285; SC 10; 6T 221
19 CT 30; FE 178; MH 464,508; PP 328; 4T 533; 5T 652; 8T 322,335
20 PP 328
21,22 4T 533
22 AA 363; MB 44; MH 508; 6T 47; 7T 154
22,23 EW 162
33:23 Iar cand Imi voi trage mana la o parte de la tine, Ma vei vedea pe dinapoi; dar Fata Mea nu se poate vedea.
Verset ce nu a fost comentat.