32:20 A luat vitelul, pe care-l facusera ei, si l-a ars in foc; l-a prefacut in cenusa, a presarat cenusa pe fata apei, si a dat-o copiilor lui Israel s-o bea.
A luat vitelul. Compara acest fapt cu actiunea similara a lui Iosia (2 Regi 23,1-27).
A presarat cenusa. Adica, ,,a imprastiat-o”. Avand in vedere ca ,,apa” era ,,paraul” care cobora de pe munte (Deuteronom 9,21) si era singura apa existenta, cand au beau din ea, izraelitii riscau sa inghita particule de aur. In felul acesta, obiectul pacatului lor a devenit si obiectul pedepsei lor. Pacatul rasplateste in moneda proprie (Psalmi 7,15.16; 9,15; Proverbe 1,31.32; 5,22). Prin nimicirea completa a vitelului de aur, Moise i-a aratat poporului inutilitatea si nimicnicia unui idol (1 Corinteni 8,4). Daca vitelul nu se putea salva singur, cu siguranta ca nu-i putea salva nici pe inchinatorii lui (Psalmi 115,3-9; Isaia 46,5-7).